ŞTIINŢELE HADITH-ULUI

„V-am lăsat vouă două lucruri: Coranul și Tradiția mea (Sunnah);
dacă vă veți ține de ele, nu veți rătăci niciodată.”

(Pelerinajul de Adio)

      Relatatorii de ahadith sunt cei mai onorabili și cei mai respectabili dintre oameni, pentru că ei sunt păzitorii în a căror custodie se află Sunnah Profetului Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam.

      Cei care relatează hadith-urile fac parte dintre companionii Profetului, salla Allahu aleihi wa sallam, și sunt aceia care au văzut acțiunile sale și au auzit cuvintele sale, salla Allahu aleihi wa sallam. Printre cei care au transmis ahadith se găsesc succesorii companionilor, radhi Allahu anhum, ei fiind binecuvântați de către Allah Preaînaltul și, de asemenea, fiind extrem de respectați de către musulmani. În Islam, ei strălucesc precum stelele, iar inimile lor au rămas intacte în fața tentațiilor acestei lumi.

      Citind biografiile lor, se aprofundează cunoștințele despre Islam, iar în inima fiecărui musulman se dezvoltă dorința de a fi devotat, credincios și ascultător față de Allah subhanahu wa taꞌala. El, Preaînaltul, spune în Coranul cel Nobil:

      „Într-adevăr, Noi am pogorât Coranul și Noi îi vom fi păzitori!” [Surat Al-Hijr, 15:9]

      Promisiunea din acest verset, făcută de Allah subhanahu wa taꞌala, este evident îndeplinită; puritatea necontestată a textului original al Coranului cel Nobil este protejată de peste paisprezece secole.  Cu toate acestea, ceea ce este adesea uitat de musulmani, este faptul că Promisiunea Divină de mai sus include, de asemenea, și necesitatea păstrării Sunnei Profetului Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam, care este exemplul concret al stabilirii și ghidării bunei practici a Coranului.

     Înțelepciunea Profetului, salla Allahu aleihi wa sallam, învățată prin Coran, nu poate fi înțeleasă fără a studia Sunna lui, salla Allahu aleihi wa sallam, care nu este altceva decât Înțelepciunea despre care Allah subhanahu wa taꞌala vorbește în versetul:

     „ De n-ar fi fost Harul lui Allah asupra ta, [Mohammed], și îndurarea Lui, ar fi cercat o parte dintre ei să te împingă să rătăcești [drumul], dar ei nu se împing la rătăcire decât pe ei înșiși și nu vor putea să-ți aducă daună întru nimic. Iar Allah a pogorât asupra ta Cartea și Înțelepciunea, te-a învățat ceea ce nu știai și harul lui Allah asupra ta a fost nemăsurat.”[Surat An-Nisaꞌ, 4:113]

     Profetul Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam, a spus cu privire la aceasta:

     „Allah mi-a dat Coranul și încă ceva în plus, similar cu acesta.” [Abu Dawud]

     Allah Preaînaltul prezervă Sunnah Profetului, salla Allahu aleihi wa sallam, prin care permite companionilor și succesorilor săi, radhi Allahu anhum, memorarea, scrierea și transmiterea Cuvintelor lui Allah subhanahu wa taꞌala Mesagerului Său, salla Allahu aleihi wa sallam. El, subhanahu wa taꞌala, a permis, de asemenea, să se consemneze descrierea fizică a Profetului Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam, caracterul său, stilul de viață, care este de natură să ușureze urmarea exemplului său, astfel, bucurându-ne de toate beneficiile datorate practicării Sunnei.

     Mai târziu, atunci când cunoașterea Sunnei pure a început să fie amenințată, Allah Preaînaltul a făcut ca să vină în comunitatea musulmană oameni cu o capacitate de memorare incredibilă, dotați cu competențe și de o expertiză analitică ieșită din comun. Acești oameni au călătorit pentru a colecta sute de mii de exemple din tradițiile Profetului, salla Allahu aleihi wa sallam, scriindu-le. Pe de o parte, așezându-le pe cele care nu au fost corupte de cei cu memorie slabă, care le-au transmis lor și, pe de altă parte, le-au scris pe cele care au fost falsificate de către mincinoși fără scrupule; astfel făcându-se diferența dintre cuvintele distinctive ale Profetului, salla Allahu aleihi wa sallam, a companionilor, radhi Allahu anhum, și a succesorilor săi. Aceștia din urmă au învățat în mai multe centre de învățământ, păstrând transmiterea moștenirii lăsate de Profetul Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam.

      Această muncă a fost realizată cu o atenție și o precizie extraordinară, oferind colectorilor de ahadith cunoștințe în profunzime a biografiei tuturor relatatorilor de hadith-uri. Acțiunea a fost cel mai bun mod de păstrare a învățăturilor și cunoștințelor savanților în științele Islamului, care au reînviat practicarea Sunnei autentice.

      Din păcate, declarațiile false continuau să fie atribuite Profetului, salla Allahu aleihi wa sallam, chiar dacă persoana care citea nu avea nicio idee despre ceea ce învățații științelor hadith-ului raportau cu privire la acestea. În mod ironic, ei ignorau avertismentele aduse de Profet, salla Allahu aleihi wa sallam, alocându-i cuvinte care nu erau ale lui, salla Allahu aleihi wa sallam, începând să fie într-o situație foarte periculoasă.

      Metodologia experților în evaluarea hadith-urilor și a lanțului de relatatori ne oferă o multitudine de informații valoroase.

     Un hadith este compus din două părți: sened sau isnad (lanțul de relatatori, lanțul de transmitere) și metn (hadith-ul propriu-zis). Un text poate părea logic și rezonabil, dar este nevoie de o serie de relatatori autentici, deoarece numai astfel poate fi acceptat.

      Abdullah ibn Al-Mubarak (181 H.), unul dintre profesorii iluștri ai imamului Bukhari, a declarat că:

     „Lanțul de transmițători este o parte a religiei; dacă nu ar fi un lanț de transmitere, oamenii ar putea să spună tot ceea ce vor.”

      În științele de ahadith, se pune un mare accent pe studiul isnad-ului (lanț de transmitere), care a atras interesul multor savanți musulmani, până la punctul în care au devenit experți excelenți în cunoașterea naratorilor, așa cum este cazul lui Ibn Majah și mulți alții.

      Studiul unui hadith include numele fiecărui relatator, caracterul său public și privat, autenticitatea, puritatea etc., capacitatea și reputația în materie de memorare și tipul de relatări pentru care este cunoscut: dacă sunt autentice, slabe sau inventate. În plus, fiecare relatator trebuie să fie identificat de o cotă dată de alți relatatori care sunt cunoscuți și unanim acceptați.

      Deci, toate acestea și multe alte lucruri importante trebuie luate în considerare, pentru a fi utilizate ca baze de credință, jurisprudență sau, pur și simplu, un punct de interes (să nu fie atribuite Profetului, salla Allahu aleihi wa sallam).

      După Cartea lui Allah Preaînaltul, Sfântul Coran, hadith-urile elaborate de lucrări compilate de către imamii Bukhari și Muslim, sunt considerate de către savanții musulmani ca fiind cărțile cele mai autentice. Trebuie remarcat și faptul că există și alți savanți celebri în domeniul colectării hadith-urilor, cum ar fi: Abu Dawud (275 H.), Tirmidhi (279 H.), Nasaꞌi (303 H.). Fie ca Allah subhanahu wa taꞌala să îi ierte și să le acorde Mila Sa! 

     

     Colectarea și scrierea de hadith-uri

 

     Pe timpul Profetului, salla Allahu aleihi wa sallam, nu exista obiceiul de a scrie hadith-urile, așa cum se întâmpla în cazul Nobilului Coran, pentru că, orice nelămurire exista, el, salla Allahu aleihi wa sallam, era prezent și putea fi întrebat oricând despre acel lucru. Scrierea hadith-urilor a fost interzisă într-o primă etapă, de teamă ca nu cumva acestea să fie confundate cu textul Coranic și pentru a preveni combinarea spuselor Profetului Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam, cu cele ale Nobilului Coran.

      Abu Saꞌid Al-Khudri, radhi Allahu anhu, a relatat că Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, a spus:

    „Ceea ce vă spun, nu trebuie să fie scris. Cel care scrie ceea ce spun și nu este Coran, ar trebui să șteargă. Relatați propriile mele cuvinte cât doriți și în maniera care vă place. Acela care va zice ceea ce eu nu am spus..”.

     Humam a continuat acest hadith, spunând că el crede că Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, a spus:

     „...și face acest lucru cu bună știință, să se pregătească, pentru că va ocupa un loc în Iad.” [Muslim]

      Există, însă, și numeroase dovezi și relatări autentice care atestă faptul că hadith-urile erau scrise chiar și în perioada vieții Profetului, salla Allahu aleihi wa sallam. Totuși, scrierea acestora nu se făcea într-un număr foarte mare, în primul rând de teama celor spuse de Profetul Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam, el autorizând doar câțiva companioni, radhi Allahu anhum, să noteze cuvintele sale și, în al doilea rând, din cauza faptului că doar un număr restrâns dintre companioni, radhi Allahu anhum, știau să scrie și să citească, așa că preferau să le memoreze.

     Printre cei care au notat spusele Profetului, salla Allahu aleihi wa sallam, se află Abdullah ibn Amr ibn Al-ꞌAs, care a scris un număr mare de ahadith.  Bukhari a relatat că Abu Hurairah, radhi Allahu anhu, nu a scris hadith-urile, însă el le-a învățat pe de rost și le-a memorat, iar Abdullah ibn Amr ibn Al-ꞌAs le-a scris. De asemenea, el a relatat că Anas ibn Malik a scris hadith-uri, la fel ca și Jaber ibn Abdullah, radhi Allahu anhum, care păstra cu o foarte mare grijă, în teaca sabiei, foaia pe care își nota hadith-urile. De asemenea, Al-Walid ibn Khujaꞌ ne spune că Al-Mubarak ibn Saꞌid a relatat că:

     „Sufyan obișnuia să scrie hadith-urile pe propriul perete, în timpul nopții, iar dimineața, pentru a nu le uita, avea grijă să noteze tot ceea ce scria noaptea, pe o foaie.”

      Toți companionii, radhi Allahu anhum, au învățat pe de rost spusele Profetului, salla Allahu aleihi wa sallam. Ei, radhi Allahu anhum, le utilizau adesea în discuțiile lor, pentru a confirma sau infirma unele fapte, astfel, transmițând generațiilor următoare cuvintele și învățăturile Profetului, salla Allahu aleihi wa sallam. Printre companionii care au făcut acest lucru au fost Abu Huraira, Jabir ibn Abdullah, Abu Saꞌid Al-Khudri sau Abdullah ibn Abbas, radhi Allahu anhum.  Toate acestea au avut loc în ultimii ani ai primului secol Hijri, moment în care a început transcrierea de ahadith, fapt ordonat de către califul Omar ibn Abd Al-ꞌAziz, radhi Allahu anhu, lui Abu Bakr ibn Amr ibn Hazm, radhi Allahu anhu.  Motivul pentru care el a dorit acest lucru a fost teama că învățăturile și înțelepciunea Profetului, salla Allahu aleihi wa sallam, se vor pierde odată cu moartea celor care au avut contact direct cu el, salla Allahu aleihi wa sallam. Omar, radhi Allahu anhu, a spus:

     „Căutați hadith-ul Profetului și scrieți-l, pentru că îmi este frică de dispariția științei și de moartea oamenilor.”

      Printre cei care au fost însărcinați, de asemenea, cu transcrierea de ahadith și care au avut un rol primordial în colectarea și scrierea hadith-urilor au fost Mohammed ibn Shihab Az-Zuhri și Saleh ibn Kayssan.      

     Primele colecții de ahadith au apărut în a doua jumătate a secolului al doilea. Ibn Hajar a fost printre primii autori ai acestor cărți, apoi a fost Imam Malik, care a publicat cartea sa, Al Muwatta , în Medina, în care a reunit, în afară de hadith-urile Profetului, salla Allahu aleihi wa sallam, observațiile companionilor, radhi Allahu anhum, cu privire la fatawa.  Apoi, într-un singur secol, apar colecțiile altor autori, așa cum sunt cele ale lui Abd Al-Malik ibn Jarih în Mecca, Al-Awzaꞌi în Siria, Sufian Ath-Thawri în Kuffa, Hammad ibn Salamah în Basra, Hushaym ibn Bishu în Wassit, Muꞌammar ibn Rashid As-Sanꞌani în Yemen, Abdullah ibn Al-Mubarak în Khurassan și Jarir ibn Abd Al-Hamid în Rayy. Nu se știe cu exactitate care a fost primul care a adus colecția sa, dintre acești autori.  Ulterior, transcrierea de ahadith a cunoscut o dezvoltare deosebită, sub îndrumarea unui număr important de învățați, printre care Shuꞌbah ibn Al-Hajjaj, Sufyan ibn Uyaynah, Abdullah ibn Wahab și Abd Ar-Rahman ibn Mahdi. Acești savanți au transcris un număr foarte mare de ahadith, contribuind la stabilirea bazelor științei tradiționale.

