„V-am lăsat vouă două lucruri: Coranul și Tradiția mea (Sunnah);
dacă vă veți ține de ele, nu veți rătăci niciodată.”
dacă vă veți ține de ele, nu veți rătăci niciodată.”
(Pelerinajul de Adio)
Relatatorii de ahadith sunt cei mai onorabili și cei mai respectabili
dintre oameni, pentru că ei sunt păzitorii în a căror custodie se află
Sunnah Profetului Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam.
Cei care relatează hadith-urile fac parte dintre
companionii Profetului, salla Allahu aleihi wa sallam, și sunt aceia
care au văzut acțiunile sale și au auzit cuvintele sale, salla Allahu
aleihi wa sallam. Printre cei care au transmis ahadith se găsesc
succesorii companionilor, radhi Allahu anhum, ei fiind binecuvântați de
către Allah Preaînaltul și, de asemenea, fiind extrem de respectați de
către musulmani. În Islam, ei strălucesc precum stelele, iar inimile lor
au rămas intacte în fața tentațiilor acestei lumi.
Citind biografiile lor, se aprofundează
cunoștințele despre Islam, iar în inima fiecărui musulman se dezvoltă
dorința de a fi devotat, credincios și ascultător față de Allah
subhanahu wa taꞌala. El, Preaînaltul, spune în Coranul cel Nobil:
„Într-adevăr, Noi am pogorât Coranul și Noi îi vom fi păzitori!” [Surat Al-Hijr, 15:9]
Promisiunea din acest verset, făcută de Allah
subhanahu wa taꞌala, este evident îndeplinită; puritatea necontestată a
textului original al Coranului cel Nobil este protejată de peste
paisprezece secole. Cu toate acestea, ceea ce este adesea uitat de
musulmani, este faptul că Promisiunea Divină de mai sus include, de
asemenea, și necesitatea păstrării Sunnei Profetului Mohammed, salla
Allahu aleihi wa sallam, care este exemplul concret al stabilirii și
ghidării bunei practici a Coranului.
Înțelepciunea Profetului, salla Allahu aleihi wa
sallam, învățată prin Coran, nu poate fi înțeleasă fără a studia Sunna
lui, salla Allahu aleihi wa sallam, care nu este altceva decât
Înțelepciunea despre care Allah subhanahu wa taꞌala vorbește în
versetul:
„ De n-ar fi
fost Harul lui Allah asupra ta, [Mohammed], și îndurarea Lui, ar fi
cercat o parte dintre ei să te împingă să rătăcești [drumul], dar ei nu
se împing la rătăcire decât pe ei înșiși și nu vor putea să-ți aducă
daună întru nimic. Iar Allah a pogorât asupra ta Cartea și
Înțelepciunea, te-a învățat ceea ce nu știai și harul lui Allah asupra
ta a fost nemăsurat.”[Surat An-Nisaꞌ, 4:113]
Profetul Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam, a spus cu privire la aceasta:
„Allah mi-a dat Coranul și încă ceva în plus, similar cu acesta.” [Abu Dawud]
Allah Preaînaltul prezervă Sunnah Profetului, salla Allahu aleihi wa
sallam, prin care permite companionilor și succesorilor săi, radhi
Allahu anhum, memorarea, scrierea și transmiterea Cuvintelor lui Allah
subhanahu wa taꞌala Mesagerului Său, salla Allahu aleihi wa sallam. El, subhanahu wa taꞌala, a permis, de asemenea, să
se consemneze descrierea fizică a Profetului Mohammed, salla Allahu
aleihi wa sallam, caracterul său, stilul de viață, care este de natură
să ușureze urmarea exemplului său, astfel, bucurându-ne de toate
beneficiile datorate practicării Sunnei.
Mai târziu, atunci când cunoașterea Sunnei pure a
început să fie amenințată, Allah Preaînaltul a făcut ca să vină în
comunitatea musulmană oameni cu o capacitate de memorare incredibilă,
dotați cu competențe și de o expertiză analitică ieșită din comun.
Acești oameni au călătorit pentru a colecta sute de mii de exemple din
tradițiile Profetului, salla Allahu aleihi wa sallam, scriindu-le. Pe de
o parte, așezându-le pe cele care nu au fost corupte de cei cu memorie
slabă, care le-au transmis lor și, pe de altă parte, le-au scris pe cele
care au fost falsificate de către mincinoși fără scrupule; astfel
făcându-se diferența dintre cuvintele distinctive ale Profetului, salla
Allahu aleihi wa sallam, a companionilor, radhi Allahu anhum, și a
succesorilor săi. Aceștia din urmă au învățat în mai multe centre de
învățământ, păstrând transmiterea moștenirii lăsate de Profetul
Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam.
Această muncă a fost realizată cu o atenție și o
precizie extraordinară, oferind colectorilor de ahadith cunoștințe în
profunzime a biografiei tuturor relatatorilor de hadith-uri. Acțiunea a fost cel mai bun mod de păstrare a
învățăturilor și cunoștințelor savanților în științele Islamului, care
au reînviat practicarea Sunnei autentice.
Din păcate, declarațiile false continuau să fie
atribuite Profetului, salla Allahu aleihi wa sallam, chiar dacă persoana
care citea nu avea nicio idee despre ceea ce învățații științelor
hadith-ului raportau cu privire la acestea. În mod ironic, ei ignorau
avertismentele aduse de Profet, salla Allahu aleihi wa sallam,
alocându-i cuvinte care nu erau ale lui, salla Allahu aleihi wa sallam,
începând să fie într-o situație foarte periculoasă.
Metodologia experților în evaluarea hadith-urilor și a lanțului de
relatatori ne oferă o multitudine de informații valoroase.
Un hadith este compus din două părți: sened sau isnad (lanțul de relatatori, lanțul de transmitere) și metn
(hadith-ul propriu-zis). Un text poate părea logic și rezonabil, dar
este nevoie de o serie de relatatori autentici, deoarece numai astfel
poate fi acceptat.
Abdullah ibn Al-Mubarak (181 H.), unul dintre profesorii iluștri ai imamului Bukhari, a declarat că:
„Lanțul de transmițători este o parte a
religiei; dacă nu ar fi un lanț de transmitere, oamenii ar putea să
spună tot ceea ce vor.”
În științele de ahadith, se pune un mare accent pe
studiul isnad-ului (lanț de transmitere), care a atras interesul multor
savanți musulmani, până la punctul în care au devenit experți excelenți
în cunoașterea naratorilor, așa cum este cazul lui Ibn Majah și mulți
alții.
Studiul unui hadith include numele fiecărui
relatator, caracterul său public și privat, autenticitatea, puritatea
etc., capacitatea și reputația în materie de memorare și tipul de
relatări pentru care este cunoscut: dacă sunt autentice, slabe sau
inventate. În plus, fiecare relatator trebuie să fie identificat de o
cotă dată de alți relatatori care sunt cunoscuți și unanim acceptați.
Deci,
toate acestea și multe alte lucruri importante trebuie luate în
considerare, pentru a fi utilizate ca baze de credință, jurisprudență
sau, pur și simplu, un punct de interes (să nu fie atribuite Profetului,
salla Allahu aleihi wa sallam).
După Cartea lui Allah Preaînaltul, Sfântul Coran,
hadith-urile elaborate de lucrări compilate de către imamii Bukhari și
Muslim, sunt considerate de către savanții musulmani ca fiind cărțile
cele mai autentice. Trebuie remarcat și faptul că există și alți savanți
celebri în domeniul colectării hadith-urilor, cum ar fi: Abu Dawud (275
H.), Tirmidhi (279 H.), Nasaꞌi (303 H.). Fie ca Allah subhanahu wa taꞌala să îi ierte și să le acorde Mila Sa!
Colectarea și scrierea de hadith-uri
Pe
timpul Profetului, salla Allahu aleihi wa sallam, nu exista obiceiul de
a scrie hadith-urile, așa cum se întâmpla în cazul Nobilului Coran,
pentru că, orice nelămurire exista, el, salla Allahu aleihi wa sallam,
era prezent și putea fi întrebat oricând despre acel lucru. Scrierea
hadith-urilor a fost interzisă într-o primă etapă, de teamă ca nu cumva
acestea să fie confundate cu textul Coranic și pentru a preveni
combinarea spuselor Profetului Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam,
cu cele ale Nobilului Coran.
Abu Saꞌid Al-Khudri, radhi Allahu anhu, a relatat că Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, a spus:
„Ceea ce
vă spun, nu trebuie să fie scris. Cel care scrie ceea ce spun și nu este
Coran, ar trebui să șteargă. Relatați propriile mele cuvinte cât doriți
și în maniera care vă place. Acela care va zice ceea ce eu nu am
spus..”.
„...și face acest lucru cu bună știință, să se pregătească, pentru că va ocupa un loc în Iad.” [Muslim]
Printre cei care au notat spusele Profetului,
salla Allahu aleihi wa sallam, se află Abdullah ibn Amr ibn Al-ꞌAs, care
a scris un număr mare de ahadith. Bukhari a
relatat că Abu Hurairah, radhi Allahu anhu, nu a scris hadith-urile,
însă el le-a învățat pe de rost și le-a memorat, iar Abdullah ibn Amr
ibn Al-ꞌAs le-a scris. De asemenea, el a relatat că Anas ibn Malik a
scris hadith-uri, la fel ca și Jaber ibn Abdullah, radhi Allahu anhum,
care păstra cu o foarte mare grijă, în teaca sabiei, foaia pe care își
nota hadith-urile. De asemenea, Al-Walid ibn Khujaꞌ ne spune că
Al-Mubarak ibn Saꞌid a relatat că:
„Sufyan obișnuia să scrie hadith-urile pe
propriul perete, în timpul nopții, iar dimineața, pentru a nu le uita,
avea grijă să noteze tot ceea ce scria noaptea, pe o foaie.”
Toți companionii, radhi Allahu anhum, au învățat
pe de rost spusele Profetului, salla Allahu aleihi wa sallam. Ei, radhi
Allahu anhum, le utilizau adesea în discuțiile lor, pentru a confirma
sau infirma unele fapte, astfel, transmițând generațiilor următoare
cuvintele și învățăturile Profetului, salla Allahu aleihi wa sallam.
Printre companionii care au făcut acest lucru au fost Abu Huraira, Jabir
ibn Abdullah, Abu Saꞌid Al-Khudri sau Abdullah ibn Abbas, radhi Allahu
anhum. Toate acestea au avut loc în ultimii ani ai
primului secol Hijri, moment în care a început transcrierea de ahadith,
fapt ordonat de către califul Omar ibn Abd Al-ꞌAziz, radhi Allahu anhu,
lui Abu Bakr ibn Amr ibn Hazm, radhi Allahu anhu. Motivul pentru care el a dorit acest lucru a fost
teama că învățăturile și înțelepciunea Profetului, salla Allahu aleihi
wa sallam, se vor pierde odată cu moartea celor care au avut contact
direct cu el, salla Allahu aleihi wa sallam. Omar, radhi Allahu anhu, a
spus:
„Căutați hadith-ul Profetului și scrieți-l, pentru că îmi este frică de dispariția științei și de moartea oamenilor.”
Printre cei care au fost însărcinați, de asemenea,
cu transcrierea de ahadith și care au avut un rol primordial în
colectarea și scrierea hadith-urilor au fost Mohammed ibn Shihab
Az-Zuhri și Saleh ibn Kayssan.
Primele colecții de ahadith au apărut în a doua
jumătate a secolului al doilea. Ibn Hajar a fost printre primii autori
ai acestor cărți, apoi a fost Imam Malik, care a publicat cartea sa, Al Muwatta ,
în Medina, în care a reunit, în afară de hadith-urile Profetului, salla
Allahu aleihi wa sallam, observațiile companionilor, radhi Allahu
anhum, cu privire la fatawa. Apoi, într-un singur secol, apar colecțiile altor
autori, așa cum sunt cele ale lui Abd Al-Malik ibn Jarih în Mecca,
Al-Awzaꞌi în Siria, Sufian Ath-Thawri în Kuffa, Hammad ibn Salamah în
Basra, Hushaym ibn Bishu în Wassit, Muꞌammar ibn Rashid As-Sanꞌani în
Yemen, Abdullah ibn Al-Mubarak în Khurassan și Jarir ibn Abd Al-Hamid în
Rayy. Nu se știe cu exactitate care a fost primul care a adus colecția
sa, dintre acești autori. Ulterior,
transcrierea de ahadith a cunoscut o dezvoltare deosebită, sub
îndrumarea unui număr important de învățați, printre care Shuꞌbah ibn
Al-Hajjaj, Sufyan ibn Uyaynah, Abdullah ibn Wahab și Abd Ar-Rahman ibn
Mahdi. Acești savanți au transcris un număr foarte mare de ahadith,
contribuind la stabilirea bazelor științei tradiționale.
Secolul al treilea a adus cu sine o înflorire
a
științei hadith-urilor, apărând un număr foarte mare de culegeri,
mulțumită eforturilor depuse de către Imam Ahmad ibn Hanbal și Ibn Abu
Shayba. Este perioada în care marii specialiști în tradiție profetică au
publicat cărțile lor, care au rămas celebre până în zilele noastre. Ei
au realizat noi culegeri de ahadith, deoarece tot ceea ce exista
înainte, deși cuprindea un număr impresionant de ahadith, nu erau
grupate pe teme și apăreau la un loc – atât ahadith considerate
autentice, cât și cele neautentice. De aceea, Bukhari a început munca
extraordinară a colectării de ahadith, cuprinzând în culegerea sa, Sahih , numai hadith-urile autentice. Același lucru l-a făcut și Muslim, în culegerea sa de Sahih.
De asemenea, culegeri de ahadith au elaborat, tot
în această epocă, Abu Dawud, Tirmidhi, Nasaꞌi sau Ibn Majah, ale căror
hadith-uri sunt considerate în majoritate autentice. Astfel, se poate observa că scrierea și colectarea
de ahadith a cunoscut mai multe etape, iar în perioadele care au urmat,
învățații nu au făcut altceva decât să facă referire la colecțiile deja
existente, aducând doar unele completări, acolo unde era cazul. 
Categoriile hadith-urilor
Există trei categorii de hadith-uri:
- hadith-uri autentice (sahih);
- hadith-uri bune (hasan);
- hadith-uri slabe (daif).
Oamenii de știință au folosit anumite metode pentru a stabili tipul unui hadith, dacă acesta este sahih, hasan sau daif.
1. Hadith autentic (sahih)
Un hadith este considerat autentic atunci când
șirul de relatatori este perfect, credibil, fiecare relatator având un
comportament exemplar, aflat departe de orice însușire negativă. De
asemenea, fiecare relatator al unui hadith autentic trebuie să fie
cunoscut, începând cu cel care îl relatează și terminând cu cel care l-a
auzit direct de la Profetul Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam.
Astfel, un hadith autentic este considerat cel
care are un isnad continuu, relatat de persoane de încredere, de la
primul și până la ultimul narator (persoane cunoscute, cu un
comportament exemplar, renumite pentru capacitatea lor de memorare) și
care nu are niciun fel de greșeală în interiorul textului sau vreun
defect în isnad.
Specialiștii în științele hadith-ului consideră că
un hadith poate fi considerat autentic atunci când îndeplinește toate
condițiile amintite mai sus și nu prezintă niciun fel de îndoială cu
privire la lanțul de relatatori.
În general, dintre toți culegătorii de ahadith,
Bukhari și Muslim sunt considerați cei mai de încredere dintre toți,
deoarece lanțul de relatatori utilizat de ei este unul foarte bun. De
aceea, aproape întotdeauna hadith-urile aflate în culegerile lor de
ahadith sunt considerate a fi autentice.
2. Hadith bun (hasan)
A doua categorie de hadith-uri este reprezentată
de hadith-urile numite bune sau hasan. Un hadith este considerat hasan
în momentul în care are un lanț de relatatori format din oameni de
încredere, cunoscuți pentru caracterul lor exemplar de-a lungul vieții.
Isnad-ul trebuie să fie unul bun, de la începutul și până la sfârșitul
șirului de naratori.
Hadith-ul hasan are aceleași caracteristici cu
cele ale unui hadith sahih, diferența dintre aceste două tipuri de
ahadith fiind făcută de lanțul de relatatori (isnad), deoarece, în cazul
hadith-ului autentic, naratorii au avut un comportament mai bun și o
mai bună memorie decât cei ai celui considerat hasan.
Cu excepția hadith-urilor culese de Bukhari și
Muslim, al căror lanț de relatatori este considerat a fi deosebit de
puternic, restul hadith-urilor sunt considerate a fi bune (hasan).
3. Hadith slab (daif)
În momentul în care există vreo îndoială cu
privire la fidelitatea lanțului de relatatori și la autenticitatea
faptelor prezentate, atunci hadith-ul este numit daif (slab).
Există numeroase tipuri de ahadith considerate ca
fiind slabe. Cel mai des întâlnit tip de hadith daif este cel în cazul
căruia lanțul de relatatori este întrerupt. Același este și cazul
hadith-urilor în care lipsesc, spre exemplu, două rânduri de relatatori,
sau cele care se bazează în mod exclusiv pe un singur relatator.
Există mai multe categorii de hadith daif, după cum urmează: mu’allaq, mursal, mudal și munqati.
Hadith-ul mu'allaq (cel suspendat) se referă la acele ahadith din
interiorul cărora lipsește unul sau mai mulți relatatori. Uneori, lanțul
de naratori poate lipsi în totalitate, un relatator afirmând doar ceva
de genul „Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, a spus…”
Hadith-ul mursal Hse referă la o relatare a cărei lanț de relatatori este întrerupt, fiind adesea relatată de către unul dintre Tabi’un și nu de un companion, radhi Allahu anhu.
Hadith-ul mudal (cel problematic) face referire la un hadith la care, din interiorul isnad-ului, lipsesc doi sau mai mulți relatatori din isnad.
Hadith-ul mursal Hse referă la o relatare a cărei lanț de relatatori este întrerupt, fiind adesea relatată de către unul dintre Tabi’un și nu de un companion, radhi Allahu anhu.
Hadith-ul mudal (cel problematic) face referire la un hadith la care, din interiorul isnad-ului, lipsesc doi sau mai mulți relatatori din isnad.
Hadith-ul munqati este acel tip de hadith care nu
are întregul șir de relatatori, acesta întrerupându-se într-un anume
punct, fie la începutul acestuia, fie spre mijlocul acestuia. Din
aceeași categorie fac parte hadith-urile în cazul cărora cel care
relatează poate zice:
„Cineva mi-a spus mie aceasta…”
Învățații aprobă utilizarea unor hadith-uri slabe
pentru a se opri de la rău și a se îndruma pe Calea cea Dreaptă, însă,
pentru aceasta, trebuie ca hadith-ul relatat să nu aibă ca temă credința
sau legislația Islamică (ceea ce este permis și ceea ce este interzis).
În schimb, hadith-urile daif pot vorbi despre acțiunile ipocriților sau
despre inovații.
Specialiștii în științele hadith-ului consideră că
un hadith daif poate fi utilizat, iar învățătura sa poate fi urmată
atât timp cât sursa de relatatori nu este foarte slabă și cât timp se
încadrează în perceptele legislației Islamice. Însă, nu este recomandat a
se utiliza foarte mult ca sursă de învățătură un hadith daif.
Definiția și rolul Sunnei
Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, a spus în predica ținută în cadrul Pelerinajului de Adio:
„V-am lăsat vouă două lucruri: Coranul și Tradiția mea (Sunna); dacă vă veți ține de ele, nu veți rătăci niciodată.” [Bayhaqi]
Sunnah
Profetului Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam, are o deosebită
importanță pentru toți musulmanii, deoarece reprezintă a doua sursă de
legislație Islamică, după Coranul cel Nobil.
Sunnah cuprinde cuvintele, faptele și învățăturile
Profetului Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam, tot ceea ce el,
salla Allahu aleihi wa sallam, a spus, a împlinit sau a aprobat în
anumite împrejurări. Aceasta este Înțelepciunea cu care Allah
subhanahu wa taꞌala l-a binecuvântat pe Trimisul Său, salla Allahu
aleihi wa sallam:
„…
Allah a pogorât asupra ta Cartea și Înțelepciunea, te-a învățat ceea ce
nu știai și harul lui Allah asupra ta a fost nemăsurat.” [Surat An-Nisaꞌ, 4:113]
Sunnah Profetului, salla Allahu aleihi wa sallam,
este o completare a cuvintelor din Nobilul Coran, precum și o
modalitate de aplicare a regulilor și învățăturilor din acesta. Ea ne-a
fost transmisă prin oameni demni de încredere, de către companioni,
radhi Allahu anhum. Astfel, musulmanii mumini trebuie să urmeze atât
ceea ce este scris în Nobilul Coran, cât și Sunna Profetului, salla
Allahu aleihi wa sallam, așa cum Allah Preaînaltul a spus:
„… Ceea
ce vă dăruiește Trimisul primiți, iar cele de la care vă oprește, de
la acelea opriți-vă și fiți cu frică de Allah, căci Allah este aspru la
pedeapsă.” [Surat Al-Hașr, 59:7]
Învățăturile pe care Mesagerul lui Allah, salla
Allahu aleihi wa sallam, le-a transmis oamenilor sunt revelate de Allah
subhanahu wa taꞌala.
Tot ceea ce Profetul, salla Allahu aleihi wa
sallam, a transmis reprezintă numai adevărul, Cuvintele lui Allah
Preaînaltul. El, salla Allahu aleihi wa sallam, nu a adăugat nimic în
ceea ce privește legislația Islamică, iar ceea ce el, salla Allahu
aleihi wa sallam, a interzis, a fost interzis de către Allah subhanahu
wa taꞌala, scris în Nobilul Coran.
Allah Preaînaltul spune:
„Tovarășul (Mohammed) vostru nu este rătăcit, nici nu este pe un drum greșit! ~ Nu rostește nimic după pofta lui!” [Surat An-Najm, 53:2-3]
De asemenea, este relatat:
„Între
noi și voi se află Cartea lui Allah; ceea ce găsim în ea permis,
permitem, iar ceea ce găsim în ea interzis, interzicem; cu siguranță că
ceea ce a interzis Profetul este la fel ca o interdicție venită de la
Allah.” [Ibn Majah]
Învățații au adunat ceea ce a spus și a făcut
Profetul Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam, în culegeri de
ahadith, expunându-le unor condiții stricte, care să le deosebească de
cele care au fost născocite. Astfel, Sunnah cuprinde cuvintele
Profetului Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam, care au fost
împărțite de către savanții musulmani în două categorii:
1) hadith-uri sacre (qudsi)
2) hadith-uri profetice (nabawi).
Hadith-ul qudsi
reprezintă Cuvintele lui Allah subhanahu wa taꞌala, transmise
Profetului Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam, prin intermediul
Îngerului Jibril, aleihi sallam. Hadith-ul qudsi este Cuvântul lui
Allah numai ca sens, nu și ca text, spre deosebire de Coran, care este
Cuvântul lui Allah atât ca sens, cât și ca text.
Hadith-ul sacru reprezintă vorbele
Profetului Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam, care încep cu
„Mi-a spus Allah” sau „Allah spune”, după care urmează un
hadith, și nu un verset.
Acest tip de hadith este situat, astfel, între Coran și hadith-ul profetic.
Hadith-ul profetic reprezintă
Cuvântul lui Allah subhanahu wa taꞌala, pe care l-a transmis
Îngerului Jibril, aleihi sallam. Acesta, la rândul său, l-a transmis
Profetului Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam. Atât textul, cât și forma pe
care o are hadith-ul, aparțin în totalitate Profetului, salla Allahu
aleihi wa sallam, exprimând sensul acestuia, în stilul său propriu.
Rolul Sunnei este de a
explica tot ceea ce este menționat pe scurt în Nobilul Coran. Ea expune
în mod detaliat legile și perceptele date de Allah subhanahu wa
taꞌala în Coran.
Sunnah Profetului, salla Allahu aleihi wa sallam,
reprezintă modul practic de aplicare a regulilor și învățăturilor din
Nobilul Coran. Ea ne ajută să înțelegem Coranul după cum a dorit Allah
subhanahu wa taꞌala:
„O, voi
cei care credeți! Fiți cu supunere față de Allah și fiți cu supunere
[ascultare] față de Trimisul Său și față de diriguitorii voștri! Apoi,
dacă aveți neînțelegeri într-o chestiune, aduceți-o [întru judecare]
la Allah și la Trimis, dacă voi credeți în Allah și în Ziua de Apoi!
Aceasta este mai bine și cu mai bune urmări.” [Surat An-Nisaꞌ, 4:59]
Astfel,
Sunnah este rezultatul Inspirației Divine, trimisă sub formă de
revelație Profetului Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam. Ea are
sursă Divină, în sensul că învățăturile sunt toate de la Allah
Preaînaltul, însă forma în care acestea sunt exprimate aparține
Trimisului Său, Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam.
Subiectele și temele abordate de Sunnah
Profetului, salla Allahu aleihi wa sallam, sunt numeroase. Ele cuprind
tot ceea ce are legătură cu această viață, găsind printre altele ceea
ce este permis și ceea ce este interzis, sfaturi, Rugăciuni, dua pe
care le putem adresa lui Allah subhanahu wa taꞌala, pentru a găsi
rezolvarea unora dintre problemele noastre.
Toate cuvintele Profetului, salla Allahu aleihi
wa sallam, toate acțiunile și deciziile sale nu sunt altceva decât
explicarea pe înțelesul tuturor a perceptelor Islamice, baza fiind
Coranul cel Nobil. Astfel, putem afirma că Sunna este continuarea și
finalizarea Coranului.
Conținutul Sunnei cuprinde:
- cuvintele Profetului, salla Allahu
aleihi wa sallam, adresate lui Allah subhanahu wa taꞌala, implorând
ajutorul Său, cerând iertarea Sa și adresându-I Rugăciuni prin care Îl
glorifică pe El, Preaînaltul.
- discursul Profetului, salla Allahu
aleihi wa sallam, adresat drept-credincioșilor, pentru a le explica
anumite legi Islamice, pentru a îi învăța cei 5 stâlpi ai Islamului
(mărturisirea de credință, Rugăciunea, Pelerinajul la Mecca, Postul
din luna Ramadan și Zakat-ul) sau pentru a îi învăța mai multe despre
Religia cea adevărată, Islamul, îndreptându-i, astfel, pe Calea cea
Dreaptă.
- sfaturile oferite de Profet, salla
Allahu aleihi wa sallam, cu privire la unitatea musulmanilor mumini. Ei
nu trebuie să uite că sunt frați și că, în unitatea lor, sunt asemenea
organismului uman: când o parte a lui suferă, întregul trup se află în
suferință.
Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, a spus:
„Credincioșii,
în prietenia lor reciprocă, în compasiunea și afecțiunea lor, sunt
precum un trup: dacă o parte a lui suferă, întregul trup resimte
durerea.”[Bukhari și Muslim]
- recomandările Profetului Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam, adresate musulmanilor, pentru a urma Calea cea Dreaptă.
Astfel, musulmanii mumini trebuie să urmeze atât
Coranul, cât și Sunnah Profetului Mohammed, salla Allahu aleihi wa
sallam, așa cum spune Allah subhanahu wa taꞌala:
„Pentru
aceia care îl urmează pe Trimis, Profetul neînvățat, despre care află
scris la ei în Tora și în Evanghelie, El le poruncește ceea ce este
bine și-i oprește de la ceea ce este urât, le îngăduie lor bunătățile
și-i oprește de la cele necurate și-i ușurează pe ei de povara lor și
de lanțurile care au fost asupra lor. Cei ce cred în el și îl susțin și
îl ajută și urmează lumina (Coranul) care a fost pogorâtă cu el, aceia
vor fi izbânditori.” [Surat Al-ꞌAꞌraf, 7:157]
Urmarea Sunnei și însemnătatea acestui lucru
Sunnah
Profetului Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam, are o importanță
deosebită pentru fiecare musulman, fiind a doua sursă de cunoaștere,
imediat după Nobilul Coran. Versetele acestuia conțin sensuri
ascunse, care ar putea fi interpretate în mod diferit, fără acest
sistem definit de interpretare a lor.
Urmarea Sunnei este obligatorie pentru toți
musulmanii, acest lucru fiind dovedit atât de Coranul cel Glorios și
de relatările Profetului Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam,
cât și de faptele primelor generații de musulmani și de acceptul
unanim al comunității Islamice.
Allah subhanahu wa taꞌala spune în Coranul cel Nobil:
„Cel ce se supune Trimisului, se supune, neîndoielnic, și lui
Allah. Cât despre cei care întorc spatele, Noi nu te-am trimis să
fii peste ei păzitor!” [Surat An-Nisaꞌ, 4:80]
„Nu
se cuvinte ca un drept-credincios și nicio drept-credincioasă să mai
aleagă, dacă Allah și Trimisul Său au hotărât în privința lor un
lucru. Iar acela care se răzvrătește împotriva lui Allah și a
Trimisului Său se află în rătăcire învederată.” [Surat Al-ꞌAhzab, 33:36]
Sunt binecunoscute, de asemenea, cuvintele Profetului Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam, care spun:
„Oricine reînvie Sunna mea mă iubește și oricine mă iubește pe mine va ajunge în Paradis.” [Tirmidhi]
Care dintre musulmanii ce cunosc aceste cuvinte
ale Profetului, salla Allahu aleihi wa sallam, nu își doresc să
urmeze calea lui, pentru a fi în Paradis, alături de el?
Noi, musulmanii, știm că urmarea Sunnei
Profetului, salla Allahu aleihi wa sallam, este obligatorie, pentru
că ceea ce Allah subhanahu wa taꞌala a decretat și a întărit prin
cuvintele Trimisului Său, Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam,
este ceea ce este cel mai bine pentru noi, indiferent dacă vedem sau
nu acest lucru, fapt care ne aduce nenumărate beneficii. În Nobilul
Coran este scris: „Acestea sunt orânduielile lui Allah, iar acela care este supus lui Allah și Trimisului Său, pe acela îl va face [Allah] să intre în Grădini pe sub care curg pâraie, pentru a rămâne veșnic în ele, iar aceasta este mare izbândă.” [Surat An-Nisaꞌ, 4:13]
Profetul însuși, salla Allahu aleihi wa sallam,
ne îndemna să îi urmăm tradiția, să observăm ritualurile de adorare
și să le urmăm, să îl ascultăm, să memorăm și să transmitem mai
departe învățăturile sale. Mesagerul lui Allah, salla Allahu aleihi
wa sallam, a spus:
„Urmați tradiția mea și tradiția califilor bine-călăuziți care vor veni după mine.” [Tirmidhi și Abu Dawud]
Nobilul Coran este Revelația Divină, prin care
ni se cere să Îl adorăm pe Allah prin Rugăciune, Post, caritate, însă
pot exista interpretări diferite în ceea ce privește modalitățile de
a face acest lucru. De aceea, prin Mila Sa nemărginită, Allah
Preaînaltul ne-a trimis ca exemplificare pe Profetul Său, Mohammed,
salla Allahu aleihi wa sallam, care practica învățăturile aduse prin
Coranul cel Glorios în cel mai exemplar mod cu putință, fapt care a
determinat-o pe Aisha, mama credincioșilor, radhi Allahu anha, să
afirme:
„Caracterul său a fost Coranul.” [Ahmad și Muslim]
Cu privire la aceasta, Ibn Kathir a spus în Tăfsir:
„Aceasta înseamnă că Profetul,
salla Allahu aleihi wa sallam, acționa în conformitate cu poruncile
și interdicțiile din Coran. Natura și caracterul său au fost modelate
în funcție de Coran. Deci, el, salla Allahu aleihi wa sallam, a
făcut tot ceea ce este poruncit în Coran și a evitat tot ceea ce
este interzis în Coran; și acest lucru a fost posibil pentru că Allah
subhanahu wa taꞌala l-a înzestrat pe Profetul Mohammed, salla
Allahu aleihi wa sallam, cu calități mărețe, precum generozitatea,
curajul, iertarea, toleranța și multe alte calități
frumoase.”
Astfel, cine se supune Trimisului lui Allah,
salla Allahu aleihi wa sallam, se supune lui Allah subhanahu wa
taꞌala, iar cine îi tăgăduiește învățăturile, Îl tăgăduiește pe
Allah Preaînaltul:
„Între
noi și voi se află Cartea lui Allah; ceea ce găsim în ea permis,
permitem, iar ceea ce găsim în ea interzis, interzicem; cu siguranță
că ceea ce a interzis Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, este
la fel ca interdicția venită de la Allah.” [Ibn Majah]
„Cine
minte în ceea ce mă privește, nu se poate compara cu minciuna asupra
altuia, cine minte despre mine intenționat, să-și pregătească
sălașul în Foc.” [Ahmad]
„În
ziua aceea își va mușca nelegiuitul mâinile și va zice: «Ce bine ar
fi fost dacă aș fi urmat calea cu Trimisul.»” [Surat Al-Furqan, 25:27]
„Odată,
Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, s-a dus să-și îndeplinească
Rugăciunea împreună cu companionii săi, radhi Allahu anhum, iar când
a intrat în moschee, s-a descălțat și și-a pus încălțările în
stânga. Când au văzut aceasta, companionii, radhi Allahu anhum, au
făcut și ei la fel. După ce au terminat Rugăciunea, Profetul, salla
Allahu aleihi wa sallam, i-a întrebat: «Ce v-a făcut să vă descălțați?» Ei au răspuns: «Te-am văzut că te-ai descălțat, așa că ne-am descălțat și noi.» Atunci Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, a spus: «A venit Îngerul Jibril, aleihi sallam, la mine și mi-a spus că am murdărie pe talpa încălțămintei.»” [Abu Dawud]
„Se știe că nu există vreun imam acceptat de comunitatea Islamică, în general, care să contrazică intenționat tradiția Profetului Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam. Ba chiar ei sunt de acord că este obligatoriu să urmăm tradiția Profetului, salla Allahu aleihi wa sallam, și că afirmația oricăruia dintre noi poate fi acceptată sau respinsă, în afară de cea a Profetului Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam.”
Sunnah Profetului Mohammed, salla Allahu aleihi
wa sallam, este deosebit de vastă, cuprinzând învățături cu privire
la toate domeniile vieții, producând beneficii atât morale, cât și
fizice, pentru toți cei care o urmează. Ea este asemenea unei comori
de preț, care va aduce cu sine, inshaAllah, fericirea supremă,
reprezentând singura explicație validă a învățăturilor Coranice și
singura modalitate de a evita greșelile în orice privință. Allah
subhanahu wa taꞌala spune în Coranul cel Glorios:
„…
dacă aveți neînțelegeri într-o chestiune, aduceți-o [întru
judecare] la Allah și la Trimis, dacă voi credeți în Allah și în
Ziua de Apoi! Aceasta este mai bine și cu mai bune urmări.” [Surat An-Nisaꞌ, 4:59]
Imam Malik a spus:
„Sunna este ca și Arca lui Noe,
aleihi sallam. Oricine se îmbarcă găsește salvarea și cine o
respinge, se va îneca.”
~ InshaAllah să păstrăm mereu vie în inimile
noastre Sunnah Profetului Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam,
să o aplicăm întotdeauna în viețile noastre, pentru ca frumoasa
noastră Religie să fie completă și să evităm umilirea și degradarea
noastră, atât în această lume, cât și în Viața de Apoi. ~
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu