Toată Slava I se cuvine lui Allah
Subhanahu wa Ta’ala şi pacea, mila şi binecuvântările lui Allah fie asupra
Profetului Mohammed, asupra familiei şi a companionilor săi, precum şi asupra
tuturor celor care l-au urmat şi-l vor urma până în Ziua Judecăţii
Anas ibn Malik
(Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că:
„În timp ce mă aflam
în moschee împreună cu Profetul (ﷺ), un beduin a venit şi a urinat în moschee. Companionii
Profetului au spus: «Opreşte-te! Opreşte-te!», dar Profetul (ﷺ)
a spus: «Nu îl întrerupeţi; lăsaţi-l în pace.» Ei l-au lăsat până când a
terminat, apoi Profetul (ﷺ) l-a chemat şi i-a spus: «Moscheile nu sunt pentru ceva precum
urinatul sau scăpările (aerele); ci, mai degrabă, ele sunt pentru pomenirea lui
Allah, rugăciune şi recitarea Coranului.» Apoi, el (ﷺ)
i-a poruncit unui om care era acolo să aducă o găleată de apă şi să o arunce
peste urină şi acesta aşa a făcut.” (Muslim)
Principiul pe care Profetul Mohammed (ﷺ) l-a aplicat pentru a corecta greşeala
beduinului a fost acela de a îl trata cu bunătate şi cu blândeţe, fără
severitate. Profetul (ﷺ)
a luat în calcul mai multe aspecte atunci când a procedat în modul arătat de
hadith-ul de mai sus: dacă oamenii ar fi încercat să îl oprească, forţându-l să
se oprească din urinat, atunci i-ar fi făcut rău lui, dar, dacă bărbatul nu ar
fi reuşit să se oprească, el totuşi s-ar fi mişcat, mutându-se prin întreaga
moschee, de teama oamenilor. În acest fel,
el ar fi răspândit impuritatea pe o zonă întinsă din moschee şi, în acelaşi
timp, pe trupul şi hainele lui. Mesagerul
lui Allah (ﷺ) a înţeles că,
lăsându-l pe bărbat să termine ceea ce a început, cauza răul cel mai mic din
două rele, din moment ce omul deja cauzase răul care atrăgea după sine
curăţarea moscheii. De aceea, el (ﷺ)
le-a cerut companionilor săi (Allah să fie mulţumit de ei!) să nu îl întrerupă
şi să îl lase în pace. În acelaşi mod, urmând exemplul său, şi noi trebuie să
cântărim bine faptele şi să luăm decizia cea mai bună atunci când observăm
greşeala cuiva.
Ibn Hajar (Allah să aibă milă de el!) a menţionat în
comentariul său asupra hadith-ului de mai sus o serie de chestiuni pe care le
putem învăţa din povestea beduinului, printre care:
• trebuie
să fim blânzi atunci când avem de a face cu o persoană ignorantă şi să o
învăţăm tot ceea ce trebuie să ştie, fără însă a o dojeni, din moment ce ea nu
acţionează astfel din cauza încăpăţânării;
•
Profetul (ﷺ) obişnuia să fie
blând şi să acţioneze în cel mai bun mod cu putinţă atunci când observa un
ignorant făcând o greşeală;
•
cerinţa de a lua măsuri de precauţie împotriva impurităţilor era o chestiune
bine împământenită în mintea companionilor (Allah să fie mulţumit de ei!), fapt
pentru care ei s-au grăbit să denunţe acest fapt care se petrecea în prezenţa
lor, însă, au făcut aceasta fără a cere mai întâi permisiunea Mesagerului lui
Allah (ﷺ). Dorinţa de a face
ceea ce este bine şi de a opri ceea ce este rău se afla deja în minţile şi sufletele
lor;
•
şi noi, la rândul nostru, trebuie să ne grăbim să înlăturăm orice lucru
neplăcut atunci când nimic nu ne împiedică să facem aceasta, deoarece, atunci
când bărbatul a terminat actul său, Profetul (ﷺ)
a oferit instrucţiuni clare, cerându-le celor prezenţi să cureţe locul de
impuritate prin folosirea unui vas cu apă.
Explicarea gravităţii greşelii
Ibn ʻOmar,
Mohammed ibn Ka’b, Zayd ibn Aslam şi Qutadah (Allah să fie mulţumit de ei!) au
relatat că, în timpul campaniei militare de la Tabūk, un bărbat a spus:
„Nu am văzut pe nimeni care să iubească mâncare
şi care să spună minciuni mai multe decât preoţii noştri şi nici pe cineva care
să fie mai laş atunci când se află pe câmpul de bătălie.”, făcând referire
prin aceasta la Mesagerul lui Allah (ﷺ)
şi la companionii săi (Allah să fie mulţumit de ei!).
ʻAwf
ibn Malik (Allah să fie mulţumit de el!) i-a spus:
„Minţi! Eşti un ipocrit şi îi voi spune
Mesagerului lui Allah (ﷺ)
ceea ce ai spus!”
ʻAwf
a mers la Trimisul lui Allah (ﷺ)
pentru a îi relata cele întâmplate, însă a aflat că un anumit verset coranic
fusese deja revelat cu privire la aceasta. