PURTAREA ŞI AGĂŢAREA AMULETELOR SUNT FORME DE SHIRK

Toată Slava i se cuvine lui Allah, Stăpânul lumilor. Mărturisesc că nu există nicio altă divinitate demnă de adorare în afară de Allah şi că Mohammed este Robul şi Trimisul Său

     În Islam, este interzisă purtarea de amulete (khamsah sau al-kaff) sau atârnarea acestora în diferite locuri cu scopul de a proteja persoana de ochiul rău sau altele asemenea. Aceasta poate fi considerată a fi un act de shirk minor, în funcţie de credinţa celui care le poartă.

         Ibn Uthaimin (Allah să aibă milă de el!) a spus:

         "Cu privire la purtarea de brăţări precum halaqah şi genul acesta de amulete, dacă o persoană o poartă considerând că aceasta are un efect independent de Voinţa lui Allah, atunci ea a comis shirk major (asocierea de parteneri lui Allah) cu privire la Tawhid Ar-Rububiyyah (Unicitatea în Stăpânire), deoarece persoana consideră că este un alt creator alături de Allah. Cu toate acestea, dacă persoana consideră că amuleta aduce doar un mijloc, fără a avea un efect de sine-stătător, a coms shirk minor, deoarece ea crede că ceva este un mijloc, în vreme ce acesta nu este, făcându-I, astfel, un asociat lui Allah, Slăvit fie el, hotărând că un lucru este un mijloc de a obţine ceva, o altă semnificaţie decât cea pe care Allah a oferit-o iniţial." [Al-Qawl Al-Mufid]

         Prin amulete, se au în vedere şi mâna Fatimei, anumite bucăţi de material pe care sunt inscripţionate anumite versete coranice etc. Acestea sunt asemeni oricăror amulete, deoarece, de regulă, ele sunt folosite cu scopul de a proteja persoana de ochiul rău. Sheikh Saalih 'Al Ash-Sheikh (Allah să aibă milă de el!) a spus:

           "Agăţarea amuletelor cu intenţia de îndepărta răul şi daunele în timp ce persoana are credinţa că acestea au orice fel de efect independent de Allah este considerat a fi un act de shirk minor. De asemenea, este interzisă şi agăţarea lor doar ca elemente decorative, deoarece un astfel de act implică imitarea celor care comit shirk minor. De aceea, este interzisă atârnarea amuletelor în orice caz posibil, indiferent dacă persoana consideră că amuleta are un efect independent de Allah sau nu. Aceasta deoarece, în primul caz, persoana va cădea în abisul shirk-ului minor, iar în cel de al doilea, ea va imita şi urma exemplul celor care comit shirk. Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, a spus: "Oricine imită o naţiune face parte din acea naţiune." [At-Tamhid li Sharh Kitaab At-Tawhid]  

          Sheikh 'Abd Ar-Rahman As-Shuhaim (Allah să aibă milă de el!) a fost întrebat:

          "Există unele lucruri în formă de mână, care pot fi din aur sau alt fel de accesorii, care este regula cu privire la cumpărarea sau agăţarea lor doar ca decoraţiuni, fără a crede că ele pot aduce vreun beneficiu oamenilor?"

          El a răspuns:

          "Nu este permisă achiziţionarea sau agăţarea unor astfel de obiecte, astfel încât ele să elimine orice fel de rău. Mai mult decât atât, purtarea şi agăţarea unor astfel de amulete descid calea răului şi a shirk-ului. Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, a protejat integritatea Tawhid-ului în mai multe chestiuni. El, salla Allahu aleihi wa sallam, a interzis astfel de lucruri pentru a evita shirk-ul, chiar dacă acestea nu constituie un shirk în sine. El, salla Allahu aleihi wa sallam, şi-a dorit să păstreze credinţa oamenilor în Unicitatea lui Allah."

         De la 'Abd Allah ibn Mas'ud, radhi Allahu anhu, s-a relatat că:

     "Profetului lui Allah, salla Allahu aleihi wa sallam, nu îi plăceau zece lucruri: colorarea cu galben, însemnând khaluq (un parfum făcut din şofran), colorarea părului gri, târârea părţii de jos a îmbrăcăminţii, purtarea unui inel din aur, aruncarea zarurilor, o femeie care se împodobeşte în faţa bărbaţilor care nu sunt mahram, folosirea de vrăji cu excepţia Mu'awwidhatan, purtarea amuletelor (...)" [Nasa'i şi Abu Dawud]

        Zeinab, soţia lui 'Abd Allah ibn Mas'ud, radhi Allahu anhu, a relatat că soţul ei a spus:

       "L-am auzit pe Profetul lui Allah, salla Allahu aleihi wa sallam, spunând: Vrăjile (ruqyah), amuletele şi farmecele pentru obţinerea dragostei sunt shirk." [Abu Dawud şi Ibn Majah, clasificat ca fiind sahih de către Albani în As-Silsilat As-Sahihah]

          De asemenea, de la 'Uqbah ibn 'Amir Al-Juhani, radhi Allahu anhu, s-a relatat că:

          "Un grup de oameni a venit la Mesagerul lui Allah, salla Allahu aleihi wa sallam, pentru a îi jua credinţă (bay'ah). El, salla Allahu aleihi wa sallam, a acceptat bay'ah a nouă dintre ei, mai puţin a unuia. Aceştia au întrebat: O, Mesager al lui Allah, ai acceptat bay'ah a nouă dintre noi, de ce nu şi a acestuia? El, salla Allahu aleihi wa sallam, a răspuns: Acesta poartă o amuletă. Apoi, omul şi-a dus mâna la cămaşa sa şi a îndepărtat amuleta, după care Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, i-a acceptat jurămîntul. El, salla Allahu aleihi wa sallam, a spus: Oricine poartă amulete comite shirk." [Ahmad, clasificat ca fiind sahih de către Albani în As-Silsilah As-Sahihah]

        În concluzie, amuletele distrug credinţa şi sunt departe de învăţăturile Islamului. Cei care cred în Tawhid stau cât mai departe de astfel de practici. 

         Cu privire la purtarea unor amulte care conţin versete coranice, învăţaţii au două opinii: unii spun că acestea sunt permise, alţii că nu sunt permise. Punctul de vedere conform căruia acestea nu sunt permise este mult mai sigur a fi cel mai corect, deoarece este mai aproape de tradiţiile profetice şi ajută la ţinerea departe de shirk.

        Sheikh-ul Albani (Allah să aibă milă de el!) a spus:

       "Această acţiune greşită este încă răspândită printre beduini, fellahin (ţărani) şi unii locuitori de la oraş. Exemplele includ mărgelele pe care unii şoferi le pun în propriile maşini, agîâîndu-le de oglinda retorvizoare. Unii le agaţă de un pantof vechi în faţa sau în spatele maşinii, alţii agaţă potcoave în faţa sau în spatele casei sau chiar în magazine. Toate acestea în speranţa că aceste obiecte îi vor proteja de ochiul rău sau aşa pretind ei. Mai sunt şi alte lucruri larg răspândite, cauzate de ignorarea Tawhid-ului şi astfel de obiecte sunt forme de shirk şi de idolatrie împotriva cărora Mesagerii au fost trimişi cu Cărţile, pentru a le pune capăt." [Silsilat Al-Ahadith As-Sahihsa, 1/890, 492]

Şi Allah Ştie mai bine.

           

CALENDARUL FOLOSIT DE ARABI ÎNAINTE DE ISLAM

     

     Înainte de Islam, arabii foloseau calendarul lunar, care avea douăsprezece luni, fiecare dintre acestea începând odată cu vederea noii luni. 

     Între aceste luni, ei aveau patru luni sacre, în timpul cărora ei obișnuiau să se oprească de la orice fel de lupte, să efectueze pelerinajul la Ka'bah, iar în timpul lor se aflau în siguranță atunci când călătoreau. 

     Însă, în ciuda faptului că ei foloseau calendarul lunar, arabii nu cunoșteau un sistem special cu ajutorul căruia să noteze evenimentele importante. Mai mult decât atât, atunci când era vorba de datarea unor evenimente importante, ei obișnuiau să le lege de anumite evenimente istorice sigure, după cum urmează:

     · construcţia sanctuarului Ka'bah realizată de către Ibrahim şi fiul său, Ismail (Pacea fie asupra lor!) au plasat-o aproximativ în anul 1855 î.h.;

      · anul trădării, anul în care Banu Yarbu a furat bunurile pe care unii conducători din Banu Hiymar le-au trimis la Ka'bah l-au plasat în anul 461 î.h.;

     ·  prăbuşirea Ma'rib Dam în Yemen în jurul anului 120 î.h.;

     · moartea lui Ka'b ibn Lu'ayy, cel de al şaptelea strămoş al Profetului Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), în anul 59 î.h.;

      · anul Elefantului, anul în care Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) s-a născut - 571 î.h.;

      · războiul sacrilegiului, numit astfel deoarece arabii au comis un act măreţ de sacrilegiu în timpul acestuia, atunci când triburile s-au certat cu privire la care sunt cele patru luni sacre. Acesta a durat timp de patru ani, începând cu anul 586 î.h.;

      · reconstrucţia sancuarului Ka'bah, care s-a petrecut în timpul lui 'Abd Al-Muttalib, bunicul Profetului Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), moment în care Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) avea 35 de ani, fapt care plasează această acţiune în anul 605 î.h.

     Deşi arabii de dinainte de apariţia Islamului foloseau calendarul lunar, ei obişnuiau să îl sincronizeze cu anotimpurile prin adăugarea, în caz de necesitate, a unor luni adiţionale, intercalate, numite nasi'. Nu este sigur momentul intercalării acestora, dacă aceasta se întâmpla primăvara, asemeni calendarului iudaic, sau toamna. Cel mai probabil, se crede că această lună era adăugată după cea de a douăsprezecea lună a anului, chiar înainte de prima lună a calendarului preislamic.  De asemenea, deoarece în anumite luni considerate sacre, arabilor le era interzisă lupta, este posibil ca ei să fi intercalat aceste luni în aceste perioade, pentru a manipula după bunul plac când aceste luni aveau loc. Cu privire la aceasta, Allah ne spune în Coran:

 إِنَّمَا النَّسِيءُ زِيَادَةٌ فِي الْكُفْرِ يُضَلُّ بِهِ الَّذِينَ كَفَرُوا يُحِلُّونَهُ عَامًا وَيُحَرِّمُونَهُ عَامًا لِيُوَاطِئُوا عِدَّةَ مَا حَرَّمَ اللَّهُ فَيُحِلُّوا مَا حَرَّمَ اللَّهُ زُيِّنَ لَهُمْ سُوءُ أَعْمَالِهِمْ وَاللَّهُ لا يَهْدِي الْقَوْمَ الْكَافِرِينَ

"Schimbarea (lunilor) nu este altceva decât o sporire a necredinţei. Prin aceasta, cei care nu cred sunt duşi în rătăcire. Un an ei o îngăduiesc şi un an o socotesc sfântă, pentru ca să potrivească numărul (lunilor) pe care Allah le-a socotit sfinte. Astfel îngăduiesc ei ceea ce a oprit Allah. Faptele lor rele le sunt înfrumuseţate. Şi Allah nu călăuzeşte neamul de necredincioşi."

[Traducerea sensurilor Nobilului Coran, Surat At-Tawba, 9:37]

     În timpul lungii lor istorii dinainte de Islam, arabii obişnuiau să folosească numele lunilor pe care le ştiau în acea perioadă, iar în timp, aceste nume s-au schimbat până la cele pe care le cunoaştem acum, odată cu apariţia teritoriilor ce ne sunt cunoscute astăzi.

       Însă, deşi arabii foloseau calendarul lunar, uneori obişnuiau să apeleze şi la calendarul solar. 

MUSULMANUL ESTE LIPSIT DE INVIDIE, AROGANȚĂ ȘI NU POARTĂ RANCHIUNĂ

Allah Al-'Alaa (Preaînaltul) spune în Coranul cel Sfânt:

 „Spune: «Domnul meu dă din belşug cele de trebuinţă acelora care voieşte El dintre robii Săi sau le împuţinează lor. Şi pentru tot ceea ce dăruiţi voi El vă va da vouă în schimb, căci El este cel mai bun dintre dăruitori.»” [Surat Saba`, 34:39]

Deoarece acest tip de dorinţe se află în detrimentul satisfacerii personale şi a mulţumirii inimii, credinciosului i se cere să evite astfel de gânduri, după cum Allah Al-Wahid (Unicul) spune în Coranul cel Glorios:

„Nu râvniţi la ceea ce Allah a dăruit [cu Harul Său] unora dintre voi mai mult decât altora. Bărbaţii vor avea parte de ceea ce au agonisit. Deci rugaţi-vă lui Allah pentru harul Său, căci Allah pe toate le ştie.” [Surat An-Nisa`, 4:32]

 Mai mult decât atât, musulmanului i se cere să îşi analizeze în mod continuu propriile fapte, ţinând cont de cuvintele Profetului Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!):

„Învingător este cel care îşi analizează faptele şi care munceşte pentru Viaţa de Apoi, iar pierzător este cel care îşi urmează slăbiciunile şi care se gândeşte doar la împlinirea dorinţelor sale lumeşti şi care nu lucrează pentru Viaţa de Apoi.” (Tirmidhi)

Toate aceste sentimente, de invidie sau ranchiună, sunt asemeni unei boli, care nu fac altceva decât să distrugă fericirea şi să o înlocuiască cu nefericirea. Cel care nu este mulţumit cu ceea ce Allah Al-'Alaa (Preaînaltul) i-a oferit şi doreşte ceea ce au alţii, nu face altceva decât să îşi umple inima cu ură, iar despre acest lucru găsim scris în Coranul cel Glorios:

„Îi pizmuiesc ei pe oameni pentru ceea ce El le-a dat cu harul Său?...” [ٍSurat An-Nisa`, 4:54]

Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a spus comunităţii sale, avertizând-o despre această boală a inimii:

„«Nu vă invidiaţi unii pe alţii, nu oferiţi unul mai mult decât altul (pentru a ridica preţurile), nu vă urâţi unul pe altul, nu vă întoarceţi spatele unul altuia, nu începeţi negocieri, când alţii le-au început mai înainte. O, robi ai lui Allah, fiţi fraţi! Un musulman este fratele unui musulman. El nu-l asupreşte, nu-l umileşte şi nu-l dispreţuieşte. Evlavia se află aici.» – şi spunând asta, a arătat spre pieptul (inima) său, de trei ori. «Este destul de rău pentru un om să-l dispreţuiască pe fratele său musulman. Întreaga fiinţă a unui musulman este sacră pentru un alt musulman – sângele său, averea sa şi onoarea sa sunt inviolabile.»” (Muslim)

Allah Al-'Alaa (Preaînaltul) ne-a cerut să iubim pentru alţii ceea ce iubim pentru noi. Acest sentiment de dragoste pentru fraţii noştri trebuie să provină din inima noastră. Nu trebuie să uităm cuvintele Mesagerului lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!):

„Pentru cel care se roagă pentru fratele său, un Înger va spune: «Amin! Fie ca tu să primeşti la fel!»” (Muslim)

O persoană arogantă nu poate fi fericită, deoarece ştie că oamenii îl dispreţuiesc, fapt pentru care ea îi urăşte pe cei din jurul său, iar aceştia, la rândul lor, o urăsc pe ea. Câtă fericire ar putea un astfel de om să simtă?! Allah Al-'Aziz (Cel Atotputernic) spune în Coranul cel Sfânt:

„... Allah pecetluieşte orice inimă a unui [om] îngâmfat şi nelegiuit.” [Surat Ghafir, 40:35]

De asemenea, Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

„«Cel care are un sâmbure de mândrie în inimă nu va intra în Paradis.» Un bărbat a spus: «Mesager al lui Allah, dacă unei persoane îi pace să poarte haine frumoase şi pantofi?» El (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a răspuns:  «Cu adevărat, Allah este frumos şi iubeşte frumuseţea. Mândrie este atunci când refuzi adevărul şi te uiţi de sus la alţii.” (Muslim)

~ extras din cartea: "Cheia fericirii" de dr. `Abd Ar-Rahman bin Al-Karim Ash-Sheha ~ 

 http://islamhouse.com/ro/books/434053/

ZGÂRCENIA NU ESTE O TRĂSĂTURĂ A MUSULMANULUI

Avariţia este o trăsătură de caracter dispreţuită în Islam şi, cu siguranţă, este una dintre principalele cauze ale apariţiei nefericirii, deoarece persoana zgârcită va fi întotdeauna îngrijorată pentru averea sa şi se va teme că o va putea pierde. Această grijă exagerată a sa nu face altceva decât să nu îl lase să se bucure de ceea ce deţine şi, de asemenea, îl va face să nu îşi dorească să ofere din aceasta pe Calea lui Allah. Pentru aceştia, Allah Al-Wahid (Unicul) spune în Coranul cel Sfânt:

„Să nu creadă aceia care sunt zgârciţi cu ceea ce Allah le-a dăruit din harul Său că aceasta este spre binele lor! Dimpotrivă, aceasta este spre răul lor, căci cele cu care au fost zgârciţi li se vor încolăci^[1] [în jurul gâturilor] în Ziua de Apoi. A lui Allah este moştenirea Cerurilor şi a Pământului şi Allah este Al-Khabir [Bineştiutor] al celor pe care le împliniţi.” [Traducerea sensurilor Coranului cel Nobil, Surat 'Al-'Imran, 3:180]

De asemenea, zgârcenia îl va face pe cel care îşi iubeşte averea să se îndepărteze de oameni, deoarece se teme că aceştia ar putea să fie interesaţi de banii săi şi să îi ia din ceea ce posedă. Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

„Un om generos este iubit de Allah şi de oameni şi va fi protejat de Focul Iadului. Zgârcitul nu este iubit de Allah şi el se află departe de Jannah; este neplăcut oamenilor şi aproape de Focul Iadului. O persoană necredincioasă, dar generoasă, este mult mai iubită de Allah decât cel zgârcit.” (Tirmidhi)

Islamul îi încurajează pe musulmani să ofere pe Calea lui Allah din ceea ce deţin, deoarece, cel care nu oferă din averea sa, va ajunge să o piardă într-un final. Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

„În fiecare zi, doi îngeri se vor ruga spunând: «O, Allah, celui care oferă din averea sa de dragul Tău dă-i lui răsplată binemeritată şi binecuvântează-i averea şi fă-l pe cel care este zgârcit să-şi piardă averea!»” (Bukhari)

Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a avertizat pe oameni cu privire la urmările pe care le poate aduce avariţia, spunând:

„Feriţi-vă de la a face rău, căci, cu adevărat, acestea vor fi o mare pată neagră în Ziua Judecăţii! Feriţi-vă de la a fi zgârciţi, deoarece aceasta i-a distrus pe cei dinaintea voastră, făcându-i să îşi verse sângele unul altuia şi să îşi dezonoreze familiile.” (Muslim)

Această trăsătură de caracter nu este plăcută în Islam, pentru că se consideră că aceasta nu face altceva decât să diminueze iman-ul (credinţa) cuiva. Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

„Credinţa în Allah şi zgârcenia nu pot exista împreună în inima unei persoane.” (Nasa'i)

---

[1] Se vor preschimba în vipere de foc înspăimântătoare şi se vor încolăci în jurul gâturilor cele care nu au oferit milostenie şi îi vor chinui, conform comentariului din Sahih Bukhari

~ extras din cartea: "Cheia fericirii" de dr. `Abd Ar-Rahman bin Al-Karim Ash-Sheha ~ 

 http://islamhouse.com/ro/books/434053/

MUSULMANUL IMPUNE BINELE ŞI DREPTATEA ŞI OPREŞTE RĂUL PRIN ORICE MIJLOACE

Se porunceşte ca musulmanii să impună virtute şi dreptate şi să prevină răul prin toate mijloacele posibile, fiecare după puterea lui.  Acesta este baza securităţii în societate, care împiedică răspândirea nedreptăţii, a corupţiei morale şi asigură faptul că legea implementată este Shariʻah şi nu legile pandemoniului. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

 „Cel care vede ceva respingător să îl schimbe cu mâna lui şi, dacă nu poate, cu vorbele lui, şi, dacă nu poate, atunci să-l scoată din inima lui şi aceasta este cea mai slabă formă a credinţei.” (Muslim)

Astfel, cei care sunt ignoranţi faţă de unele aspecte ale Islamului ar trebui învăţaţi şi cei care sunt nepăsători trebuie să fie avertizaţi. Astfel, corupţia morală va fi eradicată, iar cei care sunt drepţi vor fi ajutaţi şi Legea lui Allah va fi pusă în aplicare şi respectată. Allah Preaînaltul spune:

„Într-ajutoraţi-vă în împlinirea faptelor bune şi în evlavie, dar nu vă ajutaţi la păcat şi la nedreptate! Şi fiţi cu frică de Allah, căci Allah este Aspru la pedeapsă!” [Traducerea sensurilor Coranului cel Nobil, 5:2]

Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a explicat care vor fi consecinţele dacă oamenii nu mai impun binele şi nu mai interzic răul. El (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

„Exemplul unei persoane care respectă Legile lui Allah şi al unei persoane care le încalcă este asemenea a două grupuri de persoane care s-au adunat pe o navă şi au decis să împartă locurile între ei. Un grup a primit puntea superioară, în timp ce celălalt grup a primit partea de jos a vasului. De fiecare dată când grupul de jos avea nevoie de apă, trebuia să treacă prin oamenii din partea de sus a navei. Oamenii din partea de jos s-au gândit astfel: «Dacă am face o gaură în partea noastră de navă, am putea avea acces la apă fără a deranja oamenii din partea de sus a navei.» Dacă oamenii de pe partea de sus a navei ar aproba planul lor, atunci toţi oamenii ar fi pierduţi, iar dacă ei l-ar interzice, atunci toţi ar fi salvaţi.” (Al-Bukhari) 

Allah Preaînaltul menţionează, de asemenea, pedeapsa pentru cei care nu opresc de la fărădelegi şi nu poruncesc la bine:

„Blestemaţi au fost aceia dintre fiii lui Israel care nu au crezut, prin ce au spus David şi Isus, fiul Mariei, şi asta pentru că s-au răzvrătit şi au călcat poruncile, ~ Nu s-au oprit unii pe alţii de la fărădelegile pe care le-au săvârşit. – Şi ce fapte rele au săvârşit!” [Traducerea sensurilor Coranului cel Nobil, 5:78-79]

Islamul, cu toate acestea, a prescris câteva linii directoare şi principii care trebuie urmate atunci când se porunceşte binele şi se interzice răul:

a. cel care preia această sarcină, de a porunci binele şi a interzice răul, trebuie să aibă cunoştinţe vaste despre Islam, ca să nu îndepărteze persoana cu care vorbeşte de la religie. Sufyan ibn ʻAbd Allah Ath-Thaqafi a spus: 

 „«O, Mesager al lui Allah! Informează-mă despre un lucru pe care pot să-l fac repede.» El (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: «Spune: „Domnul meu este Allah, apoi fi statornic.”» Am întrebat: «O, Mesager al lui Allah, de ce ţi-e frică cel mai mult pentru mine?» Atunci, şi-a prins limba şi a spus: «De aceasta.»” (At-Tirmidhi)

Ibn Hibban (Allah să aibă milă de el!) a spus:

„Motivul pentru care Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi-a prins limba şi a spus „De aceasta.” atunci când el ar fi putut să spună „limba” fără să o prindă cu mâna, este pentru că Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) ştia foarte bine ceea ce i-a învăţat pe oameni, astfel el voia să aplice ceea ce i-a învăţat, el (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a spus celui care l-a întrebat: «Lucrul de care mă tem cel mai mult, este ceea ce te-ar putea duce la numeroase încercări.», astfel el i-a poruncit să se abţină de la a vorbi mult. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a aplicat ceea ce el ştia pentru a clarifica diferenţa între atunci când o persoană trebuie să caute ştiinţa şi atunci când trebuie să-şi împărtăşească ştiinţa.”

b. interzicerea unui lucru rău nu ar trebui să conducă la comiterea altuia.

c. persoana care îndrumă nu trebuie să facă ceea ce el însuşi interzice şi nici să neglijeze ceea ce el cere. Allah Preaînaltul spune:

„O, voi, cei care credeţi! De ce spuneţi voi ceea ce nu faceţi? (acesta este un avertisment pentru oricine spune ceva şi face cu totul altceva, ca un sfat, sau  care nu face acel lucru deloc, ca o făgăduinţă) ~ Cel mai urât lucru de Allah este să spuneţi ceea ce nu faceţi.” [Traducerea sensurilor Coranului cel Nobil, 61:2-3]

d. cel care porunceşte sau interzice trebuie să fie blând şi binevoitor. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

  „Bunătatea nu se găseşte în orice, dar, adăugată, înfrumuseţează, iar dacă este retrasă din orice, urâţeşte.” (Muslim) 

e. persoana care îşi asumă această sarcină trebuie să suporte orice neplăcere cu răbdare. Allah Preaînaltul menţionează în Coranul cel Nobil, sfatul învăţatului Luqman pentru fiul său:

„O, fiul Meu! Împlineşte rugăciunea (as-salāh), porunceşte fapta bună, opreşte de la ceea ce este urât şi rabdă ceea ce vine asupra ta, căci aceasta este dintre lucrurile hotărâte (de Allah)!” [Traducerea sensurilor Coranului cel Nobil, 31:17]

~ extras din cartea: "Mesajul Islamului" de dr. `Abd Ar-Rahman bin Al-Karim Ash-Sheha ~ 

Mesajul Islamului

---