LUNA SHABAN - A OPTA LUNĂ A CALENDARULUI ISLAMIC

Luna Shaban este a opta lună din calendarul islamic şi este numită astfel, pentru că arabii obişnuiau să se răspândească (tasha’aba) în căutarea resurselor de apă.

De asemenea, se spune că este numită astfel de la sha’ba, care înseamnă ramuri, iar această lună apare între luna Rajab şi luna Ramadan. Forma de plural a cuvântului este sha’ banat şi sha’abin.

Postul în luna Shaban

Aishah, radhi Allahu anha, a spus:

„Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, obişnuia să postească până când credeam că nu va întrerupe Postul niciodată şi nu postea până când credeam că nu va posti niciodată, şi niciodată nu l-am văzut pe Mesagerul lui Allah postind o lună întreagă, cu excepţia lunii Ramadan, şi niciodată nu l-am văzut postind mai mult decât postea în luna Shaban.”[Bukhari şi Muslim]

Conform unei înregistrări relatate de Muslim, se spune:

„El obişnuia să postească toată luna Shaban.”

Un grup de învăţaţi, printre care şi Ibn Al-Mubarak şi alţii, a crezut că Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, nu a postit toată luna Shaban, dar a postit o mare parte din ea, acest lucru fiind susţinut de o relatare din Sahih Muslim, relatată de Aishah, radhi Allahu anha, care a spus:

„Niciodată nu l-am văzut pe el (Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam) să postească o lună întreagă, cu excepţia lunii Ramadan.”

A fost relatat în Al-Sahihayn că Ibn 'Abbas, radhi Allahu anhu, a spus:

„Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, nu a postit nicio lună întreagă, cu excepţia lunii Ramadan.” [Bukhari]

Ibn 'Abbas, radhi Allahu anhu, a privit ca makruh (un lucru neplăcut) să se postească o altă lună întreagă, cu excepţia lunii Ramadan.

Ibn Hajar, radhi Allahu anhu, a spus:

„A ţinut mai multe posturi voluntare în luna Shaban decât în oricare altă lună şi obişnuia să postească aproape toată luna Shaban.”

Usama ibn Zayd, radhi Allahu anhu, a zis:

     „«Mesager al lui Allah, nu te văd postind într-o altă lună, aşa cum posteşti în luna Shaban.» El a spus: «Aceasta este luna pe care oamenii o neglijează, între Rajab şi luna Ramadan şi aceasta este luna în care faptele sunt înălţate la Domnul Lumilor. Îmi place ca faptele mele să fie înălţate, atunci când postesc.»”

(relatat de Nasa’i şi clasificat drept sahih de Albani, în Sahih al-Targhib wa’l-Tarhib)

Potrivit unei înregistrări relatate de Abu Dawud, s-a spus:

        „Cea mai dragă lună pentru Post a Profetului, salla Allahu aleihi wa sallam, a fost Shaban şi Postul său în Shaban era continuu, până în luna Ramadan.”

(clasificat drept sahih de Albani, în Sahih Sunan)

Ibn Rajab a spus:

„Postul în luna Shaban este mai bun decât Postul în lunile sacre şi cele mai bune Posturi voluntare sunt acelea (din aceste luni) apropiate de luna Ramadan, înainte şi după aceasta. Statutul acestora este ca acela al Sunan Al-Rawaatib, care sunt făcute înainte şi după Rugăciunile fard. Aceasta se aplică şi Postului efectuat înainte şi după luna Ramadan. Aşa cum Al-Sunan Al-Rawaatib sunt mai bune decât oricare alte Rugăciuni voluntare, la fel şi Postul voluntar (din această lună), ca şi cel dinainte şi după luna Ramadan, este mai bun decât în oricare altă lună.”

