CREDINȚA FĂRĂ CUNOAȘTERE

Allah Preaînaltul spune în Nobilul Coran:

„(…) Singurii ce se tem de Allah sunt cei care au cunoaștere (ilm) dintre robii Săi (Allah) (…)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 35:28]

De asemenea, El, Preaînaltul și Preaslăvitul, spune:

„El (Allah) dăruieşte înţelepciune cui voieşte El, iar cel care a fost dăruit cu înţelepciune, acela a fost dăruit cu un mare bine, dar (acest lucru) nu-l pricep decât cei ageri la minte.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 2:269]

„(…)Allah îi va ridica în rang pe aceia dintre voi care cred şi pe aceia cărora li s-a dat ştiinţa (…)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 58:11]

Dragi frați și surori întru Islam, ar trebui să fim siguri de faptul că a avea credință fără cunoaștere este un lucru extrem de periculos. Ar trebui să Îl implorăm pe Allah zi și noapte, spunând așa cum El ne-a învățat:

„(…) Domnul meu, sporeşte-mi mie ştiinţa!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 20:114]

Putem observa acei musulmani care spun că nu este nevoie ca hijab-ul să acopere părul, că trebuie să acopere doar pieptul. Putem observa acei musulmani care sunt zilnic mediatizați făcând rău, totul pentru că așa înțeleg ei credința. Cunoașterea ar trebui să fie primordială atunci când avem credință, ar trebui să căutăm știința, să ne dorim în permanență să știm mai multe despre credința noastră, să ne dorim să cunoaștem istoria Islamului, a modului în care trăiau primele generații de musulmani, a căii lor frumoase pe care o urmau, care a permis coexistența în același loc a oamenilor de diferite culori, a celor săraci și a celor bogați, a beduinilor din deșert și a oamenilor din cetăți. A fost o perioadă prolifică, în care oameni aparținând tuturor religiilor trăiau la un loc (creștini, evrei și musulmani), în care nu exista silire la credință, ci oamenii îmbrățișau Islamul din iubire pentru adevăr, pentru preceptele sale minunate, care îndemnau la pace, iubire de cei din jur, toleranță și care au ridicat nivelul femeii la loc de mare cinste, i-a oferit aceleași drepturi cu cele ale bărbaților, iar sclavilor li s-au oferit aceleași drepturi cu cele ale stăpânilor.

Dragi frați și surori întru Islam, căutarea cunoașterii este un îndemn pe care Profetul nostru, Mohammed (ﷺ),  a spus:

 „Căutarea cunoaşterii  este obligatorie pentru fiecare musulman.”  (At-Tirmidhi şi  Ibn Majah, clasificat sahih de către Al-Albani în Sahih Al-Jami’)

De asemenea, Mesagerul lui Allah  (ﷺ) a spus:

„Celui care urmează o cale în căutarea cunoașterii, Allah îi va face ușoară calea către Jannah (Paradis). Îngerii își vor coborî aripile asupra celui care caută cunoașterea, fiindu-le plăcută îndeletnicirea lui. Locuitorii Cerurilor și ai Pământului, chiar și peștele din adâncul apelor se roagă pentru iertarea lui. Superioritatea celui învățat asupra unui credincios devotat este asemeni celei a Lunii față de celelalte stele (în ceea ce priveşte strălucirea). Învățații sunt moștenitorii Profeților care nu lasă moștenire nici dinari și nici dirhami , ci numai cunoaștere (învățătură); iar cel care o dobândește, dobândește, de fapt, o parte abundentă.” (Abu Dawud și At-Tirmidhi)

Credința fără cunoaștere este periculoasă. În acest mod, nu facem altceva decât să deschidem calea către călăuzirea greșită și să rătăcim oamenii de la credința lui Allah.

Ce ar trebui un musulman să facă? În primul rând, ar trebui să aibă o intenție clară să caute cunoașterea de dragul lui Allah. Trebuie să fim conștienți de faptul că este obligatoriu să avem măcar cunoștințele de bază cu privire la religie, după care trebuie să continuăm să acumulăm cunoștințe de dragul lui Allah. Acest fapt este extrem de important. Putem învăța acest lucru din povestea celor trei bărbați care vor fi aruncați în Focul Iadului. Abu Hurairah (Allah să fie mulțumit de el!) a relatat:

„L-am auzit pe Mesagerul lui Allah (ﷺ) spunând: «Primul dintre oamenii a căror situaţie va fi decisă în Ziua Judecăţii va fi cel care a murit ca martir. El va fi adus în faţă. Allah îi va face cunoscute Binecuvântările Lui (revărsate asupra lui în timpul vieţii). Bărbatul le va recunoaşte (și va admite că s-a bucurat de acestea în timpul vieții lui). (Apoi) Allah îl va întreba: «Ce ai făcut (pentru a merita aceste Binecuvântări)?». El va răspunde: «Am luptat pe Calea Ta până când am murit ca martir». Allah va spune: «Ai spus o minciună. Ai luptat numai ca să fii numit dreptun luptător neînfricat și ai fost numit astfel» (Apoi) va porunci împotriva lui. Astfel, el va fi târât cu fața în jos şi aruncat în Iad.

Apoi, va fi adus în față un bărbat care a dobândit ştiinţa, care i-a învăţat (și pe alţii) şi a recitat Coranul. El va fi adus (pentru judecată) și Allah îi va aminti de Binecuvântările Sale (pe care le-a revărsat din abundenţă asupra sa în timpul vieţii), iar el le va recunoaşte (și va admite că s-a bucurat de acestea în timpul vieții lui). Apoi, Allah îl va întreba: «Ce ai făcut (pentru a merita aceste Binecuvântări)?» El va răspunde: «Am dobândit cunoştinţe şi le-am împărtăşit şi, de asemenea, am recitat Coranul de dragul Tău». Allah va spune: «Ai spus o minciună. Ai dobândit cunoştinţe pentru a fi numit  savant şi ai recitat Coranul pentru a ţi se spune că ești un qari (cel care recită Coranul conform regulilor) și ai fost numit astfel.» (Apoi) va porunci împotriva lui. Astfel, el va fi târât cu fața în jos şi aruncat în Iad.

Apoi, va fi adus un bărbat pe care Allah l-a făcut extrem bogat şi căruia i-a dăruit orice fel de avere. El va fi adus (pentru judecată). și Allah îi va aminti de Binecuvântările Sale (pe care le-a revărsat din abundenţă asupra sa în timpul vieţii), iar el le va recunoaşte (și va admite că s-a bucurat de acestea în timpul vieții lui). Apoi, Allah îl va întreba: «Ce ai făcut (pentru a merita aceste Binecuvântări)?» El va răspunde: «Nu am lăsat nicio modalitate în care Îţi place să fie cheltuiţi banii fără să îi fi cheltuit de dragul Tău». Allah va spune: «Ai spus o minciună. Ai făcut (astfel) ca să fii numit ca fiind un tovarăș generos și ai fost numit astfel. (Apoi) va porunci împotriva lui. Astfel, el va fi târât cu fața în jos şi aruncat în Iad.” (Muslim, At-Tirmidhi și An-Nasa’i)

De asemenea, Mesagerul lui Allah (ﷺ) a spus:

„Oricine dobândeşte cunoaştere prin care caută Faţa lui Allah, însă face acest lucru doar pentru a îşi atinge un scop din această lume, (el) nu va simţi nici măcar mireasma Paradisului în Ziua Judecăţii.” (Abu Dawud)

De asemenea, trebuie să fim conștienți de faptul că există o mulțime de informații răspândite în mod greșit chiar și printre musulmani. A fi musulman nu te transformă, în mod necesar, într-un învățat. Nu considera că, doar pentru că părinții sau soțul tău au crescut în familii de musulmani știu totul și că tot ceea ce spun este corect. Trebuie să cercetezi singur, Islamul nu este religia credinței fără cercetare. Ai datoria să cecetezi orice fel de informație pe care o afli și trebuie să mergi la sursele principale: Coran și Sunnah. De asemenea, atunci când ai nelămuriri, cere informații de la cei care au cunoștințe mai bune decât tine. Profetul Mohammed (ﷺ) a spus:

 „Cu adevărat, Allah nu ia înapoi ştiinţa robilor Săi, smulgându-le-o, dar El le ia ştiinţa luându-i pe învăţaţi, până când nu rămâne niciun învăţat, iar oamenii încep să-i întrebe pe liderii ignoranţi, iar aceştia vor da verdicte fără a avea ştiinţă. Ei vor merge pe căi greşite şi îi vor conduce şi pe oameni în rătăcire.” (Al-Bukhari)

De asemenea, trebuie să ne amintim că a căuta cunoașterea este o obligație pentru fiecare musulman, bărbat sau femeie. Căutarea cunoașterii aduce cu sine o răsplată măreață. Abu Hurairah (Allah să fie mulțumit de el!) a relatat că Trimisul lui Allah (ﷺ) a spus:

„Căutarea cunoaşterii  este obligatorie pentru fiecare musulman.”  (At-Tirmidhi şi  Ibn Majah, clasificat sahih de către Al-Albani în Sahih Al-Jami’)

De asemenea, el  (ﷺ) a spus:

„Allah îi ușurează calea spre Jannah celui care urmează o cale în căutarea cunoașterii.” (Muslim)

Este adevărat că este o obligație a fiecărui musulman să răspândească mai departe cunoștințele pe care le-a dobândit cu privire la religie. Mesagerul lui Allah  (ﷺ) a spus:

„Când un om moare,  faptele sale bune se termină, în afară de trei: caritatea continuă, cunoaşterea (de care oamenii beneficiază) sau un copil pios, care se roagă pentru el.” (Muslim)

Atunci când răspândim mai departe cunoștințele dobândite în mod corect vom prim binecuvântări fără margini. Imaginați-vă doar a învăța pe un nou musulman Surat Al-Fatiha, pe care o rostește la fiecare rugăciunea. Însă, atunci când îi învățăm pe alții, trebuie să fim extrem de atenți. Nu putem să le oferim celorlalți informații cu privire la subiectele despre care nu deținem cunoștințe viabile. Este de preferat să spui că nu cunoști răspunsul și să cauți apoi răspunsul mai departe decât să conducem pe cineva pe calea greșită. Este de preferat, în astfel de cazuri, să îi călăuzim pe acei oameni către persoanele care au cunoștințele necesare. Nu putem oferi noi înșine fatwa dacă nu am fost învățați cum să facem acest lucru și ce pași să urmăm. Nu poți merge la o asistentă medicală pentru a îți face o operație, ci la un doctor. Asistenta te poate ajuta doar cu anumite servicii limitate, dar ea nu este pregătită pentru a efectua o operație. De asemenea, poți oferi informațiile cu privire la care ai abilitatea de a o face, dar nu poți depăși aceste limite. Trebuie să îți cunoști propriile cunoștințe. Știința islamică nu este ceva pe care îl poți obține în doar câteva zile sau luni. Cere ani de studiu și, uneori, nu este de ajuns o viață întreagă. Mulți învățați sunt experți doar în anumite domenii: unii cunosc Usul Coran (științele Coranului), alții Usul al-Hadith (științele hadith-ului) sau alții  sunt instruiți în istoria islamică sau principiile generale ale islamului… Nu sunt chestiuni care se învață de azi pe mâine, plus că, a răspândi cunoașterea, este o mare responsabilitate, la fel de măreață ca răsplata în sine pentru această acțiune.

În plus, trebuie să știm că, atunci când vorbim despre oameni învățați, nu trebuie să ne limităm doar la bărbați. Unii dintre cei mai mari învățați au fost femei. Acestea nu doar că au dreptul de a învăța sau de a îi învăța pe alții, aceste acțiuni sunt responsabilitatea lor. Femeile sunt principalii profesori ai copiilor, fapt pentru care cunoașterea lor nu trebuie să se limiteze doar la principiile de bază ale Islamului.

De-a lungul istoriei islamice, au existat numeroase femei cu o cunoaștere extraordinară. Amintesc aici pe ‘Aishah (Allah să fie mulțumit de ea!), pe care mulți bărbați o întrebau cu privire la chestiunile la care nu erau siguri.

Cunoașterea este o obligație a fiecărui musulman și trebuie să avem capacitatea de a discerne între adevărata cunoaștere și ceva care nu face parte din religie. Trebuie să studiem în mod continuu pentru a fi capabili să facem aceasta, iar atunci când cineva începe să îți răspundă folosind formule precum „Cred” sau „Consider”, fără a aduce dovezi din Coran sau Sunnah, ar trebui să te îndepărtezi. La fe trebuie să faci atunci când cineva îți aduce propria sa viziune, sau viziunea unui anumit învățat, fără a avea dovezi textuale din Coran sau Sunnah, sau care contrazic învățăturile lui Allah.

Fie ca Allah să ne călăuzească pe Calea cea Dreaptă, să ne ofere cunoșatere benefică și să ne protejeze credința! Amin!