Luna Shaban este a opta lună din calendarul
islamic şi este numită astfel, pentru că arabii obişnuiau să se răspândească
(tasha’aba) în căutarea resurselor de apă.
De asemenea, se spune că
este numită astfel de la sha’ba, care înseamnă ramuri, iar
această lună apare între luna Rajab şi luna Ramadan. Forma de plural a cuvântului
este sha’ banat şi sha’abin.
Postul în luna Shaban
Aishah, radhi Allahu anha,
a spus:
„Profetul,
salla Allahu aleihi wa sallam, obişnuia să postească până când credeam că nu
va întrerupe Postul niciodată şi nu postea până când credeam că nu va posti
niciodată, şi niciodată nu l-am văzut pe Mesagerul lui Allah postind o lună
întreagă, cu excepţia lunii Ramadan, şi niciodată nu l-am văzut postind mai
mult decât postea în luna Shaban.”[Bukhari şi Muslim]
Conform unei înregistrări relatate de Muslim, se
spune:
„El obişnuia să postească toată luna Shaban.”
Un grup de învăţaţi, printre care şi Ibn Al-Mubarak
şi alţii, a crezut că Profetul, salla Allahu aleihi wa
sallam, nu a postit toată luna Shaban, dar a postit o mare parte din ea, acest
lucru fiind susţinut de o relatare din Sahih Muslim, relatată de Aishah,
radhi Allahu anha, care a spus:
„Niciodată nu l-am văzut pe el (Profetul, salla Allahu aleihi wa
sallam) să postească o lună întreagă, cu excepţia lunii Ramadan.”
A
fost relatat în Al-Sahihayn că Ibn 'Abbas, radhi Allahu anhu, a spus:
„Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, nu a postit nicio lună
întreagă, cu excepţia lunii Ramadan.” [Bukhari]
Ibn 'Abbas, radhi Allahu anhu, a privit ca makruh
(un lucru neplăcut) să se postească o altă lună întreagă, cu excepţia lunii Ramadan.
Ibn Hajar, radhi Allahu anhu, a spus:
„A ţinut mai multe posturi voluntare
în luna Shaban decât în oricare altă lună şi obişnuia să postească aproape toată
luna Shaban.”
Usama ibn Zayd, radhi
Allahu anhu, a zis:
„«Mesager al
lui Allah, nu te văd postind într-o altă lună, aşa cum posteşti în luna
Shaban.» El a spus: «Aceasta este
luna pe care oamenii o neglijează, între Rajab şi luna Ramadan şi aceasta este
luna în care faptele sunt înălţate la Domnul Lumilor. Îmi place ca faptele
mele să fie înălţate, atunci când postesc.»”
(relatat de Nasa’i şi
clasificat drept sahih de Albani, în Sahih al-Targhib wa’l-Tarhib)
Potrivit unei
înregistrări relatate de Abu Dawud, s-a spus:
„Cea mai
dragă lună pentru Post a Profetului, salla Allahu aleihi wa
sallam, a fost Shaban şi Postul său în Shaban era continuu,
până în luna Ramadan.”
(clasificat drept sahih de Albani, în Sahih Sunan)
Ibn Rajab a spus:
„Postul în luna Shaban este mai bun decât Postul în lunile
sacre şi cele mai bune Posturi voluntare sunt acelea (din aceste luni)
apropiate de luna Ramadan, înainte şi după aceasta. Statutul acestora este ca acela al Sunan Al-Rawaatib, care sunt făcute
înainte şi după Rugăciunile fard. Aceasta se aplică şi Postului efectuat
înainte şi după luna Ramadan. Aşa cum Al-Sunan Al-Rawaatib sunt mai bune decât
oricare alte Rugăciuni voluntare, la fel şi Postul voluntar (din această
lună), ca şi cel dinainte şi după luna Ramadan, este mai bun decât în oricare
altă lună.”
Cuvintele Profetului, salla Allahu aleihi wa sallam:
„Shaban este
luna pe care oamenii o neglijează, între Rajab şi luna Ramadan” indică faptul că între două luni importante, Rajab şi
luna Ramadan, musulmanii sunt interesaţi mai mult de aceste două luni,
nemaiacordând atenţie lunii Shaban. Mulţi consideră că Postul din luna Rajab este mai bun
decât cel din luna Shaban, doar pentru că luna Rajab este una dintre
lunile sacre, dar aceasta nu este corect.
În hadith-ul de mai sus
este indicat faptul că, dacă timpurile, locurile sau oamenii au o anumită
virtute, pot fi alţii/altele mai bune decât acestea. De asemenea, ne indică
faptul că este mustahab să se facă fapte bune în acest timp, când oamenii tind
să fie neglijenţi prin multe acte de adorare. Un grup de salafi obişnuia să îşi
ocupe timpul dintre Maghrib şi Isha cu Rugăciuni, spunând că acela este timpul în
care mulţi musulmani sunt neglijenţi.
Un alt exemplu în acest
sens este pomenirea lui Allah subhanahu wa ta’ala (dhikr) în pieţe, pentru că
aceasta înseamnă că musulmanul Îl aminteşte pe El, Preaînaltul, într-un loc
în care oamenii tind să fie neglijenţi.
Sunt numeroase beneficii pe care le putem câştiga
prin efectuarea unor fapte bune, în acel timp în care oamenii devin neglijenţi. De aceea:
- este bine pentru o persoană să facă fapte bune şi, ascunzând faptele sale voluntare, şi în special Postul, este şi mai bine, pentru că este un secret între rob şi Domnul său. Prin urmare, s-a spus că Postul nu este un element cu care să ne lăudăm. Unul dintre salafi obişnuia să postească ani întregi, fără ca cineva să ştie acest lucru, pleca de acasă spre piaţă, ţinând două pâini, pe care le dădea sadaqa, iar el postea. Familia lui credea că a mâncat acele pâini, în timp ce oamenii din piaţă credeau că el a mâncat acasă. Salaful a crezut că este mustahab pentru o persoană care ţine Post să facă anumite lucruri care să ascundă faptul că el ţine Post.
Ibn Mas’ud, radhi Allahu anhu, a spus:
„Atunci când te trezeşti dimineaţa şi posteşti, să
porţi parfum.”
Qatada a spus:
„Este mustahab pentru bărbatul care posteşte să
poarte parfum, astfel să nu fie un semn că el posteşte.”
- A face fapte bune în acelaşi timp în care oamenii sunt distraşi şi neglijenţi, este mult mai dificil. Ca un exemplu, dacă toţi fac aceleaşi acţiuni în acelaşi timp, atunci este uşor; dar, dacă oamenii sunt neglijenţi, atunci este mult mai dificil pentru cei care sunt credincioşi.
Ma’qil ibn Yasar a spus:
„Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, a spus:
«Adorarea în
timpuri grele (fitna) este precum Hijra pen-tru mine.»” [Muslim]
Cuvintele „adorarea în timpuri grele” se referă la perioadele
de transformări şi încercări, atunci când oamenii urmau propriile dorinţe şi
cei care aderau la Islam făceau un lucru dificil.
Învăţaţii au păreri
diferite cu privire la motivele pentru care Profetul, salla Allahu aleihi wa
sallam, postea atât de mult în
luna Shaban. Părerile erau diferite, după cum urmează:
- Nu a putut posti cele trei zile în fiecare lună, din anumite motive, sau pentru că trebuia să călătorească; prin urmare, el, salla Allahu aleihi wa sallam, postea în luna Shaban. Atunci când Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, începea să facă acte de adorare voluntare, persista în ele şi, dacă le pierdea, le recupera.
- S-a spus că soţiile Profetului, salla Allahu aleihi wa sallam, obişnuiau să recupereze zilele pierdute din luna Ramadan în luna Shaban, prin urmare şi el, salla Allahu aleihi wa sallam, postea în luna Shaban. Aceasta este în conformitate cu ceea ce a fost relatat de la Aishah, radhi Allahu anha, care a spus că obişnuia să întârzie zilele de recuperat din luna Ramadan până în luna Shaban.
- S-a spus că Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, postea în această lună pentru că este luna pe care oamenii o neglijează. Aceasta este cea mai corectă opinie, având în vedere hadith-ul lui Usama:
„Aceasta este
luna pe care oamenii o neglijează, între Rajab şi luna Ramadan.”
(relatat de Nasa’i,
clasificat drept sahih de Albani, în Sahih al-Targhib wa’l-Tarhib)
Dacă atunci când începea
luna Shaban, Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, mai avea de ţinut un
Post voluntar deosebit, pe care nu îl ţinuse, atunci recupera acest Post în
luna Shaban şi îl completa înainte de luna Ramadan.
Trebuie observat faptul
că, dacă un musulman are de recuperat zilele pierdute din luna Ramadan, el
trebuie să le recupereze înainte de următoarea lună Ramadan a anului viitor. Nu este permis să se amâne pentru următorul an al
lunii
Ramadan,
decât în cazuri bine-precizate în Shariah. Cel care este apt, trebuie să
recupereze aceste zile înainte de a sosi luna Ramadan şi, dacă nu o face,
trebuie să recupereze acestea după al doilea an al lunii Ramadan şi, în plus,
trebuie să se căiască şi să ofere masă unui sărac pentru fiecare zi pe care a
pierdut-o. Aceasta este opinia lui Malik, Shafa’i şi Ahmad.
Un alt beneficiu al Postului din luna Shaban este
că poate fi o pregătire a corpului, în cazul în
care unei persoane îi este dificil să postească în primele zile din luna
Ramadan; postind în luna Shaban, corpul se va obişnui cu lipsa de alimente şi
va păstra energia şi în luna Ramadan. Luna Shaban este ca o introducere a lunii
Ramadan, având în comun Postul, recitarea Coranului şi oferirea de caritate.
Salama ibn Suhayl obişnuia să spună:
„Luna Shaban este luna
recitatorilor de Coran.”
Habib ibn Abu Thabit
obişnuia să zică, atunci când venea luna Shaban:
„Aceasta este luna recitatorilor de Coran.”
Atunci când sosea luna
Shaban, Amr ibn Qays Al-Mala’i obişnuia să îşi închidă depozitul şi să îşi
dedice tot timpul recitării Coranului cel Nobil.
Postul la sfârşitul lunii
Shaban
În Al-Sahihayn
este înregistrat de la Imran ibn Husayn că
Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, i-a spus unui
om:
„«Ai postit
ceva din sirar-ul acestei luni?» El a răspuns: «Nu.»
Profetul a zis: «Dacă nu ai
postit, posteşte două zile.»”
Conform unei înregistrări
relatate de Bukhari:
„Cred că se
referea la luna Ramadan.”
Conform unei înregistrări
relatate de Muslim:
„Profetul,
salla Allahu aleihi wa sallam, a spus: «Ai postit
ceva din sirar-ul lui Shaban?»”
Au fost câteva dispute în
ceea ce priveşte sensul cuvântului sirar. Cea mai cunoscută părere este că acesta se
referă la sfârşitul lunii. Sfârşitul lunii este numit sirar pentru că
luna este ascunsă – istisirar – în acel timp.
A fost relatat în Al-Sahihayn,
de la Abu Hurairah, radhi Allahu anhu, că Profetul, salla Allahu aleihi wa
sallam, a spus:
„Nu
întâmpinaţi luna Ramadan cu una sau două zile, cu excepţia celor care
obişnuiesc să postească cu regularitate, caz în care ei pot posti.” [Bukhari şi
Muslim]
Cei mai mulţi dintre
învăţaţi şi mulţi dintre cei care au comentat acest hadith au spus:
„Omul căruia Profetul,
salla Allahu aleihi wa sallam,
i-a adresat această întrebare, era cunoscut că postea cu regularitate sau a
făcut un jurământ, prin urmare, Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, i-a
impus să ţină acest Post.”
De asemenea, mai sunt şi
alte puncte de vedere cu privire la acest subiect. Pe scurt, putem spune că
sunt trei feluri de a posti la sfârşitul lunii Shaban:
Primul este reprezentat de momentul
în care o persoană posteşte la sfârşitul acestei luni, cu intenţia de a fi
sigur că nu pierde prima zi din luna Ramadan. Acest lucru este
interzis.
Al doilea este atunci când o persoană
posteşte cu intenţia de a îndeplini un jurământ sau de a recupera o zi pierdută
din luna Ramadan, sau ca un act de ispăşire (kafara) etc. Aceasta este permis,
conform majorităţii învăţaţilor.
Al treilea este reprezentat de
momentul când o persoană face un Post voluntar. Acesta este considerat a fi
makruh de către cei care spun că trebuie să facem diferenţe între lunile Shaban
şi Ramadan, prin a face o pauză de Post. Printre cei ca-re au spus aceasta, a
fost şi Al-Hasan. Dacă se întâmplă să coincidă cu ziua în care o
persoană posteşte de obicei, Malik şi cei care sunt de acord cu el au permis
aceasta, dar Shafa’i, Ahmad, Al-Uza’i şi alţii au făcut o distincţie între
cazuri, atunci când Postul este făcut de o persoană care obişnuieşte să facă
acest Post sau nu.
În concluzie, hadith-ul lui Abu Hurairah, radhi
Allahu anhu, este ceea ce trebuie urmat, conform majorităţii învăţaţilor.
Este makruh să se ţină Post voluntar cu una sau două zile înainte de luna Ramadan,
pentru cei care nu obişnuiesc să ţină
Post în aceste zile şi pentru cei care nu au postit
înainte de sfârşitul lunii Shaban.
De ce este makruh să postim înainte de luna Ramadan, pentru cei care nu au ţinut acest Post înainte?
Sunt numeroase motive, printre care:
Primul: pentru a nu se adă-uga
zile în plus Postului de Ramadan, zile ce nu fac parte din luna Ramadan. A
posti în ziua de Aid este interzis (este o zi de sărbătoare); un altul, pentru
a nu cădea în aceeaşi capcană cu Oamenii Cărţii, în ceea ce priveşte Postul, ei
adăugând zile după propriile lor capricii şi dorinţe.
Pentru acelaşi motiv,
este de asemenea interzis a se posti
în „ziua îndoielilor”.
Amar,
radhi Allahu anhu, a spus:
„Oricine posteşte în
această zi, nu l-a ascultat pe Profet, Abu Al-Qasim, salla Allahu aleihi wa
sallam.”
Ziua îndoielilor este
ziua în care oamenii nu sunt siguri dacă a început sau nu luna Ramadan,
atunci când vestea vederii
lunii noi vine de la o persoană a cărei cuvânt nu poate fi acceptat.
Câţiva dintre ulama spun că o zi înnorată este, de asemenea, o „zi a îndoielii”
şi spun că Postul nu este permis în această zi. Aceasta este opinia
majorităţii învăţaţilor.
Al doilea: a se face o distincţie
între Postul obligatoriu şi cel voluntar, pentru că este prescris în Islam a se
face o clară distincţie între acţiunile fard şi nafl.
Prin urmare, este haram să se ţină Post în ziua de Aid
şi Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, a interzis ca o Rugăciune fard să
fie urmată imediat de o alta, dacă aceasta nu este separată de salut sau
altceva, în special în cazul Rugăciunii sunna, făcută chiar înainte de
Rugăciunea de Fajr. Este prescris să se facă o clară separare între aceasta şi Rugăciunea fard. Prin urmare, este
recomandat ca această Rugăciune să fie făcută acasă, pentru a permite
persoanei să se odihnească între Rugăciunea sunna
şi cea fard.
Atunci când Profetul Mohammed, salla Allahu aleihi wa
sallam, a văzut un bărbat făcând Rugăciunea, atunci când era iqama pentru Fajr,
i-a spus:
„Al-Subh este patru rakaat.” [Bukhari]
Unii oameni ignoranţi
cred că motivul pentru care noi nu postim chiar înainte de luna Ramadan este pentru ca noi să putem mânca şi să ne satisfacem dorinţele înainte de a renunţa la ele prin post. Aceasta este o greşeală din partea celor care cred acst lucru.