Cuvintele Profetului, salla Allahu aleihi wa sallam:

„Shaban este luna pe care oamenii o neglijează, între Rajab şi luna Ramadan” indică faptul că între două luni importante, Rajab şi luna Ramadan, musulmanii sunt interesaţi mai mult de aceste două luni, nemaiacordând atenţie lunii Shaban. Mulţi consideră că Postul din luna Rajab este mai bun decât cel din luna Shaban, doar pentru că luna Rajab este una dintre lunile sacre, dar aceasta nu este corect.

      În hadith-ul de mai sus este indicat faptul că, dacă timpurile, locurile sau oamenii au o anumită virtute, pot fi alţii/altele mai bune decât acestea. De asemenea, ne indică faptul că este mustahab să se facă fapte bune în acest timp, când oamenii tind să fie neglijenţi prin multe acte de adorare. Un grup de salafi obişnuia să îşi ocupe timpul dintre Maghrib şi Isha cu Rugăciuni, spunând că acela este timpul în care mulţi musulmani sunt neglijenţi.

Un alt exemplu în acest sens este pomenirea lui Allah subhanahu wa ta’ala (dhikr) în pieţe, pentru că aceasta înseamnă că musulmanul Îl aminteşte pe El, Preaînaltul, într-un loc în care oamenii tind să fie neglijenţi.

Sunt numeroase beneficii pe care le putem câştiga prin efectuarea unor fapte bune, în acel timp în care oamenii devin neglijenţi. De aceea:

•        este bine pentru o persoană să facă fapte bune şi, ascunzând faptele sale voluntare, şi în special Postul, este şi mai bine, pentru că este un secret între rob şi Domnul său. Prin urmare, s-a spus că Postul nu este un element cu care să ne lăudăm. Unul dintre salafi obişnuia să postească ani întregi, fără ca cineva să ştie acest lucru, pleca de acasă spre piaţă, ţinând două pâini, pe care le dădea sadaqa, iar el postea. Familia lui credea că a mâncat acele pâini, în timp ce oamenii din piaţă credeau că el a mâncat acasă. Salaful a crezut că este mustahab pentru o persoană care ţine Post să facă anumite lucruri care să ascundă faptul că el ţine Post.

        Ibn Mas’ud, radhi Allahu anhu, a spus:

„Atunci când te trezeşti dimineaţa şi posteşti, să porţi parfum.”

Qatada a spus:

„Este mustahab pentru bărbatul care posteşte să poarte parfum, astfel să nu fie un semn că el posteşte.”

•  A face fapte bune în acelaşi timp în care oamenii sunt distraşi şi neglijenţi, este mult mai dificil. Ca un exemplu, dacă toţi fac aceleaşi acţiuni în acelaşi timp, atunci este uşor; dar, dacă oamenii sunt neglijenţi, atunci este mult mai dificil pentru cei care sunt credincioşi.

Ma’qil ibn Yasar a spus:

 „Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, a spus:

«Adorarea în timpuri grele (fitna) este precum Hijra pen-tru mine.»” [Muslim] 

 Cuvintele „adorarea în timpuri grele” se referă la perioadele de transformări şi încercări, atunci când oamenii urmau propriile dorinţe şi cei care aderau la Islam făceau un lucru dificil.

 

Învăţaţii au păreri diferite cu privire la motivele pentru care Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, postea atât de mult în luna Shaban. Părerile erau diferite, după cum urmează:

•  Nu a putut posti cele trei zile în fiecare lună, din anumite motive, sau pentru că trebuia să călătorească; prin urmare, el, salla Allahu aleihi wa sallam, postea în luna Shaban. Atunci când Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, începea să facă acte de adorare voluntare, persista în ele şi, dacă le pierdea, le recupera.

• S-a spus că soţiile Profetului, salla Allahu aleihi wa sallam, obişnuiau să recupereze zilele pierdute din luna Ramadan în luna Shaban, prin urmare şi el, salla Allahu aleihi wa sallam, postea în luna Shaban. Aceasta este în conformitate cu ceea ce a fost relatat de la Aishah, radhi Allahu anha, care a spus că obişnuia să întârzie zilele de recuperat din luna Ramadan până în luna Shaban.  

• S-a spus că Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, postea în această lună pentru că este luna pe care oamenii o neglijează. Aceasta este cea mai corectă opinie, având în vedere hadith-ul lui Usama:

„Aceasta este luna pe care oamenii o neglijează, între Rajab şi luna Ramadan.”

(relatat de Nasa’i, clasificat drept sahih de Albani, în Sahih al-Targhib wa’l-Tarhib)

 

Dacă atunci când începea luna Shaban, Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, mai avea de ţinut un Post voluntar deosebit, pe care nu îl ţinuse, atunci recupera acest Post în luna Shaban şi îl completa înainte de luna Ramadan.

Trebuie observat faptul că, dacă un musulman are de recuperat zilele pierdute din luna Ramadan, el trebuie să le recupereze înainte de următoarea lună Ramadan a anului viitor. Nu este permis să se amâne pentru următorul an al lunii

Ramadan, decât în cazuri bine-precizate în Shariah. Cel care este apt, trebuie să recupereze aceste zile înainte de a sosi luna Ramadan şi, dacă nu o face, trebuie să recupereze acestea după al doilea an al lunii Ramadan şi, în plus, trebuie să se căiască şi să ofere masă unui sărac pentru fiecare zi pe care a pierdut-o. Aceasta este opinia lui Malik, Shafa’i şi Ahmad.

Un alt beneficiu al Postului din luna Shaban este că poate fi o pregătire a corpului, în cazul în care unei persoane îi este dificil să postească în primele zile din luna Ramadan; postind în luna Shaban, corpul se va obişnui cu lipsa de alimente şi va păstra energia şi în luna Ramadan. Luna Shaban este ca o introducere a lunii Ramadan, având în comun Postul, recitarea Coranului şi oferirea de caritate.

Salama ibn Suhayl obişnuia să spună:

„Luna Shaban este luna recitatorilor de Coran.”

Habib ibn Abu Thabit obişnuia să zică, atunci când venea luna Shaban:

„Aceasta este luna recitatorilor de Coran.”

Atunci când sosea luna Shaban, Amr ibn Qays Al-Mala’i obişnuia să îşi închidă depozitul şi să îşi dedice tot timpul recitării Coranului cel Nobil.

Postul la sfârşitul lunii Shaban

În Al-Sahihayn este înregistrat de la Imran ibn Husayn că

Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, i-a spus unui om:

      „«Ai postit ceva din sirar-ul acestei luni?» El a răspuns: «Nu.» Profetul a zis: «Dacă nu ai postit, posteşte două zile.»”

Conform unei înregistrări relatate de Bukhari:

„Cred că se referea la luna Ramadan.”

Conform unei înregistrări relatate de Muslim:

„Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, a spus: «Ai postit ceva din sirar-ul lui Shaban?»”

Au fost câteva dispute în ceea ce priveşte sensul cuvântului sirar. Cea mai cunoscută părere este că acesta se referă la sfârşitul lunii. Sfârşitul lunii este numit sirar pentru că luna este ascunsă – istisirar – în acel timp.

A fost relatat în Al-Sahihayn, de la Abu Hurairah, radhi Allahu anhu, că Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, a spus:

„Nu întâmpinaţi luna Ramadan cu una sau două zile, cu excepţia celor care obişnuiesc să postească cu regularitate, caz în care ei pot posti.” [Bukhari şi Muslim]

Cei mai mulţi dintre învăţaţi şi mulţi dintre cei care au comentat acest hadith au spus: 

„Omul căruia Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, i-a adresat această întrebare, era cunoscut că postea cu regularitate sau a făcut un jurământ, prin urmare, Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, i-a impus să ţină acest Post.”

De asemenea, mai sunt şi alte puncte de vedere cu privire la acest subiect. Pe scurt, putem spune că sunt trei feluri de a posti la sfârşitul lunii Shaban:

Primul este reprezentat de momentul în care o persoană posteşte la sfârşitul acestei luni, cu intenţia de a fi sigur că nu pierde prima zi din luna Ramadan. Acest lucru este interzis.

Al doilea este atunci când o persoană posteşte cu intenţia de a îndeplini un jurământ sau de a recupera o zi pierdută din luna Ramadan, sau ca un act de ispăşire (kafara) etc. Aceasta este permis, conform majorităţii învăţaţilor.

Al treilea este reprezentat de momentul când o persoană face un Post voluntar. Acesta este considerat a fi makruh de către cei care spun că trebuie să facem diferenţe între lunile Shaban şi Ramadan, prin a face o pauză de Post. Printre cei ca-re au spus aceasta, a fost şi Al-Hasan. Dacă se întâmplă să coincidă cu ziua în care o persoană posteşte de obicei, Malik şi cei care sunt de acord cu el au permis aceasta, dar Shafa’i, Ahmad, Al-Uza’i şi alţii au făcut o distincţie între cazuri, atunci când Postul este făcut de o persoană care obişnuieşte să facă acest Post sau nu.

În concluzie, hadith-ul lui Abu Hurairah, radhi Allahu anhu, este ceea ce trebuie urmat, conform majorităţii învăţaţilor. Este makruh să se ţină Post voluntar cu una sau două zile înainte de luna Ramadan, pentru cei care nu obişnuiesc să ţină  Post în aceste zile şi pentru cei care nu au postit înainte de sfârşitul lunii Shaban.

  

      De ce este makruh să postim înainte de luna Ramadan, pentru cei care nu au ţinut acest Post înainte?

Sunt numeroase motive, printre care:

Primul: pentru a nu se adă-uga zile în plus Postului de Ramadan, zile ce nu fac parte din luna Ramadan. A posti în ziua de Aid este interzis (este o zi de sărbătoare); un altul, pentru a nu cădea în aceeaşi capcană cu Oamenii Cărţii, în ceea ce priveşte Postul, ei adăugând zile după propriile lor capricii şi dorinţe.

Pentru acelaşi motiv, este de asemenea interzis a se posti

în „ziua îndoielilor”.

Amar, radhi Allahu anhu, a spus:

„Oricine posteşte în această zi, nu l-a ascultat pe Profet, Abu Al-Qasim, salla Allahu aleihi wa sallam.”

Ziua îndoielilor este ziua în care oamenii nu sunt siguri dacă a început sau nu luna Ramadan, atunci când vestea vederii

lunii noi vine de la o persoană a cărei cuvânt nu poate fi acceptat. Câţiva dintre ulama spun că o zi înnorată este, de asemenea, o „zi a îndoielii” şi spun că Postul nu este permis în această zi. Aceasta este opinia majorităţii învăţaţilor.

Al doilea: a se face o distincţie între Postul obligatoriu şi cel voluntar, pentru că este prescris în Islam a se face o clară distincţie între acţiunile fard şi nafl.

Prin urmare, este haram să se ţină Post în ziua de Aid şi Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, a interzis ca o Rugăciune fard să fie urmată imediat de o alta, dacă aceasta nu este separată de salut sau altceva, în special în cazul Rugăciunii sunna, făcută chiar înainte de Rugăciunea de Fajr. Este prescris să se facă o clară separare între aceasta şi Rugăciunea fard. Prin urmare, este recomandat ca această Rugăciune să fie făcută acasă, pentru a permite persoanei să se odihnească între Rugăciunea sunna

şi cea fard.

Atunci când Profetul Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam, a văzut un bărbat făcând Rugăciunea, atunci când era iqama pentru Fajr, i-a spus:

„Al-Subh este patru rakaat.” [Bukhari]

Unii oameni ignoranţi cred că motivul pentru care noi nu postim chiar înainte de luna Ramadan este pentru ca noi să putem mânca şi să ne satisfacem dorinţele înainte de a renunţa la ele prin post. Aceasta este o greşeală din partea celor care cred acst lucru.