     Secolul al treilea a adus cu sine o înflorire a științei hadith-urilor, apărând un număr foarte mare de culegeri, mulțumită eforturilor depuse de către Imam Ahmad ibn Hanbal și Ibn Abu Shayba. Este perioada în care marii specialiști în tradiție profetică au publicat cărțile lor, care au rămas celebre până în zilele noastre. Ei au realizat noi culegeri de ahadith, deoarece tot ceea ce exista înainte, deși cuprindea un număr impresionant de ahadith, nu erau grupate pe teme și apăreau la un loc – atât ahadith considerate autentice, cât și cele neautentice. De aceea, Bukhari a început munca extraordinară a colectării de ahadith, cuprinzând în culegerea sa, Sahih , numai hadith-urile autentice. Același lucru l-a făcut și Muslim, în culegerea sa de Sahih.

      De asemenea, culegeri de ahadith au elaborat, tot în această epocă, Abu Dawud, Tirmidhi, Nasaꞌi sau Ibn Majah, ale căror hadith-uri sunt considerate în majoritate autentice.  Astfel, se poate observa că scrierea și colectarea de ahadith a cunoscut mai multe etape, iar în perioadele care au urmat, învățații nu au făcut altceva decât să facă referire la colecțiile deja existente, aducând doar unele completări, acolo unde era cazul. 

     Categoriile hadith-urilor

     Există trei categorii de hadith-uri:

     - hadith-uri autentice (sahih);

     - hadith-uri bune (hasan);

     - hadith-uri slabe (daif).

     Oamenii de știință au folosit anumite metode pentru a stabili tipul unui hadith, dacă acesta este sahih, hasan sau daif.

     1. Hadith autentic (sahih)

     Un hadith este considerat autentic atunci când șirul de relatatori este perfect, credibil, fiecare relatator având un comportament exemplar, aflat departe de orice însușire negativă. De asemenea, fiecare relatator al unui hadith autentic trebuie să fie cunoscut, începând cu cel care îl relatează și terminând cu cel care l-a auzit direct de la Profetul Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam.

     Astfel, un hadith autentic este considerat cel care are un isnad continuu, relatat de persoane de încredere, de la primul și până la ultimul narator (persoane cunoscute, cu un comportament exemplar, renumite pentru capacitatea lor de memorare) și care nu are niciun fel de greșeală în interiorul textului sau vreun defect în isnad.

    Specialiștii în științele hadith-ului consideră că un hadith poate fi considerat autentic atunci când îndeplinește toate condițiile amintite mai sus și nu prezintă niciun fel de îndoială cu privire la lanțul de relatatori.

      În general, dintre toți culegătorii de ahadith, Bukhari și Muslim sunt considerați cei mai de încredere dintre toți, deoarece lanțul de relatatori utilizat de ei este unul foarte bun. De aceea, aproape întotdeauna hadith-urile aflate în culegerile lor de ahadith sunt considerate a fi autentice.

       2. Hadith bun (hasan)

       A doua categorie de hadith-uri este reprezentată de hadith-urile numite bune sau hasan. Un hadith este considerat hasan în momentul în care are un lanț de relatatori format din oameni de încredere, cunoscuți pentru caracterul lor exemplar de-a lungul vieții. Isnad-ul trebuie să fie unul bun, de la începutul și până la sfârșitul șirului de naratori.

      Hadith-ul hasan are aceleași caracteristici cu cele ale unui hadith sahih, diferența dintre aceste două tipuri de ahadith fiind făcută de lanțul de relatatori (isnad), deoarece, în cazul hadith-ului autentic, naratorii au avut un comportament mai bun și o mai bună memorie decât cei ai celui considerat hasan.

       Cu excepția hadith-urilor culese de Bukhari și Muslim, al căror lanț de relatatori este considerat a fi deosebit de puternic, restul hadith-urilor sunt considerate a fi bune (hasan).

      3. Hadith slab (daif)

      În momentul în care există vreo îndoială cu privire la fidelitatea lanțului de relatatori și la autenticitatea faptelor prezentate, atunci hadith-ul este numit daif (slab).

     Există numeroase tipuri de ahadith considerate ca fiind slabe. Cel mai des întâlnit tip de hadith daif este cel în cazul căruia lanțul de relatatori este întrerupt. Același este și cazul hadith-urilor în care lipsesc, spre exemplu, două rânduri de relatatori, sau cele care se bazează în mod exclusiv pe un singur relatator.

       Există mai multe categorii de hadith daif, după cum urmează: mu’allaq, mursal, mudal și munqati.

      Hadith-ul mu'allaq (cel suspendat) se referă la acele ahadith din interiorul cărora lipsește unul sau mai mulți relatatori. Uneori, lanțul de naratori poate lipsi în totalitate, un relatator afirmând doar ceva de genul „Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, a spus…”
      Hadith-ul mursal Hse referă la o relatare a cărei lanț de relatatori este întrerupt, fiind adesea relatată de către unul dintre Tabi’un și nu de un companion, radhi Allahu anhu.
      Hadith-ul mudal (cel problematic) face referire la un hadith la care, din interiorul isnad-ului, lipsesc doi sau mai mulți relatatori din isnad.

      Hadith-ul munqati este acel tip de hadith care nu are întregul șir de relatatori, acesta întrerupându-se într-un anume punct, fie la începutul acestuia, fie spre mijlocul acestuia. Din aceeași categorie fac parte hadith-urile în cazul cărora cel care relatează poate zice:

„Cineva mi-a spus mie aceasta…”

      Învățații aprobă utilizarea unor hadith-uri slabe pentru a se opri de la rău și a se îndruma pe Calea cea Dreaptă, însă, pentru aceasta, trebuie ca hadith-ul relatat să nu aibă ca temă credința sau legislația Islamică (ceea ce este permis și ceea ce este interzis). În schimb, hadith-urile daif pot vorbi despre acțiunile ipocriților sau despre inovații.

     Specialiștii în științele hadith-ului consideră că un hadith daif poate fi utilizat, iar învățătura sa poate fi urmată atât timp cât sursa de relatatori nu este foarte slabă și cât timp se încadrează în perceptele legislației Islamice. Însă, nu este recomandat a se utiliza foarte mult ca sursă de învățătură un hadith daif. 

      Definiția și rolul Sunnei

‎
‎

      Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, a spus în ‎predica ținută în cadrul Pelerinajului de Adio:

      ‎„V-am lăsat vouă două lucruri: Coranul și Tradiția mea ‎‎(Sunna); dacă vă veți ține de ele, nu veți rătăci ‎niciodată.‎” [Bayhaqi] ‎

      Sunnah Profetului Mohammed, salla Allahu aleihi wa ‎sallam, are o deosebită importanță pentru toți musulmanii, ‎deoarece reprezintă a doua sursă de legislație Islamică, după ‎Coranul cel Nobil.

‎      Sunnah cuprinde cuvintele, faptele și învățăturile ‎Profetului Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam, tot ceea ce el, ‎salla Allahu aleihi wa sallam, a spus, a împlinit sau a aprobat în ‎anumite împrejurări. Aceasta este Înțelepciunea cu care Allah ‎subhanahu wa ta‎ꞌala l-a binecuvântat pe Trimisul Său, salla Allahu ‎aleihi wa sallam: ‎
‎

‎      „‎… Allah a pogorât asupra ta Cartea și Înțelepciunea, te-a ‎învățat ceea ce nu știai și harul lui Allah asupra ta a fost ‎nemăsurat.‎” [Surat An-Nisa‎ꞌ, 4:113]

‎      Sunnah Profetului, salla Allahu aleihi wa sallam, este o ‎completare a cuvintelor din Nobilul Coran, precum și o modalitate ‎de aplicare a regulilor și învățăturilor din acesta. Ea ne-a fost ‎transmisă prin oameni demni de încredere, de către companioni, ‎radhi Allahu anhum. Astfel, musulmanii mumini trebuie să urmeze ‎atât ceea ce este scris în Nobilul Coran, cât și Sunna Profetului, salla ‎Allahu aleihi wa sallam, așa cum Allah Preaînaltul a spus: ‎‎ ‎
‎

‎‎     „… Ceea ce vă dăruiește Trimisul primiți, iar cele de la ‎care vă oprește, de la acelea opriți-vă și fiți cu frică de Allah, căci ‎Allah este aspru la pedeapsă.” [Surat Al-Hașr, 59:7]

‎      Învățăturile pe care Mesagerul lui Allah, salla Allahu ‎aleihi wa sallam, le-a transmis oamenilor sunt revelate de Allah ‎subhanahu wa ta‎ꞌala. ‎
‎

     Tot ceea ce Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, a ‎transmis reprezintă numai adevărul, Cuvintele lui Allah Preaînaltul. ‎El, salla Allahu aleihi wa sallam, nu a adăugat nimic în ceea ce ‎privește legislația Islamică, iar ceea ce el, salla Allahu aleihi wa ‎sallam, a interzis, a fost interzis de către Allah subhanahu wa ta‎ꞌala, ‎scris în Nobilul Coran.

‎      Allah Preaînaltul spune: ‎
‎

‎      „Tovarășul (Mohammed) vostru nu este rătăcit, nici nu este pe un ‎drum greșit! ~ Nu rostește nimic după pofta lui!”‎ [Surat An-‎Najm, 53:2-3]

‎      De asemenea, este relatat: ‎
‎

‎      „Între noi și voi se află Cartea lui Allah; ceea ce găsim în ‎ea permis, permitem, iar ceea ce găsim în ea interzis, interzicem; cu ‎siguranță că ceea ce a interzis Profetul este la fel ca o interdicție ‎venită de la Allah.” [Ibn Majah]

‎      Învățații au adunat ceea ce a spus și a făcut Profetul ‎Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam, în culegeri de ahadith, ‎expunându-le unor condiții stricte, care să le deosebească de cele ‎care au fost născocite. Astfel, Sunnah cuprinde cuvintele Profetului ‎Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam, care au fost împărțite de ‎către savanții musulmani în două categorii: ‎
‎

      1) hadith-uri sacre (qudsi)

‎      2) hadith-uri profetice (nabawi). ‎
‎

      Hadith-ul qudsi reprezintă Cuvintele lui ‎Allah subhanahu wa ta‎ꞌala, transmise Profetului Mohammed, salla ‎Allahu aleihi wa sallam, prin intermediul Îngerului Jibril, aleihi ‎sallam. Hadith-ul qudsi este Cuvântul lui Allah numai ca sens, nu și ‎ca text, spre deosebire de Coran, care este Cuvântul lui Allah atât ca ‎sens, cât și ca text.

‎     Hadith-ul sacru reprezintă vorbele Profetului ‎Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam, care încep cu ‎„Mi-a spus ‎Allah”‎ sau ‎ „Allah spune”‎, după care urmează un hadith, și nu un ‎verset. ‎
‎

Acest tip de hadith este situat, astfel, între Coran și ‎hadith-ul profetic.

‎     Hadith-ul profetic reprezintă Cuvântul lui Allah ‎subhanahu wa ta‎ꞌala, pe care l-a transmis Îngerului Jibril, aleihi ‎sallam. Acesta, la rândul său, l-a transmis Profetului Mohammed, ‎salla Allahu aleihi wa sallam. Atât textul, cât și forma pe care ‎o are hadith-ul, aparțin în totalitate Profetului, salla Allahu aleihi ‎wa sallam, exprimând sensul acestuia, în stilul său propriu. ‎‎ ‎
‎

     Rolul Sunnei este de a explica tot ceea ce ‎este menționat pe scurt în Nobilul Coran. Ea expune în mod detaliat ‎legile și perceptele date de Allah subhanahu wa ta‎ꞌala în Coran. ‎‎

‎     Sunnah Profetului, salla Allahu aleihi wa sallam, ‎reprezintă modul practic de aplicare a regulilor și învățăturilor din ‎Nobilul Coran. Ea ne ajută să înțelegem Coranul după cum a dorit ‎Allah subhanahu wa ta‎ꞌala: ‎
‎

‎     „O, voi cei care credeți! Fiți cu supunere față de Allah și fiți ‎cu supunere [ascultare] față de Trimisul Său și față de diriguitorii ‎voștri! Apoi, dacă aveți neînțelegeri într-o chestiune, aduceți-o ‎‎[întru judecare] la Allah și la Trimis, dacă voi credeți în Allah și în ‎Ziua de Apoi! Aceasta este mai bine și cu mai bune ‎urmări.‎” [Surat An-Nisa‎ꞌ, 4:59]

‎     Astfel, Sunnah este rezultatul Inspirației Divine, trimisă ‎sub formă de revelație Profetului Mohammed, salla Allahu aleihi wa ‎sallam. Ea are sursă Divină, în sensul că învățăturile sunt toate de la ‎Allah Preaînaltul, însă forma în care acestea sunt exprimate ‎aparține Trimisului Său, Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam. ‎‎ ‎
‎

Subiectele și temele abordate de Sunnah Profetului, ‎salla Allahu aleihi wa sallam, sunt numeroase. Ele cuprind tot ceea ‎ce are legătură cu această viață, găsind printre altele ceea ce este ‎permis și ceea ce este interzis, sfaturi, Rugăciuni, dua pe care le ‎putem adresa lui Allah subhanahu wa ta‎ꞌala, pentru a găsi ‎rezolvarea unora dintre problemele noastre.

      Toate cuvintele Profetului, salla Allahu aleihi wa ‎sallam, toate acțiunile și deciziile sale nu sunt altceva decât ‎explicarea pe înțelesul tuturor a perceptelor Islamice, baza fiind ‎Coranul cel Nobil. Astfel, putem afirma că Sunna este continuarea și ‎finalizarea Coranului. ‎
‎

     Conținutul Sunnei cuprinde: ‎‎

‎     - cuvintele Profetului, salla Allahu aleihi wa ‎sallam, adresate lui Allah subhanahu wa ta‎ꞌala, implorând ajutorul ‎Său, cerând iertarea Sa și adresându-I Rugăciuni prin care Îl ‎glorifică pe El, Preaînaltul. ‎
‎

     - discursul Profetului, salla Allahu aleihi wa ‎sallam, adresat drept-credincioșilor, pentru a le explica anumite ‎legi Islamice, pentru a îi învăța cei 5 stâlpi ai Islamului ‎‎(mărturisirea de credință, Rugăciunea, Pelerinajul la Mecca, Postul ‎din luna Ramadan și Zakat-ul) sau pentru a îi învăța mai multe ‎despre Religia cea adevărată, Islamul, îndreptându-i, astfel, pe Calea ‎cea Dreaptă.

‎     - sfaturile oferite de Profet, salla Allahu aleihi wa ‎sallam, cu privire la unitatea musulmanilor mumini. Ei nu trebuie să ‎uite că sunt frați și că, în unitatea lor, sunt asemenea organismului ‎uman: când o parte a lui suferă, întregul trup se află în suferință. ‎‎ ‎
‎

     Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, a spus: ‎‎

‎      „Credincioșii, în prietenia lor reciprocă, în compasiunea ‎și afecțiunea lor, sunt precum un trup: dacă o parte a lui suferă, ‎întregul trup resimte durerea.‎‎”[Bukhari și ‎Muslim]‎

     - recomandările Profetului Mohammed, salla ‎Allahu aleihi wa sallam, adresate musulmanilor, pentru a urma ‎Calea cea Dreaptă.

‎      Astfel, musulmanii mumini trebuie să urmeze atât ‎Coranul, cât și Sunnah Profetului Mohammed, salla Allahu aleihi wa ‎sallam, așa cum spune Allah subhanahu wa ta‎ꞌala: ‎
‎

‎     „‎Pentru aceia care îl urmează pe Trimis, Profetul neînvățat, ‎despre care află scris la ei în Tora și în Evanghelie, El le poruncește ‎ceea ce este bine și-i oprește de la ceea ce este urât, le îngăduie lor ‎bunătățile și-i oprește de la cele necurate și-i ușurează pe ei de ‎povara lor și de lanțurile care au fost asupra lor. Cei ce cred în el și îl ‎susțin și îl ajută și urmează lumina (Coranul) care a fost pogorâtă cu ‎el, aceia vor fi izbânditori.”‎ [Surat Al-‎ꞌA‎ꞌraf, 7:157]

      Urmarea Sunnei și însemnătatea acestui lucru ‎‎

‎
‎

      Sunnah Profetului Mohammed, salla Allahu aleihi ‎wa ‎sallam, ‎are o importanță deosebită pentru fiecare ‎musulman, ‎fiind a ‎doua sursă de cunoaștere, imediat după ‎Nobilul ‎Coran. ‎Versetele acestuia conțin sensuri ascunse, ‎care ar putea ‎fi ‎interpretate în mod diferit, fără acest ‎sistem definit ‎de ‎interpretare a lor.‎

‎      Urmarea Sunnei este obligatorie pentru ‎toți ‎musulmanii, ‎acest lucru fiind dovedit atât de Coranul cel ‎Glorios ‎și de ‎relatările Profetului Mohammed, salla Allahu ‎aleihi wa ‎sallam, ‎cât și de faptele primelor generații de ‎musulmani și ‎de acceptul ‎unanim al comunității Islamice.‎ ‎
‎

      Allah subhanahu wa ta‎ꞌala spune în Coranul cel Nobil:‎ ‎‎

       „‎Cel ce se supune Trimisului, se supune, neîndoielnic, ‎și ‎lui ‎Allah. Cât despre cei care întorc spatele, Noi nu te-‎am ‎trimis să ‎fii peste ei păzitor!‎‎‎‎‎‎‎‎‎‎” [Surat An-Nisa‎ꞌ, 4:80]

‎       De asemenea, găsim:‎ ‎
‎‎‎‎‎‎

       „‎Nu se cuvinte ca un drept-credincios și nicio drept-‎‎‎credincioasă să mai aleagă, dacă Allah și Trimisul Său ‎au ‎hotărât în ‎privința lor un lucru. Iar acela care ‎se ‎răzvrătește împotriva lui ‎Allah și a Trimisului Său se află ‎în ‎rătăcire învederată.‎‎‎‎‎‎‎‎‎‎” ‎ [Surat Al-‎ꞌAhzab, 33:36]

     Sunt binecunoscute, de asemenea, cuvintele Profetului Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam, care spun:‎ ‎

‎‎‎‎‎‎      „‎Oricine reînvie un aspect din Sunna mea, care a ‎fost ‎uitat ‎după moartea mea, va avea o răsplată echivalentă cu ‎cea ‎a ‎oamenilor care o urmează, fără a diminua din ‎răsplata ‎lor.”‎‎‎‎‎ [Tirmidhi]

       Într-o altă relatare, se afirmă că Profetul, salla ‎Allahu ‎aleihi ‎wa sallam, a spus:‎ ‎
‎‎‎‎‎‎       „‎Oricine reînvie Sunna mea mă iubește și oricine ‎mă ‎iubește ‎pe mine va ajunge în Paradis.”‎‎‎‎‎‎‎‎‎ [Tirmidhi]‎

      Care dintre musulmanii ce cunosc aceste ‎cuvinte ‎ale ‎Profetului, salla Allahu aleihi wa sallam, nu își ‎doresc ‎să ‎urmeze calea lui, pentru a fi în Paradis, alături de el?‎ ‎‎

       Noi, musulmanii, știm că urmarea Sunnei ‎Profetului, ‎salla ‎Allahu aleihi wa sallam, este obligatorie, pentru că ‎ceea ‎ce ‎Allah subhanahu wa ta‎ꞌala a decretat și a ‎întărit ‎prin ‎cuvintele Trimisului Său, Mohammed, salla ‎Allahu ‎aleihi ‎wa sallam, este ceea ce este cel mai bine ‎pentru ‎noi, ‎indiferent dacă vedem sau nu acest lucru, fapt ‎care ‎ne ‎aduce nenumărate beneficii. În Nobilul Coran este scris:‎ ‎‎ ‎
‎‎‎‎‎‎      „‎Acestea sunt orânduielile lui Allah, iar acela care ‎este ‎supus ‎lui Allah și Trimisului Său, pe acela îl va face [Allah] ‎să ‎intre ‎în Grădini pe sub care curg pâraie, pentru a ‎rămâne veșnic ‎în ‎ele, iar aceasta este mare izbândă.”‎‎‎‎‎‎‎‎‎ [Surat An-Nisa‎ꞌ, 4:13]‎

      Profetul însuși, salla Allahu aleihi wa sallam, ne ‎îndemna ‎să ‎îi urmăm tradiția, să observăm ritualurile de adorare ‎și ‎să le ‎urmăm, să îl ascultăm, să memorăm și să ‎transmitem ‎mai ‎departe învățăturile sale. Mesagerul lui Allah, ‎salla ‎Allahu ‎aleihi wa sallam, a spus:‎

      „‎Urmați tradiția mea și tradiția califilor bine-‎călăuziți ‎care ‎vor veni după mine.‎‎‎‎‎” [Tirmidhi și ‎Abu Dawud]

‎      Prin Sunnah Profetului, salla Allahu aleihi wa ‎sallam, ‎Religia ‎noastră devine completă, alhamdulilleh. ‎‎ ‎
‎

Nobilul ‎Coran ‎este Revelația Divină, prin care ni se ‎cere să Îl adorăm ‎pe ‎Allah prin Rugăciune, Post, caritate, însă ‎pot ‎exista ‎interpretări diferite în ceea ce privește modalitățile de a face acest lucru. De aceea, prin Mila Sa ‎nemărginită, ‎Allah ‎Preaînaltul ne-a trimis ca exemplificare ‎pe Profetul ‎Său, ‎Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam, ‎care ‎practica învățăturile ‎aduse prin Coranul cel Glorios în ‎cel ‎mai exemplar mod cu putință, ‎fapt care a determinat-o ‎pe ‎Aisha, mama credincioșilor, radhi ‎Allahu anha, să afirme:‎

      „‎Caracterul său a fost Coranul.”‎‎‎‎‎‎‎‎‎‎ ‎ [Ahmad și Muslim]‎

      Cu privire la aceasta, Ibn Kathir a spus în Tăfsir:‎ ‎‎

       „‎Aceasta înseamnă că Profetul, salla Allahu aleihi ‎wa ‎sallam, ‎acționa în conformitate cu poruncile și ‎interdicțiile ‎din ‎Coran. Natura și caracterul său au fost modelate ‎în ‎funcție de ‎Coran. Deci, el, salla Allahu aleihi wa sallam, a ‎făcut tot ‎ceea ‎ce este poruncit în Coran și a evitat tot ceea ‎ce este interzis ‎în ‎Coran; și acest lucru a fost posibil pentru ‎că Allah ‎subhanahu wa ‎ta‎ꞌala l-a înzestrat pe Profetul ‎Mohammed, ‎salla Allahu aleihi wa ‎sallam, cu calități ‎mărețe, precum ‎generozitatea, curajul, iertarea, ‎toleranța ‎și multe alte ‎calități frumoase.”‎‎‎‎‎ ‎
‎

      Astfel, cine se supune Trimisului lui Allah, salla ‎Allahu ‎aleihi ‎wa sallam, se supune lui Allah subhanahu wa ta‎ꞌala, ‎iar ‎cine ‎îi tăgăduiește învățăturile, Îl tăgăduiește pe ‎Allah ‎Preaînaltul:‎ ‎‎

‎       „‎Între noi și voi se află Cartea lui Allah; ceea ce găsim ‎în ‎ea ‎permis, permitem, iar ceea ce găsim în ea ‎interzis, ‎interzicem; ‎cu siguranță că ceea ce a interzis ‎Profetul, salla ‎Allahu aleihi wa ‎sallam, este la fel ca ‎interdicția venită de ‎la Allah.”‎‎‎‎‎‎‎‎‎‎ [Ibn Majah]

       Profetul Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam, ne-‎‎a ‎interzis să adăugăm ceva învățăturilor sale și să mințim ‎în ‎ceea ce ‎privește cuvintele sale, spunându-ne:‎ ‎
‎‎‎‎‎‎

      „‎Cine minte în ceea ce mă privește, nu se poate ‎compara ‎cu ‎minciuna asupra altuia, cine minte ‎despre ‎mine ‎intenționat, să-și pregătească sălașul în ‎Foc.”‎‎‎‎‎‎‎‎ [Ahmad]

      De asemenea, Allah Preaînaltul spune în Nobilul Coran:‎ ‎‎ ‎
‎‎‎‎‎‎

      „‎În ziua aceea își va mușca nelegiuitul mâinile și va ‎zice: ‎‎«Ce ‎bine ar fi fost dacă aș fi urmat calea cu Trimisul.»”‎‎‎‎‎ [Surat Al-Furqan, 25:27]

‎      Toți musulmanii ar trebui să ‎urmeze ‎exemplul ‎companionilor, radhi Allahu anhum, care ‎arătau ‎supunere ‎tuturor faptelor pe care le poruncea Profetul, ‎salla ‎Allahu ‎aleihi wa sallam, ascultau toate cuvintele sale și ‎le ‎urmau ‎întocmai, evitând tot ceea ce el, salla Allahu ‎aleihi ‎wa ‎sallam, interzicea. Ei îl urmau pe Trimisul lui ‎Allah, ‎salla ‎Allahu aleihi wa sallam, în toate acțiunile, fără ‎a ‎întreba ‎motivul pentru care el, salla Allahu aleihi wa ‎sallam, ‎făcea ‎acel lucru, deoarece știau că ceea ce Mesagerul ‎lui ‎Allah, ‎salla Allahu aleihi wa sallam, obișnuia să facă ‎‎,era ‎exact ‎după cum poruncise Allah subhanahu wa ‎ta‎ꞌala. ‎Un ‎exemplu în acest sens îl găsim în următoarea relatare:‎ ‎‎ ‎
‎‎‎‎‎‎

     „‎Odată, Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, s-a dus să-‎‎și ‎îndeplinească Rugăciunea împreună cu companionii ‎săi, ‎radhi ‎Allahu anhum, iar când a intrat în moschee, s-‎a ‎descălțat și și-a pus ‎încălțările în stânga. Când au ‎văzut ‎aceasta, companionii, radhi ‎Allahu anhum, au făcut și ‎ei la ‎fel. După ce au terminat Rugăciunea, ‎Profetul, salla ‎Allahu ‎aleihi wa sallam, i-a întrebat:‎ ‎ «Ce v-a făcut să vă descălțați?»‎ Ei au răspuns:‎ «Te-am văzut că te-ai descălțat, așa că ne-am descălțat ‎și ‎noi.» Atunci Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, a spus:‎ «A venit Îngerul Jibril, aleihi sallam, la mine și mi-a spus ‎că ‎am ‎murdărie pe talpa încălțămintei.»”‎‎‎‎‎ [Abu ‎Dawud]

‎      Companionii, radhi Allahu anhum, urmașii lor, ca ‎și ‎învățații ‎musulmani din toate timpurile sunt de acord cu ‎privire ‎la ‎faptul că urmarea Sunnei Profetului, salla Allahu ‎aleihi wa ‎sallam, ‎este obligatorie și că tot ceea ce a spus ‎sau a făcut ‎Mesagerul lui ‎Allah, salla Allahu aleihi wa ‎sallam, este ‎adevărata cale a unui ‎credincios. Sheikh-ul ‎Islamului, Ibn ‎Taymiyya, a spus:‎ ‎
‎‎‎‎‎‎      „‎Se știe că nu există vreun imam acceptat de ‎comunitatea Islamică, în general, care să contrazică ‎intenționat ‎tradiția ‎Profetului Mohammed, salla Allahu aleihi wa ‎sallam. ‎Ba ‎chiar ei sunt de acord că este obligatoriu să ‎urmăm ‎tradiția ‎Profetului, salla Allahu aleihi wa sallam, și ‎că ‎afirmația ‎oricăruia dintre noi poate fi acceptată sau ‎respinsă, ‎în ‎afară de cea a Profetului Mohammed, salla ‎Allahu ‎aleihi ‎wa sallam.”‎‎‎‎‎
‎

      Sunnah Profetului Mohammed, salla Allahu aleihi ‎wa ‎sallam, ‎este deosebit de vastă, cuprinzând învățături cu ‎privire ‎la ‎toate domeniile vieții, producând beneficii atât ‎morale, cât ‎și ‎fizice, pentru toți cei care o urmează. Ea este ‎asemenea ‎unei ‎comori de preț, care va aduce cu sine, ‎inshaAllah, ‎fericirea ‎supremă, reprezentând singura ‎explicație validă ‎a ‎învățăturilor Coranice și singura ‎modalitate de a evita ‎greșelile în ‎orice privință. Allah ‎subhanahu wa ta‎ꞌala spune ‎în Coranul cel ‎Glorios:‎

‎      „‎… dacă aveți neînțelegeri într-o chestiune, aduceți-‎o ‎‎[întru ‎judecare] la Allah și la Trimis, dacă voi credeți în ‎Allah și ‎în ‎Ziua de Apoi! Aceasta este mai bine și cu mai ‎bune urmări.”‎‎‎‎‎‎‎‎‎‎ [Surat An-Nisa‎ꞌ, 4:59]‎

      Imam Malik a spus:‎

‎      „‎Sunna este ca și Arca lui Noe, aleihi sallam. ‎Oricine ‎se ‎îmbarcă găsește salvarea și cine o respinge, se va ‎îneca.‎‎‎‎‎”

   ~ InshaAllah să păstrăm mereu vie în inimile ‎noastre ‎Sunnah ‎Profetului Mohammed, salla Allahu aleihi wa ‎sallam, ‎să o ‎aplicăm întotdeauna în viețile noastre, pentru ‎ca ‎frumoasa ‎noastră Religie să fie completă și să evităm ‎umilirea ‎și ‎degradarea noastră, atât în această lume, cât și în ‎Viața de ‎Apoi.‎ ‎‎~

EID AL-ADHA

 

     Ziua de ‘Eīd al-Adha este de asemenea cunoscută sub numele de ‘Eīd al-Khabir sau Sărbătoarea cea Mare. Aceasta se distinge de ‘Eīd as-Saghir, Sărbătoarea cea Mică sau ‘Eīd al-Fitr.Aceasta se celebrează în cea de a zecea zi a lunii Dhu-l-Hijjah. Anas (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat:

      „Când Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a ajuns în Medina,  a constatat că oamenii de acolo aveau două zile de sărbătoare pe an. El (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a întrebat:  «Pentru ce sunt aceste zile?» Ei au răspuns: «Obișnuiam să ne distrăm în aceste zile înainte de apariția islamului.» Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) le-a spus atunci: «Allah v-a dăruit două zile mai bune decât acestea, ʿEīd al-Fitr și ʿEīd al-Adha.»” (Abu Dawud)

     Ziua de ‘Eīd al-Adha este o rememorare a sacrificiului simbolic pe care Profetul Ibrahim (Avraam - Pacea fie asupra sa!) l-a înfăptuit după ce Allah, Preaînaltul şi Preaslăvitul, i-a apărut  în vis, cerându-i să îl sacrifice pe fiul său cel preaiubit, Ismail, ca un act de adorare față de Allah Cel Atotputernic. Şeitan (Allah să ne ferească!) l-a tentat, cerându-i să nu se supună şi să nu îşi sacrifice propriul fiu, însă Ismail însuşi îi cere să urmeze Cuvântul lui Allah Preaînaltul. Astfel, Profetul Ibrahim (Pacea fie asupra sa!) se pregătea să îşi sacrifice propriul fiu. Este oprit de către Allah Cel Milostiv, care a văzut puterea credinţei sale şi i-a oferit, în schimb, sacrificarea unui miel. În Coranul cel Glorios găsim scris:

     „Şi când (fiul său) a ajuns la vârsta la care putea lucra împreună cu el, a zis: «O, fiul meu! Am văzut în vis că te voi jertfi. Vezi cum ţi se pare?» I-a răspuns: «O, tată! Fă după cum ţi se porunceşte, căci mă vei afla pe mine, dacă va voi Allah, printre cei răbdători!» ~ Şi când s-au supus amândoi şi l-a întins pe el pe o tâmplă (pe o parte) ~ Am strigat Noi la el: «O, Avrram!  ~ Tu ai împlinit vedenia! Astfel îi răsplătim Noi pe cei care săvârşesc bine!» ~ Aceasta a fost, neîndoielnic, o încercare răzvedită ~ Şi l-am răscumpărat pe el printr-o jertfă minunată ~ Şi am lăsat Noi pentru neamurile care au venit după el (această binecuvântare): ~ «Pace asupra lui Avraam!» ~ Astfel îi răsplătim Noi pe cei care fac bine.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 37:102-110]

     

      Astfel, sacrificiul (udhiyah) este o îndatorire a fiecărui musulman, ca o rememorare simbolică a sacrificiului oferit de către Profetul Ibrahim (Allah să fie mulţumit de el!). Acesta este un act de adorare a lui Allah Preaînaltul, fapt pentru care sacrificiul trebuie făcut în numele lui Allah, spunând Bismillah, Allahu Akbar (În numele lui Allah, Allah este Prea Măreț), altfel acesta nefiind primit. 

     De asemenea, sacrificul trebuie făcut după rugăciunea de ‘Eīd, mărturie în acest sens fiind cuvintele Profetului Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), care a spus:

      „Oricine taie un animal înainte de rugăciunea de ʿEīd doar a înjunghiat un animal pentru carnea sa, însă cel care  taie animalul după rugăciunea de ʿEīd, a oferit un sacrificiu.” [Al-Bukhari]

     Carnea animalului sacrificat se oferă celor din jurul nostru: o treime se dă familiei şi rudelor, o treime cunoscuţilor şi o treime se ooferă celor săraci.     

   

  

     ~Fie ca Allah Preaînaltul şi Preaslăvitul să vă umple casele de bucurie şi de linişte sufletească! O sărbătoare plină de binecuvântări să aveţi! ʿEīd Mubarak! ~

ZIUA DE ‘ARAFAH - O ZI PLINĂ DE RĂSPLĂŢI ŞI DE BINECUVÂNTĂRI

  Cele  zece zile binecuvântate ale lunii Dhu-l-Hijjah sunt onorate şi distinse prin intermediul zilei de ‘Arafah. Cu adevărat, această zi este una dintre cele mai măreţe zile în faţa lui Allah Preaînaltul, o zi în care El, Preaslăvitul, iartă păcatele şi faptele rele făcute de către dreptcredincioşi, răspunde tuturor suplicaţiilor şi îi aşează pe robii Săi dreptcredincioşi printre locuitorii Paradisului.  ‘Aishah (Allah să fie mulţumit de ea!) a relatat că Trimisul lui Allah (ﷺ) a spus:

     „Nu există nicio zi în care Allah eliberează oamenii de pedeapsa Focului, mai mult decât în ziua de ʻArafah.” [Muslim] 

      Ziua de ‘Arafah este cea de a noua zi a lunii Dhu-l-Hijjah. În Coranul cel Glorios, Allah Subhanahu wa Ta'ala jură pe această zi binecuvântată, în care numersoase beneficii sunt aduse prin îngeri (Pacea fie asupra lor!) şi în care Şeitan a fost cel mai mult supus înjosirii. Profetul (ﷺ) a spus:

     ‎„În nicio altă zi Şeitan nu se simte atât de minimalizat, umilit și supărat, cum se ‎simte în ziua de ‘Arafah.” ‎[Al-Bukhari şi Muslim]

     Mai mult decât atât, ziua de ‘Arafah este ziua minunată în care Allah, Preaslăvitul şi Preaînaltul, a perfecţionat religia islamică şi în care i-a trimis robului Său, Mohammed (ﷺ), ultima Revelaţie, completând, astfel, favorurile pe care le-a oferit robilor Săi. S-a relatat că, odată, un evreu l-a întrebat pe ‘Omar ibn al-Khattāb (Allah să fie mulţumit de el!):

     „«O, comandant al credincioşilor, este un verset în Cartea ta pe care musulmanii îl citesc. Acesta ne-a fost trimis şi nouă, evreilor, de aceea, am ţinut această zi (în care acest verset a fost revelat) ca zi de sărbătoare. ‘Omar ibn al-Khattāb l-a întrebat: «Care este acest verset?» Evreul i-a răspuns: «Versetul pe care musulmanii îl citesc este acesta:

     „(...) În ziua aceasta, am desăvârșit religia voastră și am împlinit Harul Meu asupra voastră și am încuviințat islamul ca religie pentru voi! (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 5:3]» 

     ‘Omar i-a spus atunci:  «Cu adevărat, ştiu când a fost revelat acest verset. Aceasta s-a întâmplat într-o vineri, în ziua de ‘Arafah, în timpul Pelerinajului de Adio.»” ‎ [Al-Bukhari şi Muslim]

     Astfel, putem observa că această zi este una minunată, considerată a fi o zi de sărbătoare. Mesagerul lui Allah (ﷺ) a spus:

     „Zilele de ‘Arafah, şi zilele de Nahr, şi zilele de Tașriq sunt zile de ‘Eid pentru musulmani (...)”  [Abu Dawud]

     Ziua de ‘Arafah este acea zi în care Allah Preamilostivul se mândreşte cu robii Săi dreptcredincioşi care îl slujesc cu smerenie, la fel, îi iartă pe mulţi dintre robii Săi care au păctuit, scoţându-i din Focul Iadului. Ce zi măreaţă şi plină de binecuvântări este aceasta, subhan Allah! 

    

     Allah Cel Atotputernic a făcut această zi ca o introducere pentru ziua An-Nahr (a zecea zi din luna Dhu-l-Hijjah). În ziua de ‘Arafah, pelerinii stau umili, căutându-L pe Allah Cel Atoateştiutor prin suplicaţiile lor, pentru a le oferi Iertarea Sa şi pentru a le accepta căinţa. 

     S-a relatat că Mesagerul lui Allah (ﷺ) i-a cerut lui Bilal (Allah să fie mulţumit de el!) să le ceară oamenilor să facă linişte, după care a spus:

     „Allah Preaînaltul a fost atât de generos cu voi în ziua de ‘Arafah: în această zi, El îi iartă pe cei păcătoşi dintre voi de dragul celor dreptcredincioşi dintre voi şi le oferă celor care fac bine dintre voi ceea ce au cerut (...)” [Ibn Majah]

     De aceea, oricine doreşte ca păcatele sale să fie iertate în ziua de ‘Arafah, trebuie să caute Iertarea lui Allah, făcând următoarele lucruri:

     1) oprirea întregului corp de la a face orice lucru care ştie că nu va fi pe placul lui Allah Preaînaltul. Ibn ‘Abbas (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat:

     „Unul dintre companioni călărea alături de Profet (ﷺ) în ziua de ‘Arafah. În acest timp, el se uita în mod repetat la femeile pe care le întâlneau în cale, iar Profetul (ﷺ) îi tot întorcea capul, pentru a îl opri să mai facă aceasta. Apoi, i-a spus: «Oricine îşi protejează auzul, văzul şi limba de la ceea ce a fost interzis în aceste zile, va avea păcatele iertate.»” [Ahmad]

     2) postul în ziua de ‘Arafah.  Abu Qatadah (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat:

      „Trimisul lui Allah (ﷺ) a fost întrebat în legătură cu ținerea postului în ziua de ‘Arafah. El (ﷺ) a spus: «Acesta este o ispăşire pentru păcatele anului care a trecut şi pentru cele ale anului viitor.»” [Muslim]

     Postul din ziua de ‘Arafah este doar pentru cei care nu efectuează pelerinajul (Al-Hajj), pentru pelerini, aceasta este interzis. 

     3) a face cât mai multe suplicaţii şi dhikr Allah (pomenirea lui Allah) în această minunată zi şi în special cele prin care se declară Unicitatea lui Allah. Profetul Mohammed (ﷺ) a spus:

     „Cea mai bună suplicație este suplicația din Ziua de ‘Arafah, iar cea mai bună invocație pe care eu și Profeții de dinaintea mea am spus-o este: «Lā Ilāha Illa Allah wahdahu la sharīka lah, lahul-mulku wa lahul-hamdu, wa huwa ‘ala kulli shai‘in qadīr» (Nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de Allah, Unicul, Care nu are niciun partener; a Lui este împărăţia şi Slava şi El este cu putere peste toate.)” (At-Tirmidhi)

   ~ Fie ca Allah Preaînaltul să ne ierte păcatele şi să ne facă dintre învingători, în special în timpul acestei zile binecuvântate! Amin!  ~