Termenul de „hijab”
înseamnă, în mod literal, acoperire sau, mai bine spus, protejarea a ceva de
vederea celor din jur. Acesta este asociat, de regulă, cu Islamul și cu acoperirea anumitor părți ale trupului femeii musulmane.
Printre întrebările care se nasc cu privire la acest concept sunt următoarele:
● este conceptul de „hijab” și de acoperire a anumite părți ale trupului limitat doar
la Islam?
● exista un astfel de concept în religiile avraamice, care au fost
prezente înainte de venirea Islamului?
O modalitate de a obține o mai bună înțelegere și
o perspectivă mai cuprinzătoare asupra acestei chestiuni este folosirea
investigației
istorice cu privire la caracteristicile și a modului de purtare a hijab-ului în
cele două religii avraamice majore: iudaismul și
creștinismul.
1. Iudaism
Se pare că acoperirea anumitor părți ale trupului și menținerea unui comportament modest pentru
femeie în cadrul societății au cunoscut o importanță deosebită în iudaism. Modalitatea în
care fetele lui Shuaib (Pacea fie asupra sa!) s-au comportat în prezența lui Moise (Pacea fie asupra sa!) poate
ilustra în cel mai bun mod cu putință necesitatea existenței unui comportament modest în
societate pentru femei:
„Şi când a ajuns la apa
de la Madyan, a găsit acolo o mulţime de oameni care adăpau (vitele). Şi în afară de ei, a
găsit el şi două femei care-şi ţineau departe (turma lor). Şi le-a întrebat el: «Care este necazul vostru?»
Au răspuns ele: «Noi nu vom putea să adăpăm până ce nu s-au dus păstorii, iar
tatăl nostru este tare bătrân!» ~ Şi a adăpat pentru ele, apoi s-a întors la
umbră şi a zis: «Domnul meu, eu am mare nevoie de binele pe care îl faci să
coboare asupra mea!» ~ Apoi a venit la el una dintre cele două (copile), mergând cu sfială, şi i-a zis: «Tatăl meu
te cheamă să-ţi dea o răsplată pentru că ne-ai adăpat nouă (turma).» Şi când a venit
[Moise] la el şi i-a istorisit povestea, i-a zis: «Nu te teme, căci ai scăpat
de neamul de nelegiuiţi!»” (Traducerea
sensurilor Nobilului Coran, 28:23-25)
Astfel, putem ajunge la concluzia că,
în timpul Profetului Moise (Pacea fie asupra sa!), femeile modeste şi cu un
comportament sfios erau privite ca onorabile și pline de respect, un semn al
statutului lor înalt și al personalități distinse în societate.
Mai mult decât atât, există anumite
versete în Tora (Vechiul Testament) care numesc anumite tipuri de îmbrăcăminte,
printre care se numără un anumit tip de acoperire a femeii cu un fel de hijab.
Spre exemplu, putem citi descrierea a ceva ce pare a fi asemănător niqab-ului
(acel voal care acoperă fața):
„Atunci ea şi-a lepădat
hainele de văduvă, s-a acoperit cu o maramă, s-a îmbrăcat în alte haine şi a
şezut jos la intrarea în Enaim, pe drumul care duce la Timna; căci vedea că
Şela se făcuse mare, şi ea nu-i fusese dată de nevastă. ~ Iuda a văzut-o şi a
luat-o drept curvă, pentru că îşi acoperise faţa.” (Geneza,
38:14-15)
De asemenea, Will Durant, unul dintre cei
mai cunoscuţi
filosofi, a vorbit despre faptul că femeilor evreice li se cerea să îşi acopere
capul atunci când se aflau în public. Această practică este una dintre
practicile de bază ale tradiţiei
iudaice, iar nepurtarea voalului poate conduce chiar la divorţ. În unele zone,
nepurtarea voalului este văzut ca un simbol al inferiorităţii şi al unei clase sociale inferioare.
Mai mult decât atât, descoperirea părului femeii în faţa ochilor străini de familie este
văzută ca un act de mare umilinţă. De asemenea, cei mai mulţi rabini au
interzis cu desăvârşire prezenţa femeilor la ceremoniile
religioase fără a avea capul acoperit.
2. Creştinism
Una dintre femeile alese şi
extraordinar de respectate în Islam, pe care şi Nobilul Coran o menţionează, este Fecioara Maria, mama lui
Isus Hristos (Pacea fie asupra lor!), Mesagerul creştinismului. Ea este întruchiparea
femeii caste, modeste şi pure, o adevărată credincioasă în Dumnezeu. Statutul
ei este atât de înalt în Islam, încât unul dintre Capitolele Nobilului Coran
poartă numele ei (Maryam – numele Maria în limba arabă).
Dacă ne uităm în creştinism, multe
dintre picturile care o înfăţişează pe Fecioara Maria (Pacea fie
asupra ei!) o arată ca pe o femeie al cărei cap este în totalitate acoperit,
iar ea poartă, de asemenea, un veşmânt foarte lung, asemenea femeii musulmane.
Astfel, se poate observa că o femeie creştină, care o urmează pe mama lui Isus
(Pacea fie asupra ei!) şi legile creştinismului, trebuie să fie modestă şi
castă în ceea ce priveşte interacţiunea
ei socială.
Juriji Zaydan a spus:
„Dacă ne referim la hijab ca la un
acoperitor al trupului, atunci este ştiut faptul că aceasta era o practică
obişnuită încă dinainte de apariţia Islamului şi chiar înainte de venirea creştinismului şi de observarea
efectelor sale în societăţile
europene.”
Mai mult decât atât, găsim evidenţe
textuale în Biblie cu privire la această tradiţie şi la necesitatea existenţei voalului în comunităţile creştine. În Biblie, găsim scris:
„Şi i-a zis robului: «Cine
este omul acesta care vine înaintea noastră pe câmp?» Robul a răspuns: «Este
stăpânul meu!» Atunci ea şi-a luat marama şi s-a acoperit.” (Geneza, 24:65)
Pavel spune, de asemenea:
„Călcaţi pe urmele mele,
întrucât şi eu calc pe urmele lui Hristos. ~ Vă laud că în toate privinţele vă
aduceţi aminte de mine şi că ţineţi învăţăturile întocmai cum vi le-am dat. ~ Dar vreau să ştiţi că Hristos este Capul
oricărui bărbat; că bărbatul este capul femeii şi că Dumnezeu este Capul lui
Hristos. ~ Orice bărbat care se roagă sau proroceşte cu capul acoperit îşi
necinsteşte capul său. ~ Dimpotrivă, orice femeie care se roagă sau proroceşte cu capul dezvelit îşi
necinsteşte capul ei, pentru că este ca una care ar fi rasă. ~ Dacă o femeie nu se
înveleşte, să se şi tundă! Iar, dacă este ruşine pentru o femeie să fie tunsă
ori rasă, să se învelească. ~ Bărbatul nu este dator să-şi acopere capul, pentru că el este
chipul şi slava lui Dumnezeu, pe când femeia este slava bărbatului. ~ În
adevăr, nu bărbatul a fost luat din femeie, ci femeia din bărbat; ~ Şi nu
bărbatul a fost făcut pentru femeie, ci femeia pentru bărbat. ~ De aceea,
femeia, din pricina îngerilor, trebuie să aibă pe cap un semn al stăpânirii ei.
~ Totuşi, în Domnul, femeia nu este fără bărbat, nici bărbatul fără femeie. ~ Căci,
dacă femeia este din bărbat, tot aşa şi bărbatul prin femeie, şi toate sunt de
la Dumnezeu. ~ Judecaţi voi singuri: este cuviincios ca o femeie să se roage lui Dumnezeu dezvelită? ~ Nu vă învaţă chiar şi
firea că este ruşine pentru un bărbat să poarte părul lung, ~ Pe când pentru o
femeie este o podoabă să poarte părul lung? Pentru că părul i-a fost dat ca
învelitoare a capului. ~ Dacă iubeşte cineva cearta de vorbe, noi n-avem un
astfel de obicei şi nici Bisericile lui Dumnezeu.” (1 Corinteni, 11:1-16)
Regula celibatului pentru preoţii şi călugăriţele creştine este oarecum diferită în cele
trei confesiuni (catolică, protestantă şi ortodoxă) şi total interzisă în
Islam. Însă, această regulă a fost instaurată iniţial pentru a evita tentaţiile lumeşti şi pentru a practica uitarea de
sine şi modestia. De asemenea, din modul în care se acoperă călugăriţele, care acoperă aproape în întregime
trupul lor, inclusiv părul, osebrvăm prn emfază necesitatea creştinismului de ca femeia să apară
îmbrăcată modest şi neprovocativ în societate.
Mai mult decât atât, dacă luăm în
considerare portretele care înfăţişează femeile aristocrate din înalta
societate, putem observa că acestea erau acoperite aproape în totalitate şi cu
modestie, fapt care arăta statutul lor înalt în societate și
le aducea respectul tuturor celor din jur. Până la sfârşitul secolului al XIX-lea, purtarea
pălăriilor şi a unor rochii lungi şi decente pentru femei era o practică obişnuită.
Cu toate acestea, odată cu trecerea timpului, aceste tradiţii au trecut prin schimbări graduale,
iar credinţele religioase şi
învăţăturile Divine ale
lui Isus (Pacea fie asupra sa!) au dispărut din viaţa creştinilor.
În plu, în unele dintre Bisericile
Ortodoxe sau Catolice din Europa de Est, aşa cum este cazul Bisericii Ortdoxe
Ruse, femeilor li se cere să aibă părul acoperit la intrarea în Biserică, pentru
a putea să ia parte la ceremoniile religioase. Mai mult decât atât, în Europa
Continentală şi America de Nord, unele confesiuni religioase creştine, aşa
cum sunt anglicanii, baptiştii, metodiştii şi romano-catolicii, observăm că
femeile folosesc un fel de voal pentru acoperirea părului atunci când iau parte
la ceremoniile religioase din Biserici.
Concluzii
Observând cele de mai sus, este evident
faptul că nu Islamul este religia care a inventat hijab-ul,
ci, mai degrabă, această tradiţie
a existat şi a fost
practicată sub diferite forme de către adepţii celor două religii avraamice, creştinismul şi iudaismul.
Sursa: http://www.salamislam.com/
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu