HIJAB-UL ÎN CELE DOUĂ RELIGII AVRAAMICE: CREȘTINISMUL ȘI IUDAISMUL

Termenul de „hijab” înseamnă, în mod literal, acoperire sau, mai bine spus, protejarea a ceva de vederea celor din jur. Acesta este asociat, de regulă, cu Islamul și cu acoperirea anumitor părți ale trupului femeii musulmane. Printre întrebările care se nasc cu privire la acest concept sunt următoarele:

● este conceptul de „hijab” și de acoperire a anumite părți ale trupului limitat doar la Islam?

● exista un astfel de concept în religiile avraamice, care au fost prezente înainte de venirea Islamului?

O modalitate de a obține o mai bună înțelegere și o perspectivă mai cuprinzătoare asupra acestei chestiuni este folosirea investigației istorice cu privire la caracteristicile și a modului de purtare a hijab-ului în cele două religii avraamice majore: iudaismul și creștinismul.

1. Iudaism

Se pare că acoperirea anumitor părți ale trupului și menținerea unui comportament modest pentru femeie în cadrul societății au cunoscut o importanță deosebită în iudaism. Modalitatea în care fetele lui Shuaib (Pacea fie asupra sa!) s-au comportat în prezența lui Moise (Pacea fie asupra sa!) poate ilustra în cel mai bun mod cu putință necesitatea existenței unui comportament modest în societate pentru femei:

„Şi când a ajuns la apa de la Madyan, a găsit acolo o mulţime de oameni care adăpau (vitele). Şi în afară de ei, a găsit el şi două femei care-şi ţineau departe (turma lor). Şi le-a întrebat el: «Care este necazul vostru?» Au răspuns ele: «Noi nu vom putea să adăpăm până ce nu s-au dus păstorii, iar tatăl nostru este tare bătrân!» ~ Şi a adăpat pentru ele, apoi s-a întors la umbră şi a zis: «Domnul meu, eu am mare nevoie de binele pe care îl faci să coboare asupra mea!» ~ Apoi a venit la el una dintre cele două (copile), mergând cu sfială, şi i-a zis: «Tatăl meu te cheamă să-ţi dea o răsplată pentru că ne-ai adăpat nouă (turma).» Şi când a venit [Moise] la el şi i-a istorisit povestea, i-a zis: «Nu te teme, căci ai scăpat de neamul de nelegiuiţi!»” (Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 28:23-25)

Astfel, putem ajunge la concluzia că, în timpul Profetului Moise (Pacea fie asupra sa!), femeile modeste şi cu un comportament sfios erau privite ca onorabile și pline de respect, un semn al statutului lor înalt și al personalități distinse în societate.

Mai mult decât atât, există anumite versete în Tora (Vechiul Testament) care numesc anumite tipuri de îmbrăcăminte, printre care se numără un anumit tip de acoperire a femeii cu un fel de hijab. Spre exemplu, putem citi descrierea a ceva ce pare a fi asemănător niqab-ului (acel voal care acoperă fața):

„Atunci ea şi-a lepădat hainele de văduvă, s-a acoperit cu o maramă, s-a îmbrăcat în alte haine şi a şezut jos la intrarea în Enaim, pe drumul care duce la Timna; căci vedea că Şela se făcuse mare, şi ea nu-i fusese dată de nevastă. ~ Iuda a văzut-o şi a luat-o drept curvă, pentru că îşi acoperise faţa.” (Geneza, 38:14-15)

De asemenea, Will Durant, unul dintre cei mai cunoscuţi filosofi, a vorbit despre faptul că femeilor evreice li se cerea să îşi acopere capul atunci când se aflau în public. Această practică este una dintre practicile de bază ale tradiţiei iudaice, iar nepurtarea voalului poate conduce chiar la divorţ. În unele zone, nepurtarea voalului este văzut ca un simbol al inferiorităţii şi al unei clase sociale inferioare. Mai mult decât atât, descoperirea părului femeii în faţa ochilor străini de familie este văzută ca un act de mare umilinţă. De asemenea, cei mai mulţi rabini au interzis cu desăvârşire prezenţa femeilor la ceremoniile religioase fără a avea capul acoperit.

2. Creştinism

Una dintre femeile alese şi extraordinar de respectate în Islam, pe care şi Nobilul Coran o menţionează, este Fecioara Maria, mama lui Isus Hristos (Pacea fie asupra lor!), Mesagerul creştinismului. Ea este întruchiparea femeii caste, modeste şi pure, o adevărată credincioasă în Dumnezeu. Statutul ei este atât de înalt în Islam, încât unul dintre Capitolele Nobilului Coran poartă numele ei (Maryam – numele Maria în limba arabă).

Dacă ne uităm în creştinism, multe dintre picturile care o înfăţişează pe Fecioara Maria (Pacea fie asupra ei!) o arată ca pe o femeie al cărei cap este în totalitate acoperit, iar ea poartă, de asemenea, un veşmânt foarte lung, asemenea femeii musulmane. Astfel, se poate observa că o femeie creştină, care o urmează pe mama lui Isus (Pacea fie asupra ei!) şi legile creştinismului, trebuie să fie modestă şi castă în ceea ce priveşte interacţiunea ei socială.

Juriji Zaydan a spus:

„Dacă ne referim la hijab ca la un acoperitor al trupului, atunci este ştiut faptul că aceasta era o practică obişnuită încă dinainte de apariţia Islamului şi chiar înainte de venirea creştinismului şi de observarea efectelor sale în societăţile europene.”

Mai mult decât atât, găsim evidenţe textuale în Biblie cu privire la această tradiţie şi la necesitatea existenţei voalului în comunităţile creştine. În Biblie, găsim scris:

„Şi i-a zis robului: «Cine este omul acesta care vine înaintea noastră pe câmp?» Robul a răspuns: «Este stăpânul meu!» Atunci ea şi-a luat marama şi s-a acoperit.” (Geneza, 24:65)

Pavel spune, de asemenea:

„Călcaţi pe urmele mele, întrucât şi eu calc pe urmele lui Hristos. ~ Vă laud că în toate privinţele vă aduceţi aminte de mine şi că ţineţi învăţăturile întocmai cum vi le-am dat. ~  Dar vreau să ştiţi că Hristos este Capul oricărui bărbat; că bărbatul este capul femeii şi că Dumnezeu este Capul lui Hristos. ~ Orice bărbat care se roagă sau proroceşte cu capul acoperit îşi necinsteşte capul său. ~ Dimpotrivă, orice femeie care se roagă sau proroceşte cu capul dezvelit îşi necinsteşte capul ei, pentru că este ca una care ar fi rasă. ~ Dacă o femeie nu se înveleşte, să se şi tundă! Iar, dacă este ruşine pentru o femeie să fie tunsă ori rasă, să se învelească. ~ Bărbatul nu este dator să-şi acopere capul, pentru că el este chipul şi slava lui Dumnezeu, pe când femeia este slava bărbatului. ~ În adevăr, nu bărbatul a fost luat din femeie, ci femeia din bărbat; ~ Şi nu bărbatul a fost făcut pentru femeie, ci femeia pentru bărbat. ~ De aceea, femeia, din pricina îngerilor, trebuie să aibă pe cap un semn al stăpânirii ei. ~ Totuşi, în Domnul, femeia nu este fără bărbat, nici bărbatul fără femeie. ~ Căci, dacă femeia este din bărbat, tot aşa şi bărbatul prin femeie, şi toate sunt de la Dumnezeu. ~ Judecaţi voi singuri: este cuviincios ca o femeie să se roage lui Dumnezeu dezvelită? ~ Nu vă învaţă chiar şi firea că este ruşine pentru un bărbat să poarte părul lung, ~ Pe când pentru o femeie este o podoabă să poarte părul lung? Pentru că părul i-a fost dat ca învelitoare a capului. ~ Dacă iubeşte cineva cearta de vorbe, noi n-avem un astfel de obicei şi nici Bisericile lui Dumnezeu.” (1 Corinteni, 11:1-16)

Regula celibatului pentru preoţii şi călugăriţele creştine este oarecum diferită în cele trei confesiuni (catolică, protestantă şi ortodoxă) şi total interzisă în Islam. Însă, această regulă a fost instaurată iniţial pentru a evita tentaţiile lumeşti şi pentru a practica uitarea de sine şi modestia. De asemenea, din modul în care se acoperă călugăriţele, care acoperă aproape în întregime trupul lor, inclusiv părul, osebrvăm prn emfază necesitatea creştinismului de ca femeia să apară îmbrăcată modest şi neprovocativ în societate.

Mai mult decât atât, dacă luăm în considerare portretele care înfăţişează femeile aristocrate din înalta societate, putem observa că acestea erau acoperite aproape în totalitate şi cu modestie, fapt care arăta statutul lor înalt în societate și le aducea respectul tuturor celor din jur. Până la sfârşitul secolului al XIX-lea, purtarea pălăriilor şi a unor rochii lungi şi decente pentru femei era o practică obişnuită. Cu toate acestea, odată cu trecerea timpului, aceste tradiţii au trecut prin schimbări graduale, iar credinţele religioase şi învăţăturile Divine ale lui Isus (Pacea fie asupra sa!) au dispărut din viaţa creştinilor.

În plu, în unele dintre Bisericile Ortodoxe sau Catolice din Europa de Est, aşa cum este cazul Bisericii Ortdoxe Ruse, femeilor li se cere să aibă părul acoperit la intrarea în Biserică, pentru a putea să ia parte la ceremoniile religioase. Mai mult decât atât, în Europa Continentală şi America de Nord, unele confesiuni religioase creştine, aşa cum sunt anglicanii, baptiştii, metodiştii şi romano-catolicii, observăm că femeile folosesc un fel de voal pentru acoperirea părului atunci când iau parte la ceremoniile religioase din Biserici.

Concluzii

Observând cele de mai sus, este evident faptul că nu Islamul este religia care a inventat hijab-ul, ci, mai degrabă, această tradiţie a existat şi a fost practicată sub diferite forme de către adepţii celor două religii avraamice, creştinismul şi iudaismul.

Sursa: http://www.salamislam.com/

SEMNIFICAȚIA TERMENULUI DE HIJAB ȘI ANUMITE BENEFICII

Ce înseamnă termenul de hijab?

Termenul de „hijab” înseamnă, în mod literal, acoperire sau, mai bine spus, protejarea a ceva de vederea celor din jur. În context islamic, termenul de „hijab” se referă la un anumit tip de ținută sau la o bucată de îmbrăcăminte care acoperă părul femeii.

         Hijab-ul elevează statutul femeii

         Înainte de venirea Islamului, femeile erau privite ca simple obiecte, aparținând în totalitate bărbaților, iar fetițele nou-născute erau îngropate de vii. Pe scurt, femeile erau folosite doar pentru plăcerea trupească a bărbaților, iar statutul lor în cadrul societății era extrem de degradant.

         Odată cu venirea Islamului, statutul femeii a fost elevat în cadrul societății, oferindu-i-se un tratament echitabil, fapt care este adeseori subliniat în Nobilul Coran. Allah Preaînaltul spune:

         „Oricine face fapte bune, bărbat sau femeie – credincios fiind - aceia vor intra în Rai şi nu vor fi nedreptăţiţi nici cât un punct.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 4:124]

         „Cel care săvârşeşte o faptă rea nu va fi răsplătit decât cu una asemănătoare cu ea, iar cel care săvârşeşte o faptă bună - fie el bărbat sau femeie - şi este credincios, acela va intra în Rai, unde va primi cele de trebuinţă, fără socoteală.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 40:40]

         Hijab-ul se cere atât pentru bărbați, cât și pentru femei

         Faptul că, în Islam, hijab-ul nu este cerut doar pentru femei este unul deosebit de important și merită atenția oricui. Bărbații, la rândul lor, trebuie să fie atenți cu privire la îmbrăcămintea și comportamentul lor. Nobilul Coran vorbește despre hijab atât pentru femei, cât și pentru bărbați:

         „Spune dreptcredincioşilor să-şi plece privirile lor şi să-şi păzească pudoarea lor! Aceasta este mai curat pentru ei. Allah, doară, este Khabīr (Bineştiutor) a ceea ce fac ei. ~ Şi spune dreptcredincioaselor să-şi plece privirile lor şi să-şi păzească pudoarea lor, să nu-şi arate gătelile lor, afară de ceea ce este pe dinafară, şi să-şi coboare vălurile peste piepturile lor! Şi să nu-şi arate frumuseţea lor decât înaintea soţilor, sau a părinţilor lor, sau a părinţilor soţilor lor, sau a fiilor lor, sau a fiilor soţilor lor, sau a fraţilor lor, sau a fiilor fraţilor lor, sau a fiilor surorilor lor, sau a femeilor lor,sau a acelora pe care le stăpânesc mâinile lor drepte, sau a slujitorilor dintre bărbaţi, care nu mai au dorinţă, sau a copiilor mici care nu ştiu ce este goliciunea femeilor. Şi să nu lovească cu picioarele lor, astfel încât să se afle ce podoabe ascund ele! (…)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 24:30-31]

 

         Hijab-ul protejează căsătoria

         Unul dintre numeroasele beneficii ale hijab-ului este acela că protejează căsătoria. Cum anume face aceasta? Faptul că persoana se îmbracă în mod modest conduce la reducerea tensiunilor cu tentă sexuală dintre bărbați și femei. De asemenea, în ceea ce privește interacțiunea socială dintre bărbați și femei, hijab-ul ajută la concentrarea pe personalitatea persoanei și nu a felului în care cel din față arată. Aceasta face ca relațiile să fie pline de respect, virtute și decență. În acest fel, este propagată modestia în societate.

         Hijab-ul te face mai puternic

         Ca o cheie a valorilor islamice, hijab-ul este potrivit cu natura umană. Bărbații și femeile sunt, prin natură, doritori să își păstreze demnitatea și respectul de sine, iar hijab-ul ajută să poată fi urmată această cale. Astfel, el oferă putere și pace interioară.

         Hijab-ul și societatea

         Hijab-ul oferă una dintre cele mai bune condiții în interacțiunea dintre bărbați și femei din societate, deoarece restrânge anumite dorințe nedorite și permite o mai bună comunicare între aceștia. Trebuie să fim conștienți de faptul că hijab-ul nu se referă doar la o acoperire fizică a trupului și a părului, ci acesta trebuie să fie însoțit de hijab-ul minții și al sufletului. În cadrul alergăturii noastre de zi cu zi, hijab-ul reprezintă o adevărată eliberare: el ne eliberează de imitația servilă a modei pseudo-liberale, care apare peste zi și dispare noaptea. El este un scut care protejează onoarea persoanei și ne ajută să ne concentrăm mult mai mult asupra țelurilor noastre superioare.