MODUL DE ADORARE AL PROFETULUI MOHAMMED (ﷺ)

    

Profetul Mohammed (ﷺ) obişnuia să se roage foarte mult, să postească, să facă dhikr Allah (să îl pomenească pe Allah), suplicaţii şi multe alte fapte prin care era implicat în adorarea lui Allah. În momentul în care el (ﷺ) efectua unul dintre multiplele acte de adorare, obişnuia să facă acel lucru în mod continuu şi regulat. ʻAishah (Allah să fie mulţumit de ea!) a relatat:

„Atunci când Mesagerul lui Allah (ﷺ) pierdea rugăciunea de noapte (Tahajjud) din cauza durerii sau a altui motiv similar, obişnuia să facă douăsprezece rakaʻāt (unităţi de rugăciune) în timpul zilei.” (Muslim)

El (ﷺ) nu abandona niciodată rugăciunea de noapte şi făcea acest lucru până când picioarele i se crăpau. Atunci când a fost întrebat cu privire la acest lucru, el (ﷺ) a răspuns: 

 „Oare nu ar trebui să fiu un rob recunoscător (față de Allah)?” (Al-Bukhari şi Muslim)

Hudhayfah ibn al-Yaman (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat:

„Într-o noapte, mă rugam împreună cu Mesagerul lui Allah (ﷺ), iar el (ﷺ) a început recitând Surat Al-Baqarah. Am crezut că se va prosterna după primele o sută de versete, însă el (ﷺ) a continuat, fapt pentru care am crezut că se va ruga o rakaʻah cu aceasta. Însă, el continuat cu Surat An-Nisā’ şi a recitat-o, apoi cu Surat ’Al-ʻImran şi a recitat-o; iar el (ﷺ) recita încet. Atunci când a recitat versetul care se referea la slăvirea lui Allah, el (ﷺ) L-a slăvit (spunând Subhāna Rabbī-l-‘Ažīm – Slavă lui Allah Cel Prea Măreţ!), iar atunci când a recitat versetul care spune (cum trebuie) să Îi cerem (lui Allah), el (ﷺ) Îi cerea, implorându-L (spunând Rabbi ighfir li – O, Allah, iartă-mă!), iar atunci când a ajuns la versetul care spunea să căutăm protecţia lui Allah, el (ﷺ) a căutat protecţia lui Allah, după care s-a prosternat şi a spus: «Subhāna Rabbī-l-’A‘lā (Slavă lui Allah Cel Preaînalt)!», iar prosternarea lui a durat la fel demult cât a durat şi statul lui în picioare, în rugăciune (...)” (Muslim)

De asemenea, el (ﷺ) obişnuia să se roage douăsprezece rakaʻāt voluntare în mod regulat atunci când se afla acasă: patru rakaʻāt înainte de rugăciunea de Dhuhr şi două după; două după rugăciunea de Maghrib, două după rugăciunea de Isha şi două înainte de rugăciunea de Fajr. Aceste două rakaʻāt înainte de rugăciunea de Fajr, precum şi rugăciunea de Witr erau efectuate întotdeauna de Profet (ﷺ), atât când se afla acasă, cât şi când era în călătorie. Acestea erau singurele rugăciuni voluntare pe care Profetul (ﷺ) le efectua chiar şi în călătorie. 

De asemenea, Profetul (ﷺ) obişnuia să postească în fiecare zi de luni şi de joi. El (ﷺ) a spus:

„Faptele fiilor lui Adam Îi sunt prezentate (lui Allah) în fiecare luni şi joi şi îmi place ca faptele mele să fie prezentate în timp ce postesc.” (At-Tirmidhi)

Profetul Mohammed (ﷺ) obişnuia să postească şi alte trei zile în fiecare lună. Mu’adha al-ʻAdawiyyah (Allah să fie mulţumit de el!) a întrebat-o pe ʻAishah (Allah să fie mulţumit de ea!):

„«Profetul (ﷺ) obişnuia să postească trei zile în fiecare lună?» Ea a răspuns: «Da.» El a continuat (s întrebe): «În care parte a lunii obişnuia el (ﷺ) să postească?» ʻAishah a răspuns: «Nu conta în care parte a lunii postea.»” (Muslim)

Ibn ʻAbbas (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat:

„Mesagerul lui Allah (ﷺ) nu pierdea niciodată postul din zilele luminate de Lună plină (a 13-a, a 14-a şi a 15-a zi a fiecărei luni).” (An-Nasa’i şi Ibn Majah)

De asemenea, el (ﷺ) ţinea post în ziua de ʻĀshūrā’ (a zecea zi a lunii Muharram - prima lună a calendarului islamic lunar) şi îi încuraja şi pe oameni să procedeze în același fel la fel.

ʻAishah (Allah să fie mulţumit de ea!) a relatat că:

„Mesagerul lui Allah (ﷺ) nu postea în nicio altă lună mai mult decât postea în luna Sha’aban; el obişnuia să o postească aproape în întregime.”

Într-o altă relatare, ea (Allah să fie mulțumit de ea!) a spus:

„El (ﷺ) postea întreaga lună Sha’aban, în afară de puţin din ea.” (Al-Bukhari şi Muslim)

În ceea ce priveşte dhikr Allah (pomenirea lui Allah), limba Profetului (ﷺ) nu se oprea niciodată din menţionarea lui Allah, Cel Preaînalt şi Plin de Slavă, pe care Îl pomenea în orice moment şi în orice circumstanţă. După ce termina rugăciunea, el (ﷺ) Îi cerea lui Allah iertare de trei ori, spunând:

„Allāhumma innaka antas-Salām wa minkas-Salām Tabārakta ya Dhal-Jalāli wal-Ikrām”

(O, Allah, Tu eşti Pacea, şi de la Tine vine Pacea, Slăvit eşti Tu, o, Posesor al Măreţiei şi al Generozităţii) (Muslim)

După ce termina rugăciunea şi pronunţa salutul final, el (ﷺ) spunea:

„LĀ ILĀHA ILLA ALLAH, wahdahu la sharīka-llah lahul-mulku walahul-hamd, wa huwa ‘ala kulli shaiyin qadīr. Lā hawla wa la quwwata illa billah, LĀ ILĀHA ILLA ALLAH wala na’abudu illa iyyah, lahun-ni’matu walahul-fadl wa lahuth-athana’-ul-hasan, LĀ ILĀHA ILLA ALLAH mukhlisīna lahud-dīn wa lauw karih al-kafirūn, la mani’a lima a’atait, wala mu’tiya lima mana’at, wala yanfa’u thal-jaddi minkal-jad.”

(Nu există nimeni şi nimic demn de adorare în afară de Allah Unicul, care nu are niciun partener, a Lui este Împărăţia şi Slava şi El este cu putere peste toate. Nu există forţă nici putere decât la Allah. Nimeni şi nimic nu este demn de adorare în afară de Allah şi nu adorăm pe nimeni în afară de Allah. Pentru El sunt toate favorurile, mulţumirea şi slava. Nimeni şi nimic nu este demn de adorare în afară de Allah şi Lui Îi suntem sinceri în religie, chiar dacă necredincioşii detestă acest lucru. O, Allah, nimeni nu poate opri ceea ce Tu ai dăruit, şi nimeni nu poate da ceea ce Tu ai oprit şi celui puternic nu îi este de niciun folos puterea împotriva Ta) (Al-Bukhari şi Muslim)

În timpul rukūʻ (plecăciune) şi sujūd (prosternare), el (ﷺ) spunea:

„Subbuhun quddusun Rabb-ul-malā’ikati wa-r-rūh”

  (Slăvit şi Pur, Domn al îngerilor şi al sufletului)! (Muslim)

Anas (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că cea mai des folosită suplicaţie a Profetului (ﷺ) era:

_{„Rabbana ātina fid-dunya hasanatan wa fil-ākhirati hasanatan wa qina adhaban-nār”}

_{(Domnul nostru, fă-ne nouă parte bună în această lume şi parte bună în Viaţa de Apoi şi apără-ne pe noi de pedeapsa Focului!) [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 2:201]}

De asemenea, Profetul (ﷺ) obişnuia să Îi ceară iertarea lui Allah adeseori. Ibn ‘Omar (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că:

„Am numărat că Mesagerul lui Allah (ﷺ) a spuse de o sută de ori în timpul întâlnirii cu noi: «Domnul meu, iartă-mă şi acceptă căinţa mea! Cu adevărat, Tu eşti Cel Iertător, Îndurător.»” (Abu Dawud şi At-Timidhi)  

Cu toate acestea, Profetul Mohammed (ﷺ) le-a interzis oamenilor să exagereze în actele de adorare şi a avertizat împotriva exagerării. El (ﷺ) a spus:

„Cel mai bun act de adorare este cel făcut în mod constant.” (Al-Bukhari şi Muslim)

 Fie ca Allah să ne facă dintre cei care urmează călăuzirea și modul de adorare al Profetului Mohammed (ﷺ)! Amin!