ÎNCEPUTUL REVELAŢIEI DIVINE

     ‘Aishah (Allah să fie mulţumit de ea!) a relatat:
      „Profetul (ﷺ) a început să primească Revelația sub forma unor vise frumoase, care se adevereau ca lumina zilei. Apoi, dragostea pentru izolare a fost revărsată asupra sa. El (ﷺ) obișnuia să se izoleze în peștera Hirā‘, unde se angaja în adorare (numai a lui Allah) în mod continuu pentru mai multe nopţi. Apoi, se întorcea la familia lui pentru a lua proviziile necesare (de mâncare) pentru șederea lui. Și s-a tot întors la (soția lui) Khadijah pentru a lua provizii (de mâncare) până când, într-o zi, a primit Revelația în timp ce se afla în peștera Hirā‘. Un înger a venit la el (ﷺ) și i-a spus să citească. Mesagerul lui Allah (ﷺ) i-a răspuns: «Eu nu ştiu să citesc!» Profetul (ﷺ) a adăugat: «Îngerul m-a cuprins puternic şi m-a apăsat, până ce nu am mai putut suporta. Apoi, mi-a dat drumul şi mi-a cerut din nou să citesc. Dar eu am răspuns din nou: «Eu nu ştiu să citesc.» Apoi, el m-a cuprins şi m-a apăsat pentru a doua oară, până ce nu am mai putut suporta. Apoi, mi-a dat drumul şi mi-a cerut din nou să citesc, dar eu, din nou, i-am răspuns: «Eu nu ştiu să citesc.» Atunci, el m-a cuprins a treia oară şi m-a apăsat, apoi mi-a dat drumul şi mi-a cerut:

«Citeşte! În Numele Domnului tău Care a creat (tot ceea ce există). ~ El l-a creat pe om din ‘alaq (cheag de sânge atârnat). ~ Citeşte! Şi Domnul tău este Cel mai Generos, ~ Care a învăţat (scrisul) cu calemul. ~ El l-a învăţat pe om ceea ce el nu a ştiut.» [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 96:1-5]

        Apoi, Profetul lui Allah (ﷺ) s-a întors acasă cu această Revelație, cu inima tremurând. A intrat în casă şi i-a spus soţiei sale, Khadijah: «Acoperă-mă, acoperă-mă!» Aşa că ea l-a acoperit, iar când teama lui a dispărut, i-a povestit Khadijei tot ce s-a întâmplat şi i-a spus: «O, Khadijah, ce se întâmplă cu mine? Mă tem că mi s-ar putea întâmpla ceva.» Khadijah i-a răspuns: «Ba nu! Așteaptă veștile bune! (Jur) Pe Allah, Allah nu te va dezamăgi, căci tu păstrezi relațiile cu rudele tale, spui adevărul, te ocupi de problemele celorlalți și îi ajuți financiar pe nevoiași, îți onorezi oaspeții cu generozitate și îi ajuți pe cei loviți de calamități.»
      Apoi, Khadijah l-a însoțit până la vărul ei, Waraqah ibn Nawfal ibn Assad ibn ‘Abd al-Uzza ibn Qussai, care devenise creștin în perioada ignoranţei şi știa să scrie în ebraică. El a scris din Biblie în ebraică atât timp cât Allah i-a permis să scrie. Era orb şi în vârstă. Khadijah i-a spus vărului său: «Ascultă povestea nepotului tău, o, vărul meu!» Waraqah a întrebat: «O, nepotul meu, ce ai văzut?» Profetul lui Allah (ﷺ) i-a descris ceea ce văzuse. Auzind acestea, Waraqah a spus: «Acesta este „namus” (adică îngerul căruia i-au fost încredințate secretele Divine), pe care Allah l-a trimis la Moise. Îmi doresc să fi fost tânăr (ca să te susţin) ca să apuc momentul în care poporul tău te va alunga.» Profetul lui Allah (ﷺ) a întrebat: «Mă va alunga?» Waraqah a răspuns afirmativ şi a spus: «Oricine a venit cu ceva asemănător celor pe care tu le-ai adus a fost tratat cu ostilitate; şi, dacă voi mai fi în viaţă în ziua în care te va alunga, te voi susţine cu putere.» Însă, după câteva zile, Waraqah a murit, iar Revelația s-a oprit pentru un timp.»” [Al-Bukhari]

DULCEAŢA RĂBDĂRII

     
     Imam Al-Ghazzali (Allah să aibă milă de el!) a spus:
     „Sabr (răbdarea) este un medicament foarte amar, cu un gust neplăcut, dar atât de plin de binecuvântări încât, cu ajutorul acestui medicament, este ușor să te bucuri de toate câștigurile și să eviți tot ceea ce dăunează și te poate leza. Oamenii cu înțelepciune și înțelegere iau cu curaj acest medicament, fără să se îngrijoreze de gustul său neplăcut și amar, ei crezând că, suportând un moment amărăciunea, vor asigura ani de câștig.” 
 
     Să nu uităm că Allah Subhanahu wa Ta'ala îi pune la încercare pe robii Săi cei mai iubiţi, i-a testat cu nenumărate încercări pe Trimişii şi Mesagerii Săi (Pacea fie asupra lor!), cel mai încercat dintre toţi fiind chiar Profetul Mohammed (ﷺ). Atunci, cum putem noi să ne plângem de testele pe care El, Preaînaltul şi Preaslăvitul, le trimite asupra noastră?! 

     În această „călătorie” a noastră pe Pământ, ne regăsim într-una din următoarele două situații: fie că suntem fericiți și mulțumiți, ca urmare a evenimentelor pozitive și atunci un adevărat credincios Îi mulțumește numai lui Allah Subhanahu wa Taꞌala (Shukr Allah), fie suntem supuși încercărilor Lui și atunci trebuie să dăm dovadă de răbdare încă de la primele semne negative, de orice fel ar fi ele. Trebuie să fim mereu siguri că dacă Allah Subhanahu wa Taꞌala ne-a încercat cu greutăți, este pentru că El ne iubește și ne va recompensa în Viața de Apoi.

RUGĂCIUNEA ESTE HRANA SUFLETULUI

     Suntem o naţiune ale cărei suflete au început să fie cuprinse de adânci suferinţe, deoarece am uitat să ne încredem cu toată puterea în Allah Subhanahu wa Ta'ala, în faptul că El, Preaînaltul şi Preaslăvitul, nu ne dă niciodată mai mult decât putem duce şi niciodată ceva care nu ne este benefic. 
     Uităm că nu rezolvăm nimic atunci când ne plângem cu privire la toate lucrurile rele care au loc în vieţile noastre, ba, chiar mai mult decât atât, în acest fel pierdem energie... 
     Ar trebui să ne întoarcem sufletele spre Allah Cel Atotputernic mai ales atunci când ne este cel mai greu. Aceasta este o şansă de a lăsa deoparte sentimentele interioare, de a lăsa totul în seama Celui care Aude toate şi a Celui care Răspunde la toate; de a lăsa fiecare grijă, fiecare speranţă, fiecare durere, fiecare emoţie în Grija Sa...
      Timpul rugăciunii este momentul în care trebuie să lăsăm deoparte totul, în care să lăsăm lacrimile să curgă și ca totul să vină din străfundurile inimii...

RELAŢIA ÎNTRE FRAŢI ŞI SURORI ÎN ISLAM

     Relația între fraţii în islam este una dintre cele mai strânse și mai puternice și toate acestea numai din dragoste pentru Creatorul a tot și a toate. Ei se poartă conform călăuzirii Coranului cel Nobil și a învățăturilor Profetului Mohammed (ﷺ), care consideră că la baza societății se află dragostea și respectul pe care un frate îl arată altui frate, sau o soră altei surori, numai astfel inimile oamenilor deschizându-se către Calea cea Dreaptă.

      ✿ Profetul Mohammed (ﷺ) a spus:

      „Nu vă invidiați unii pe alţii, nu oferiți unul mai mult decât altul (pentru a ridica preţurile), nu vă urâți unul pe altul, nu vă întoarceți spatele unul altuia, nu începeți negocieri, când alţii le-au început mai înainte. O, robi ai lui Allah, fiţi fraţi! (...)” (Muslim)

      ✿ De asemenea, Trimisul lui Allah (ﷺ) a spus:

      „Niciunul dintre voi nu crede (cu adevărat) până când nu iubește pentru fratele său ceea ce iubește pentru sine.” (Muslim)

      ✿ În plus, Profetul Mohammed (ﷺ) a spus:

     „Credincioşii sunt precum cărămizile unui zid: se susţin unii pe alţii (apoi el şi-a îmreunat mâinile şi şi-a împletit degetele).”  (Al-Bukhari)

     „Credincioşii, în dragostea, mila şi sentimentele pentru fratele lor, sunt precum un trup: dacă o parte a acestuia simte durere, atunci toate celelalte părţi ale corpului simt durere prin febră şi somnolenţă.” (Muslim)

CONDIŢIILE HIJABULUI

     Legislaţia islamică i-a acordat o grijă deosebită femeii musulmane, în scopul protejării demnitaţii ei şi al ridicării rangului acesteia către un rang înalt. Condiţiile care i-au fost impuse în privinţa îmbrăcăminții şi a podoabelor au avut doar menirea de a o feri de stricăciunea ce derivă de etalarea podoabelor cu ostentaţie. Aceasta nu constituie o limitare a libertății sale, ci urmăreşte să o apere, astfel încât să nu ajungă într-o situaţie umilitoare, degradantă.
      Allah Cel Atotputernic spune:

      „O, Profetule! Spune soaţelor şi copilelor tale şi femeilor dreptcredincioşilor să se învelească în jilbaburile lor, căci astfel vor fi mai bine distinse să fie cunoscute şi să nu li se pricinuiască necazuri! (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 33:59]

      Condiţiile hijab-ului (voalul islamic)

 
     1. Acesta trebuie să fie lung şi să acopere întreg corpul, cu excepţia feţei şi a mâinilor.
     2. El nu trebuie să fie mulat pe corp şi să nu aibă culori atrăgătoare.
     3. Acesta nu trebuie să fie transparent.

      Persoanele în faţa cărora femeile se pot descoperi
      Allah Preaînaltul spune în Coranul cel Glorios:

      „Și spune dreptcredincioaselor să-și plece privirile lor și să-și păzească pudoarea lor, să nu-și arate gătelile lor, afară de ceea ce este pe dinafară, și să-și coboare valurile peste piepturile lor! Și să nu-și arate frumusețea lor decât înaintea soților, sau a părinților lor, sau a părinților soților lor, sau a fiilor lor, sau a fiilor soților lor, sau a fraților lor, sau a fiilor fraților lor, sau a fiilor surorilor lor, sau a muierilor lor, sau a acelora pe care le stăpânesc mâinile lor drepte, sau a slujitorilor dintre bărbați, care nu mai au dorință, sau a copiilor mici care nu știu ce este goliciunea femeilor. Și să nu lovească cu picioarele lor, astfel încât să se afle ce podoabe ascund ele! Și căiți-vă cu toții, o, voi drept-credincioșilor, față de Allah, pentru ca voi să izbândiți!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 24:31]

CORANUL - HRANA SUFLETULUI

     Fiecare dintre noi caută fericirea şi pacea propriei minţi. Cu toate acestea, doar puţini află cu adevărat aceasta. 
      Uneori, găsim fericirea temporară, care dispare cu rapiditate. Adevărata fericire, care dăinuie, poate fi obţinută doar prin intermediul Coranului. Allah Preaînaltul i-a spus Mesagerului Său (ﷺ): 

     „Noi nu ţi-am pogorât Coranul (o, Mohammed) pentru ca tu să fii nefericit!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 20:2]

      Coranul este o sursă a călăuzirii şi a vindecării. Nu este ceva care să cauzeze tristeţe şi depresie. În schimb, cei care se îndepărtează de Coran sunt în mod constant depresivi, însă aceştia nu fac altceva decât să îşi ascundă capetele în nisip. Allah Preaînaltul spune:

      „Însă acela care se va depărta de Pomenirea Mea va avea parte de o viaţă grea (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 20:124]

      Priveşte către rutina ta zilnică: dacă nu găseşti nici măcar o părticică pe care să o dedici Coranului, eşti o persoană nefericită cu schimbări de atitudine. Dacă suferi de depresie sau te plângi de nenorociri, întoarce-te la Coran, adevărata călăuzire şi răspunsul la problemele tale. Nu este o ruşine să ne decorăm pereţii cu câştigurile noastre în timp ce uităm să ne decorăm inimile cu Cuvântul lui Allah? 

Memoraţi o mică parte din Coran zilnic şi citiţi câteva pagini din acesta şi veți observa diferenţa din viaţile voastre!

CORANUL - DULCEAŢA DIN INIMILE NOASTRE

       În perioada în care islamul se răspândise până în Spania, Coranul era cunoscut literă cu literă de o mulţime de persoane, femei şi bărbaţi deopotrivă. 
    Este o poveste frumoasă care spune că unul dintre conducătorii musulmani din Spania a dorit să îşi căsătorească fiul, dorindu-şi pentru acesta o soţie cu puternice cunoştinţe religioase. De aceea, a cerut ca în casele în care se afla o tânără care cunoștea Coranul pe de rost să se aprindă o lumânare la fereastră. Deoarece erau prea multe ferestre luminate, conducătorul le-a cerut să aprindă lumânări la ferestre cei ale căror fete ştiau Coranul pe de rost şi cel puţin o carte de Fiqh (Jurisprudenţă islamică) şi iarăşi o mulţime de ferestre au fost luminate... Subhan Allah, ce cunoştinţe aveau în acele perioade... Unde ne aflăm noi astăzi în comparaţie cu musulmanii acelor timpuri?!
      In shaa Allah să putem cunoaşte măcar jumătate din ceea ce ştiau ei şi să avem mereu Coranul în inimile noastre. Să nu uităm că Noblilul Coran are puterea de a dezgheţa inimile îngheţate şi le repară pe cele cre sunt rănite. Să nu uităm cuvintele Profetului Mohammed (ﷺ), care a spus:

      „Cu adevărat, acela înlăuntrul căruia nu se află nimic din Coran este asemenea unei case părăsite, ruinate.” [At-Tirmidhi]

NUMELE ŞI EPITETELE CORANULUI

      În noaptea Al-Qadr (Noaptea Destinului), Profetului Mohammed (ﷺ) i s-a oferit prima Revelație a Nobilului Coran.
      Cu privire la acesta, știm că Allah Subhanahu wa Ta'ala a descris astfel acest moment:

      „Allah a trimis vestea cea mai frumoasă, ca o Carte (în care unele versete) se aseamănă și se repetă. Pieile acelora care se tem de Domnul lor se înfioară la auzul ei; apoi se liniștesc pieile și inimile lor la pomenirea lui Allah. Aceasta (Cartea-Coranul) este Călăuzirea lui Allah; El ocârmuiește cu ea pe cine voiește (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 39:23]

      Allah Subhanahu wa Ta'ala i-a oferit Coranului numeroase nume și atribute, printre care amintim următoarele:
      ● Al-Qur'an (Coranul):  

„Acest Coran călăuzește către ceea ce este mai drept (...)” [17:9]

      ● Al-Kitab (Cartea): 

„Noi v-am pogorât o Carte în care se află pomenirea voastră (...)” [21:10]

      ● Al-Furqan (Îndreptatul):  

„Binecuvântat este Acela care a trimis Îndreptarul (Al-Furqan) robului Său, pentru ca el să fie o prevenire pentru toate lumile.” [25:1]

      ● Adh-Dhikr (Îndemnarea): 

„Aceia care nu cred în Îndemnare, când ea vine la ei, (să ştie că) ea este o Carte plină de putere.” [41:41]

      ● An-Nūr (Lumina): 

„O, voi oameni! V-a venit vouă Dovadă de la Domnul vostru, căci Noi am pogorăt asupra voastră o Lumină limpede (Coranul)!” [4:174]

      ● Al-Huda, Ash-Shifa', Ar-Rahmah, Al-Mau'iza (Îndemn, Tămăduire, Îndurare, Îndrumare): 

„O, oameni! V-a venit vouă îndemn de la Domnul vostru și tămăduire pentru ceea ce este în piepturi, călăuzire și îndrumare pentru dreptcredincioși!” [10:57]

     ● Al-Mubarak (Cel Binecuvântat): 

„Această Carte binecuvântată, pe care Noi am pogorât-o, întărește ceea ce există deja înaintea ei, pentru ca tu să o previi pe Mama cetăților și împrejurimile ei. Aceia care cred în Ziua de Apoi, vor crede și în ea și vor păzi stăruitor rugăciunea lor. ” [6:92]

      ● Al-Mubīn (Cartea cea limpede):  

„O, oameni ai Cărții! A venit la voi Trimisul Nostru ca să vă arate multe lucruri din cele pe care voi le-aţi ascuns din Scriptură, trecând peste multe altele. V-au venit vouă o lumină și o Carte limpede de la Allah.” [5:15]

      ● Al-Majid (Cel Glorios): 

 „(...)Cu adevărat, acesta este un Coran Glorios.” [85:21]

      ● Al-Başir, An-Nazir (Binevestitorul, Prevenitorul):  

„O Carte ale cărei versete sunt tâlcuite, un Coran arab, pentru un neam (de oameni) care știe, ~ Un binevestitor și un prevenitor, însă cei mai mulți dintre ei se întorc și nu ascultă.” [41:3-4]

CONCEPTUL DE JIHĀD ÎN ISLAM

     Cele mai mari neînţelegeri existente în islam sunt cele referitoare la jihād. Din păcate, cuvântul „jihād” a fost utilizat de multe ori greşit şi, din această cauză, multe persoane au asociat acest termen cu războiul şi terorismul. 

     Lingvistic, termenul de „jihād” înseamnă a depune eforturi în anumite direcţii. În general, semnificaţia acestui termen înseamnă a rezista şi a te opune dorinţelor păcătoase, opresiunilor, persecuţiilor sau a te opune unui celui care îţi cere să faci ceva împotriva islamului.
      De asemenea, jihād-ul poate însemna efort militar. Acest fapt este văzut ca o ultimă încercare de a pune capăt încălcării drepturilor altora sau orice alt tip de agresiune. Chiar şi în timp de război, musulmanilor li se cere să păstreze moralitatea. Actele de tortură sunt în totalitate interzise. A îi răni pe civili, printre care femeile, copiii sau bătrânii, chiar şi în timpul războaielor, este strict interzis. Allah Preaînaltul spune în Coranul cel Glorios:

      „Luptaţi pe Calea lui Allah împotriva acelora care se luptă cu voi, dar nu începeţi voi lupta, căci Allah nu-i iubeşte pe cei care încep lupte!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 2:190]

      Astfel, observăm că lupta le este permisă musulmanilor doar atunci când trebuie să se apere împotriva agresiunilor, exploatărilor sau a opresiunilor şi nici atunci ei nu trebuie să fie primii care încep să lupte. 

      Rădăcina termenului de „jihād” poartă cu sine semnificația: «a depune efort», iar aceasta nu înseamnă numai lupta împotriva asupritorilor şi a tiranilor, ci, mai ales, străduinţa de a promova binele şi de a combate răul.
      Jihād-ul a fost practicat şi în religiile existente înainte de islam. Din momentul în care răul a luat naştere în această lume şi de-a lungul istoriei umanităţii, jihād-ul a fost folosit pentru a opri tirania şi nedreptatea.  Jihād-ul a fost permis pentru a opri nedreptatea şi pentru a îi determina pe oameni să obţină un mod de viaţă plin de milă, dreptate şi pace, pe care islamul le promovează, aceasta fiind în interesul întregii omeniri existente pe acest Pământ, indiferent de rasă și religie, şi nu pentru a satisface interesul unui anumit grup arab sau a vreunei naţiuni musulmane specifice; din moment ce islamul este universal şi nu are niciun fel de limite geografice. Mesagerul lui Allah (ﷺ) a spus:

      „«Ajută-l pe fratele tău, fie el asupritor sau asuprit.» Un om a întrebat: «O, Mesager al lui Allah, eu o să-l ajut dacă este asuprit, dar dacă este un asupritor, cum ar trebui să-l ajut?»  Profetul (ﷺ) i-a spus: «Împiedicându-l să asuprească (pe alții), pentru că acesta este modul prin care îl ajuți.»” (Al-Bukhari)

      Mesajul islamului este universal şi este valabil pentru întreaga omenire, având un cod vast de credinţe, morale şi comportament pentru orice situaţie a vieţii. Islamul a adus cu sine principiile dreptăţii, sincerităţii, egalităţii, libertăţii, prosperităţii, succesului şi altele, pentru întreaga omenire. 

     Jihād-ul nu legiferează intrarea oamenilor la islam împotriva propriei lor voinţe, ci este un sistem şi un mecanism care ajută la păstrarea păcii care asigură posibilitatea de a răspândi Mesajul islamului pe o cale paşnică, care se bazează pe dreptate şi egalitate pentru întreaga lume, ca şi pe protejarea împotriva oricărui tip de atac împotriva omenirii. După ce oamenii primesc Mesajul, depinde de ei dacă aleg să creadă în el sau nu. Principalul scop al jihād-ului este acela de a deschide calea pentru a putea fi transmis Mesajul islamului tuturor oamenilor, dar, după ce au primit Mesajul, alegerea le aparține. Allah Preaînaltul spune în Coranul cel Glorios:

      „Nu există silire la credinţă! Răzvedită este deosebirea dintre Calea cea Dreaptă şi rătăcire (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 2:256]

      Principiul de întărire a relaţiilor interumane dintre persoanele care conduc statul şi oamenii de rând este bazat pe dreptate şi pace. Jihād-ul nu este «războiul sfânt», aşa cum este descris de către media occidentală, ci este străduinţa onorabilă pe Calea lui Allah şi rezistenţa împotriva asupritorilor şi a tuturor celor care se opun păcii răspândite de Allah Preaînaltul în întreaga lume şi credința în El, Unicul, precum şi în religia Sa, islamul. De cele mai multe ori, «războiul» începe ca o străduinţă pentru realizarea interesului personal sau naţional, pentru apărarea pământului, resurselor şi/sau din alte motive politice sau economice. Islamul interzice acest tip de «război» şi aprobă jihād-ul în trei situaţii distincte, după cum urmează:
      1. apărarea vieţii, a proprietăţii sau a graniţelor unui stat, fără ca musulmanii să fie cei care încep lupta
      Allah Preaînaltul spune în Coranul cel Glorios:

      „Luptaţi pe Calea lui Allah împotriva acelora care se luptă cu voi, dar nu începeţi voi lupta, căci Allah nu-i iubeşte pe cei care încep lupte!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 2:190]

      2. eliminarea asupririi şi lupta pentru drepturilor celor asupriţi
      Obligaţia de a combate asuprirea şi tirania este menţionată în versetele Coranului cel Nobil:

     „Şi ce este cu voi de nu luptaţi pe Calea lui Allah pentru bărbaţii, femeile şi copiii slabi care spun: «Domnul nostru! Scoate-ne pe noi din cetatea asta cu neam nelegiuit şi dă-ne nouă din partea Ta un ocrotitor şi dă-ne nouă din partea Ta un ajutor!»” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 4:75]

      Trimisul lui Allah (ﷺ) a spus:

    „Cel mai bun jihād este (a spune) adevărul în fața unui conducător tiran.” (Sahih Abu Dawud)

      3. apărarea credinţei şi a religiei
      Allah Prea Măreţul spune:
      „Şi luptaţi împotriva lor până ce nu va mai fi ispită şi până când credinţa va fi în întregime pentru Allah! Iar de se vor opri, Allah este Al-Basir (Cel care Vede bine) a ceea ce fac ei.” [Coran, 8:39]
      Un «mujahid» (musulman care luptă pe Calea lui Allah) trebuie să îşi purifice intenţia, astfel încât singurul său scop să fie acela de a Îl mulţumi pe Allah. El trebuie să aibă clar în mintea sa faptul că jihadul se face numai pentru motive drepte: a proteja islamul şi a îi apăra pe celilalţi musulmani, ca şi a răspândi Mesajul islamului şi Cuvântul lui Allah. Dacă cei care luptă împotriva islamului decid să înceteze lupta şi acceptă termenii de pace şi dreptate, luptătorilor musulmani li se cere să oprească lupta, căci aceasta le devine strict interzisă. Allah Preaînaltul spune:

      „Iar dacă ei vor înclina către împăcare, înclină şi tu către ea. Şi încrede-te în Allah, căci El este As-Samī‘ (Cel care aude toate), Al-‘Alīm (Omniscientul, Atoateștiutorul).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 8:61]

      Islamul a permis lupta împotriva celor din jur numai pentru cazurile amintite mai sus. Toate celelalte motive pentru începerea «războiului» sunt total interzise în islam, precum lupta pentru expansiunea teritoriului sau pentru răzbunare. Islamul nu le permite luptărilor săi să ucidă orbeşte, neţinând cont de persoanele care sunt răpuse în timpul luptei, ci li se recomandă să îi ucidă doar pe soldaţii implicaţi direct sau pe acele persoane care doresc lupta. Religia nu acceptă, permite sau coordonează uciderea persoanelor în vârstă, a copiilor sau a femeilor, a celor bolnavi, a personalului medical sau a celor care sunt implicaţi în adorarea lui Allah. De asemenea, acesta interzice mutilarea cadavrelor sau a organelor luptătorilor inamici, la fel şi uciderea vitelor sau a oricărui tip de animal al inamicilor; distrugerea caselor oamenilor sau otrăvirea mijloacelor de obţinere a apei potabile, aceasta incluzând râurile, lacurile sau fântânile. Toate aceste fapte sunt bazate pe mai multe versete din Coranul cel Glorios, incluzând şi versetul care urmează:
      „Ci caută cu ceea ce ţi-a dăruit Allah Casa cea Veşnică! Şi nu uita partea ta din această viaţă! Şi fă bine, după cum Allah ţi-a făcut ţie bine! Şi nu umbla după stricăciune pe Pământ, fiindcă Allah nu-i iubeşte pe cei care fac stricăciune.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 28:77]
      De asemenea, cele afirmate mai sus se bazează şi pe multe relatări privind învăţăturile Profetului Mohammed (ﷺ), printre care:

      „Luptaţi împotriva necredincioşilor pentru Cauza lui Allah şi în Numele Său. Luptaţi-vă împotriva lor, însă nu încălcaţi tratatele de pace, nu mutilaţi şi nu ucideţi un copil nou-născut (...)”  (Muslim)

      În conformitate cu toate acestea se află şi sfaturile şi recomandările primului calif al islamului, Abu Bakr As-Siddiq (Allah să fie mulţumit de el!), care le-a spus liderilor săi militari atunci când aceştia au fost numiţi în funcţie:
      „Asculaţi şi supneţi-vă următoarelor reguli şi instrucţiuni: nu trădaţi pe niciunul dinte cei cu care aţi încheiat o înţelegere. Nu furaţi din prada de război şi nu vă încălcaţi tratatele de pace cu cei cu care v-aţi aliat. Nu mutiţaţi trupul inamicilor voştri morţi. Nu ucidaţi copiii, bătrânii şi femeile. Nu dezrădăcinaţi palmierii sau orice alt tip de copac şi nici nu îi ardeţi şi nici nu tăiaţi orice tip de copac roditor. Nu sacrificaţi o oaie, cămilă sau vacă, decât pentru a vă satisface nevoile date de foame. Cu siguranţă, veţi trece pe lângă nişte persoane care s-au izolat şi care se află în adorarea lui Allah, aşa cum sunt călugării şi alţii; pe aceştia să îi lăsaţi în pace şi să nu îi deranjaţi. Cu siguranţă, veţi găsi în drumul vostru persoane care vă vor oferi hrană. Oricând veţi mânca mâncarea lor, menţionaţi numele lui Allah de fiecare dată când mâncaţi. Cu siguranţă, vă veţi întâlni cu persoane care îşi rad părul în vârful capului şi care îşi lasă restul părului să le atârne în cosiţe: este permis să vă luptaţi şi să ucideţi astfel de oameni, căci aceştia sunt luptători dintre inamici, care îşi ridică săbiile împotriva voastră. Faceţi acelaşi lucru, pomenind Numele lui Allah înainte.”

      ~ Să nu uităm, însă, că jihād-ul înseamnă, în primul rând lupta cu noi înşine. Profetul Mohammed (ﷺ) a spus:

      „Mujahid este acea persoană care se luptă să se perfecţioneze pe sine însăşi, căutând aplicarea învăţăturilor islamice.” (Ibn Hibban)

„Mujahid  este acea persoană care se străduiește (poartă un jihād) împotriva propriului sine.” (At-Tirmidhi)

 
      De asemenea orice faptă bună pe care o facem este o formă de jihād: transmiterea Mesajului islamului nemusulmanilor, a rămâne răbdător în vremuri grele, a permite ceea ce este permis şi a interzice ceea ce este interzis, a fi bun cu oamenii şi a îi face fericiţi, a îi învăţa pe ceilalţi ceva benefic, a te supune părinţilor, a face rugăciuni în moschee, a face Hajj şi ‘Umrah, a vorbi adevărul... Toate acestea sunt forme de jihād şi ne ajută să fim nişte oameni mai buni, in shaa Allah ~

BÂRFA ÎN ISLAM

     O formă de respect pe care musulmanul o arată fraţilor şi surorilor sale este reprezentată prin faptul că nu vorbește despre ei atât timp cât ei nu sunt prezenţi, încercând să stea deoparte de orice fel de cuvinte care ar putea conduce la bârfă.
      O inimă pură este întotdeauna sinceră și, de aceea, el trebuie să spună ceea ce gândeşte. Orice musulman călăuzit de lumina Islamului este conștient de faptul că a vorbi despre o persoană care nu este prezentă înseamnă a fi doar un ipocrit, iar aceasta conduce la pedeapsa cumplită a Iadului. Acest fapt nu face altceva decât să îl îndepărteze de adevărata credință.
      Dacă unul dintre noi aude o bârfă, trebuie să se opună acesteia şi să îl corecteze pe cel care o aduce. Profetul Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam, le-a cerut celor care aud o bârfă să încerce să corecteze şi dacă nu, să plece până când discuţia îşi schimbă cursul, după cum ne este spus şi în Nobilul Coran:

      "... îndepărteză-te de ei, până ce ei vor începe o altă discuţie!..." (Surat Al-'An'am, 6:68)
      Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, a spus:
      "Oricine apără onoarea fratelui său în absenţa acestuia, îşi va feri faţa sa de Focul Iadului."
(relatat de Bukhari)
      De asemenea, Anas, radhi Allahu anhu, a relatat că l-a auzit pe Mesagerul lui Allah, salla Allahu aleihi wa sallam spunând:
      "Când Domnul meu m-a dus în cer, am trecut pe lângă un grup de oameni care aveau unghiile de cupru, cu care îşi zgârâiau feţele şi piepturile. Am întrebat: «O, Jibril, cine este acesta?» El a răspuns: «Aceştia sunt cei care obişnuiau să mănânce carnea fratelui lor şi care le-au ponegrit onoarea." (relatat de Abu Dawud)
      Prin urmare, musulmanul încearcă prin orice mijloace să se îndepărteze de astfel de fapte, de ceea ce este interzis în Sfântul Coran. El știe că pedeapsa va fi la fel de mare, atât pentru cel care răspândește bârfa, cât și pentru cel care pleacă urechea la aceasta, așa cum spune Trimisul lui Allah, salla Allahu aleihi wa sallam:  

     "Cel care spune o bârfă și cel care răspândește o bârfă sunt la fel cu cei păcătoși." (relatat de Bukhari)

 
      Fie ca Allah subhanahu wa ta'ala să ne dea înțelepciunea de a oferi respectul și dragostea cuvenite tuturor fraţilor şi surorilor noastre în Islam, pe care noi înșine ni le dorim şi să nu uităm ceea ce Allah Preaînaltul ne spune în Coranul cel Glorios:

ISLAMUL ŞI CURĂŢENIA

       Islamul este Religia curăţeniei. Allah Preaînaltul spune în Coranul cel Glorios:
      „O, fii ai lui Adam! Luaţi-vă gătelile voastre la toate locurile de Rugăciune! Mâncaţi şi beţi, însă nu întreceţi măsura, fiindcă El nu-i iubeşte pe cei care întrec măsura.” [Coran, 7:31]
      Islamul este Religia purităţii, după cum ne spune Allah Atotputernicul în Nobilul Coran:
      „… Allah îi iubește pe cei care se căiesc și îi iubește pe cei care se curățesc.” [Coran, 2:222]
      Puritatea este o condiţie ca Rugăciunea să fie acceptată, iar aceasta este un act de adorare, pe care musulmanii îl efectuează cel puţin de cinci ori pe timpul unei zile. De asemenea, Islamul cere ca persoanele să facă să se purifice printr-o baie generală (ghusl) în cazul ejaculării sau după întreţinerea de relaţii sexuale. De asemenea, este preferabilă curăţirea totală (ghusl) înainte de a se realiza actele de adorare specifice Islamului, aşa cum sunt Rugăciunea de vineri sau Hajj-ul şi Umra care se efectuează la Mecca.
      Allah Preaînaltul spune în Nobilul Coran:
      „O, voi cei care credeți! Atunci când vă gătiți pentru Rugăciune [As-Salat], spălați-va feţele voastre şi mâinile voastre, până la coate, treceţi-vă mâinile voastre ude peste capetele voastre şi [spălaţi-vă] picioarele voastre până la glezne! Dacă sunteți spurcați (junub), atunci curăţaţi-vă [printr-o îmbăiere]! Dacă sunteți bolnavi, sau în călătorie, sau unul dintre voi vine de la locul unde şi-a făcut nevoile, sau aţi atins muierile şi nu găsiți apă, atunci luați voi țărână măruntă şi curată şi ștergeți-vă feţele şi mâinile voastre cu ea! Allah nu voiește să vă facă vouă greutăţi, ci dorește să vă curăţească şi să desăvârşească binefacerea Sa. Poate că voi veţi fi mulțumitori!” [Coran, 5:6]
      Islamul încurajează, de asemenea, ca oamenii să îşi spele mâinile atât înainte, cât şi după masă. Mesagerul lui Allah, Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), a spus:
      „Mâncarea este binecuvântată atunci când cel care mănâncă îşi spală mâinile atât înainte, cât şi după ce a terminat de mâncat.” [Tirmidhi]
      Mai mult chiar, Islamul încurajează oamenii să îşi păstreze gura şi dinţii curaţi. Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:
      „Dacă nu aş considera că este prea greu pentru cei care mă urmează, le-aş cere să îşi spele dinţii înainte de fiecare Rugăciune.” [Bukhari]
      De asemenea, se încurajează spălarea şi curăţarea acelor zone ale trupului care ar putea deveni gazde fertile pentru germeni şi murdărie. Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:
      „Sunt cinci acte care fac parte din natura umană înnăscută cu care Allah i-a înzestrat pe oamenii: circumcizia, raderea părului pubian, raderea părului de la subsuoară, scurtarea mustăţii şi tăierea unghiilor.” [Bukhari]

~ extras din cartea "Cheile pentru înţelegerea Islamului"
autor: dr Abd Ar-Rahman bin Abd Al-Karim Ash-Sheha,
sursa: www.islamland.com ~

http://islamhouse.com/ro/books/417877/