UMPLEREA TIMPULUI LIBER

     Cea mai mare binecuvântare pe care Allah Preaînaltul a revărsat-o asupra robilor Săi este timpul. Allah Însuși jură pe timp:

وَالْعَصْرِ

„(Jur) Pe Al-‘Asr (timp)!”

[Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 103:1]

      și aceasta datorită importanței binecuvântării timpului.

      Și Profetul (ﷺ) a spus:

    „Profitați cinci lucruri înainte de cinci: de viață înainte de moarte, de sănătate înainte de boală, de timpul liber înainte de a deveni ocupat, de tinerețe înainte de bătrânețe și de avere înainte de sărăcie.” (Al-Hakim, clasificat sahih de către Al-Albani în Shaih al-Jāmi')
      Însă, cei mai mulți dintre oameni nu sunt conștienți de această binecuvântare și își neglijează îndatorirle față de aceasta, uitând să își umple timpul cu acte de mulțumire și de supunere față de Allah Preaînaltul și Preaslăvitul. Profetul Mohammed (ﷺ) a spus:
       „Există două binecuvântări pe care mulți oameni le risipesc: sănătatea și timpul liber.” (Al-Bukhari și Ibn Majah)
        At-Tibi (Allah să aibă milă de el!) a spus:
  „Profetului (ﷺ) îi plăcea acel musulman care este responsabil față de faptele sale, asemeni unui comerciant care are propriul capital și care caută să profite de acesta în același timp în care își protejează capitalul. Calea pentru a realiza acest lucru este reprezentată de căutarea oamenilor potriviți cu care să efectueze comerțul, fiind el însuși sincer și încercând să fie inteligent pentru a nu fi înșelat. Sănătatea și timpul liber sunt capitalul nostru, iar noi ar trebui să ne apropiem de Allah cu credință, luptând împotriva înclinațiilor rele ale nafs-ului și împotriva dușmanului religiei (Șeitan), astfel încât să reușim să obțin ceea ce este cel mai bine cu putință atât în această viață, cât și în Viața de Apoi. Aceasta este similar cu versetul în care Allah spune: «O, voi, cei care credeţi! Să vă călăuzesc Eu către un negoţ care vă va salva pe voi de un chin dureros?» [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 61:10] Ar trebui să ne oprim de la ceea ce ne dictează nafs-ul și de la a urma calea lui Șeitan, altfel ne vom pierde capitalul și profitul.”
     Dacă timpul este atât de important, atunci musulmanul ar trebui să aibă grijă de acesta, să nu stea deloc și să treacă de la un act de adorare la altul. El ar trebui să își îmbunătățească pe cât posibil comportamentul, să aibă intenția de a își folosi timpul în cel mai bun mod cu putință. Aceasta nu înseamnă că el trebuie să ajungă la extremism, știut fiind faptul că Trimisul lui Allah (ﷺ) a spus:
     „(...) Jur pe Allah că eu sunt mai supus și mai cu teamă de Allah decât voi, însă postesc și rup postul, mă rog și mă odihnesc noaptea și mă căsătoresc cu femei, iar cel care nu urmează Tradiția mea nu este dintre ai mei.” (Al-Bukhari și Muslim)

*****

     Problemele cu care se confruntă oamenii în zilele noastre sunt reprezentate de faptul că ei nu înțeleg importanța timpului. Mai mult decât atât, ei neglijează această binecuvântare și își umplu timpul cu lucruri distructive, fără a înțelege că își fac rău ei înșiși.
     De asemenea, oamenii au tendința de a se simți triști, deprimați, de a cădea în depresie. Fără îndoială, timpul petrecut într-un mod neproductiv nu poate avea alte efecte asupra persoanei, deoarece acesta capătă astfel instincte animalice, mâncând și dormind, uitând de Creatorul a tot și a toate, Allah Preaînaltul și Preaslăvitul. Nu uitați că una dintre principalele cauze ale depresiei este constituită din faptul că omul nu I se supune lui Allah. El pierde timp privind la televizor, navigând pe internet, ascultând lucruri haram, păcătuind și uitând de scopul său principal de pe acest Pământ: acela de a Îl adora pe Allah. 
      În plus, oamenii nu au determinare suficientă, astfel încât să își umple timpul liber cu lucruri care le sunt benefice, astfel încât inimile lor să se umple de liniște, pace și fericire. Ei uită că faptele bune le șterg pe cele rele. Pentru a rezolva această problemă, oamenii pot face următoarele și, cu siguranță, vor observa o îmbunătățire a vieții lor și a lumii interioare:

      • să efectueze acte de adorare, precum dhikr Allah (pomenirea lui Allah), îndeplinirea de rugăciuni voluntare, citirea Nobilului Coran, postul voluntar și amintirea Binecuvântărilor pe care Allah Preaînaltul le-a revărsat asupra sa;

       • să acorde o atenție specială Nobilului Coran, din moment ce memorarea acestuia aduce liniște. Nu este suficient doar să memorezi o parte a acestuia și apoi să uiți total, privind la televizor sau făcând alte astfel de lucruri. Trebuie să reflectezi asupra a ceea ce ai învățat și să acționezi în conformitate cu aceasta.

        • să îi ajute pe cei aflați în dificultate și să ofere cât mai mult cu putință drept caritate;

        •  să găsească prieteni dreptcredincioși cu care să își petreacă timpul, astfel încât să poată să își îmbunătățească zi de zi comportamentul;

       •  să citească diferite cărți islamice și, în special, cele care aduc motivație asupra sinelui;

      • să se implice în acțiuni de da‘wah;

      • să asculte diferite lecturi, care pot să motiveze sinele;

      • să învețe despre viețile exemplare ale companionilor (Allah să fie mulțumit de ei!) și ale predecesorilor pioși, astfel încât să găsească forța necesară pentru a merge mai departe.

~ Fie ca Allah Preaînaltul și Preaslăvitul să ne facă dintre cei dreptcredincioși și dintre cei care își folosesc timpul cu folos, pentru a fi pe placul Său! Amin! ~

TAZKIYAH: PURIFICAREA SINELUI

Decizia de a te purifica și de a te dezvolta pe tine însuți cere ca tu să îți definești în mod clar calea și să iei în considerare mijloacele prin care poți câștiga Paradisul. Procesul ca întreg nu numai că îți va purifica inima, ci, de asemenea, îți va schimba întreaga viață, iar Voința lui Allah Preaînaltul va deveni mult mai ușor de urmat pentru tine. Urmarea Voinței Divine este, bineînțeles, tazkiya (purificarea) în sine. La scurt timp după ce implementezi aceasta în viața ta, toate eforturile tale vor fi direcționate către scopul suprem: obținerea Mulțumirii lui Allah Preaînaltul și a Paradisului. În acest mod, păcatele tale vor începe să dispară. Trebuie să fii conștient de faptul că fiecare păcat va fi șters prin urmarea Voii lui Allah și prin căință, iar acestea sunt căi sigure către Paradis.

Pe măsură ce te străduiești să te îmbunătățești ca persoană, nu uita să te rogi de iertare pentru toate micile tale scăpări. Allah Preaînaltul spune:

„(…) acela care se căiește, crede și săvârșește fapte bune; acestora le va schimba Allah faptele rele cu fapte bune, căci Allah este Ghafūr (Atoateiertător), Rahīm (Prea Îndurător).” (Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 25:70)

Este o greșeală să consideri că ajungerea în Paradis este un lucru ușor, că nu trebuie să depui nici un efort pentru a ajunge acolo. De asemenea, este greșit să crezi că poți ajunge în Jannah doar prin concentrarea anumitor aspecte ale vieții, cele religioase și spirituale. Acestea trebuie menținute și îmbunătățite în mod constant, iar tazkiya (purificarea) trebuie implementată în toate aspectele vieții, care trebuie privită ca un întreg. Nu trebuie să te concentrezi doar asupra unor aspecte ale vieții, ci trebuie să încerci să excelezi în fiecare aspect al său: să ai un simț al responsabilității, să te străduiești să îi ajuți pe cei din jur, să îți folosești timpul în cel mai bun cu putință, să îți ții toate promisiunile, fără excepție, să efectuezi rugăciunea la timpul său stabilit etc. Fiecare efort este important și te ajută să atingi mai apoi Paradisul. Toate acestea sunt părți integrante ale tazkiya (purificării).

In shā Allah (cu Voia lui Allah), dacă ai grijă de toate aceste lucruri, dacă vei observa beneficiile și binecuvântările care rezultă din tazkiya, vei avea apoi mediul necesar liniștii tale sufletești, cea mai bună companie și cele mai bune persoane în jur, care te vor ajuta să te dezvolți ca persoană mult mai rapid și cu răsplăți enorme. Allah Preaînaltul spune:

„(…) Deci binevestește robilor Mei, ~ Care ascultă cuvântul și urmează ceea ce este cel mai bun în el! Aceștia sunt cei pe care îi călăuzește Allah și aceștia sunt cei cu pricepere.” (Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 39:17-18)

Astfel, scopul principal al musulmanului trebuie să fie obținerea Mulțumirii lui Allah și a Paradisului Său. Dorința de a căuta Paradisul este un proces lung, care necesită constanță, însă dorința va aduce cu sine mijloacele și momentele pentru a atinge acest scop. Modelul pentru purificarea sinelui și pentru propria dezvoltarea trebuie să fie Profetul Mohammed ﷺ.

În căutarea Paradisului, trebuie să ai grijă de îndeplinirea tuturor responsabilităților tale, să vă dezvoltați superputerile care vă vor ajuta să duceți la bun sfârșit orice efort, să vă folosiți timpul în cel mai bun mod cu putință și să să aveți o abordare echilibrată și moderată asupra vieții.

Amintiți-vă că fiecare efort vă va apropia de obținerea scopului și că acesta este parte importantă din takziya. Allah Preaînaltul spune:

„Însă, pentru cel care se teme să stea (la Judecată) înaintea Domnului său şi (din această cauză) s-a oprit pe sine de la dorinţe, ~ Cu adevărat, Paradisul va fi sălaşul (său).” (Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 79:40-41)

~ Fie ca Allah Preaînaltul să ne ajute să ne purificăm sufletele de dragul Său, căci doar El „(…) socotește a fi evlavios pe cine voiește El și nu vor fi nedreptățiți (la răsplată) nici cât un firicel.” (Traduecerea sensurilor Nobilului Coran, 4:49), iar „(…) de nu ar fi grația lui Allah asupra voastră și Mila Sa, niciunul dintre voi nu ar fi pur vreodată. Însă Allah purifică pe cine voiește El (…)” (Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 24.21)! Amin!~

ZILE BINECUVÂNTATE ALE UNEI LUNI MINUNATE: DHU-L HIJJAH ȘI PELERINAJUL LA MECCA

Este din nou acea perioadă a anului când putem vedea milioane de oameni, din toate colțurile lumii, adunându-se la un loc în Mecca, pentru a îndeplini pelerinajul (Hajj). Aceasta este adunarea religioasă cea mai mare de pe tot parcursul anului, adunând la un loc oameni din toate categoriile sociale, de diferite etnii, având culori diferite, dar uniți cu toții în adorarea Stăpânului tuturor lumilor, Allah Preaînaltul. Ochii credincioșilor nu pot să nu lăcrimeze de fericire atunci când observă această adunare măreață, deplasându-se prin locurile sfinte, iar inima își dorește să fie acolo sau să poată ajunge cel puțin o dată în viață să se bucure de această binecuvântare.

Plină de emoțiile care mă copleșesc mai cu seamă în această perioadă, nu pot să nu îmi amintesc de momentul în care a început totul, acel moment în care Profetul Ibrāhīm (Avraam, pacea fie asupra sa!) a construit Casa cea Sfântă, Ka‘bah, purificând-o pentru a o pregăti pentru cei care urmau să efectueze Pelerinajul și îndemnându-i pe oameni să o înconjoare, după cum spune Allah Preaînțeleptul în Cartea Sa:

وَإِذْ بَوَّأْنَا لإبْرَاهِيمَ مَكَانَ الْبَيْتِ أَنْ لا تُشْرِكْ بِي شَيْئًا وَطَهِّرْ بَيْتِيَ لِلطَّائِفِينَ وَالْقَائِمِينَ وَالرُّكَّعِ السُّجُودِ ֎  وَأَذِّنْ فِي النَّاسِ بِالْحَجِّ يَأْتُوكَ رِجَالا وَعَلَى كُلِّ ضَامِرٍ يَأْتِينَ مِنْ كُلِّ فَجٍّ عَمِيقٍ֎ لِيَشْهَدُوا مَنَافِعَ لَهُمْ وَيَذْكُرُوا اسْمَ اللَّهِ فِي أَيَّامٍ مَعْلُومَاتٍ

„(Și adu-ți aminte) când Noi i-am arătat lui Avraam locul Casei (Al-Ka‘bah), (spunându-i): «Nu-Mi face Mie nimic ca asociat și purifică Casa Mea (de idoli și de murdărie) pentru aceia care o înconjoară și pentru aceia care stau în picioare (în rugăciune) și pentru cei care se apleacă și se prosternează. ~ Și cheamă-i pe oameni la pelerinaj și ei se vor îndrepta către tine pe jos și pe cămile slabe (obosite din pricina drumului), sprintene, venind pe toate drumurile din depărtări, ~ Pentru a vedea unele avantaje ale lor și pentru a pomeni pe Allah în zilele  hotărâte (primele 10 zile din luna Dhu-l-Hijjah)» (…)” (Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 22:26-28)

Mărire lui Allah, Care a făcut Casa un „loc de revenire pentru oameni și refugiu” (Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 2:125)!

Inimile celor care Îl iubesc pe Allah sunt în mod natural atașate de Casa Lui. De fiecare dată când văd imaginea acesteia își doresc să ajungă acolo, iar atunci când într-un final ajung la ea, își doresc să se întoarcă. Chiar dacă toți musulmanii își doresc ajung să ajungă la ea, mulți nu reușesc să întreprindă această călătorie minunată fie din cauza problemelor financiare, fie din cauza obligațiilor familiale sau a unor probleme medicale. Allah Știe ce se află în fiecare inimă, iar el este Preamilostiv cu robii Săi dreptcredincioși și oferă aceeași răsplată ca pentru efectuarea acelui act de adorare pentru persoana care dorește să îl îndeplinească, dar nu reușește din cauza unor motive diverse. Acest fapt este demonstrat de către următoarea relatare de la Anas ibn Malik (Allah să fie mulțumit de el!), care a spus:

„Mesagerul lui Allah ﷺ se întorcea de la Tabūk și, atunci când s-a apropiat de Medina, a spus: «Sunt unii oameni din Medina care s-au aflat alături de voi tot timpul, nu ați parcurs nici măcar o parte din această călătorie, nu ați traversat nicio vale fără ca ei să se afle cu voi.» Ei (cei care îl însoțeau) au întrebat: «O, Mesager al lui Allah, chiar dacă ei s-au aflat în Medina?» El ﷺ le-a răspuns: «Da, pentru că ei au fost opriți de o scuză validă (să nu fie alături de noi, deși și-au dorit din suflet).»” (Sahih Al-Bukhari, hadith nr. 4423)

Chiar dacă nu reușim să îndeplinim pelerinajul la Casă (Hajj), trebuie să știm că Allah Prea Îndurătorul, Preamilostivul a făcut luna pelerinajului – Dhū-l-Hijjah – o lună binecuvântată, iar primele zece zile sunt printre cele mai bune zile ale anului, în care orice faptă bună efectuată în această perioadă primeșteși mai multă răsplată decât în mod obișnuit. Allah Preaînaltul spune:

وَالْفَجْرِ֎ وَلَيَالٍ عَشْرٍ

„.(Jur) Pe ivirea zorilor ~ Şi pe cele zece nopţi (primele zece nopţi ale lunii calendarului lunar Dhu-l-Hijjah)!” (Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 89:1-2)

Mesagerul lui Allah ﷺ a spus:

„Nu există zile mai mărețe în fața lui Allah și în care faptele bune să fie mai iubite de către El decât aceste zece zile (Dhu-l-Hijjah). Așadar, măriți numărul lor rostind tasbih (a spune Subhan Allah), tamhid (a spune: al-Hamdu Lillah), tahlil (a spune Lā ilāha illa Allah) și takbir (a spune Allahu Akbar) în timpul acestora.” (consemnat de At-Tabarani în Al-Kabir, clasificat sahih de către Al-Mundhiri în At-Taghrib wa-t-Tarhib)

De aceea, cei care nu au capacitățile necesare pentru a merge la Mecca să își îndeplinească obligația față de Allah Preaînaltul trebuie să fructifice aceste zile speciale ale anului și să își mărească eforturile pentru a excela în efectuarea de fapte bune. Pentru aceasta, putem:

•     alături de rugăciunile fard (obligatorii) efectuate la timpul lor, putem efectua cât mai multe rugăciuni nafl (voluntare);

•     să postim așa cum obișnuia să postească și Profetul (ﷺ) în primele nouă zile ale lunii Dhū-l-Hijjah și cu precăderea în cea de a noua zi, ziua de ‘Arafah, deoarece aceasta: „Este ispășire pentru păcatele trecute și pentru cele din anul care vine.” (Sahih Muslim, hadith nr. 1162 b)

•      a face cât mai mult takbir (a spune Allahu Akbar), tahmid (a spune al-Hamdu Lillah), tahlil ( a spune Lā ilāha illa Allah) și tasbih (a spune Subhan Allah)

•     să citim Coran pe cât de mult este posibil, precum și să medităm la sensurile versetelor și să le aplicăm în viața de zi cu zi

•       a spori actele de adorare, a ne căi mai mult și a face du‘ā cât mai mult

•        a oferi mai mult drept caritate și a îi ajuta pe cei care sunt mai puțin norocoși să se pregătească pentru ‘Eid

•       să ne abținem la mânie și să ne controlăm limbile de orice fel de vorbire urâtă, de insulte, de bârfe, precum și să încercăm să fim răbdători cu tot ceea ce ni se întâmplă.

Aceste zece zile sunt cu adevărat speciale, iar ele ne pot aduce câștiguri și răsplăți nemăsurate. Cu adevărat câștigați sunt cei care transformă această perioadă într-una cu adevărat minunată, sporindu-și răsplățile și căutând apropierea de Stăpânul lor, fie că se află în Mecca, fie că sunt departe de locurile sfinte.

Fie ca Allah să accepte toate actele noastre de adorare! Amin ya Rabb!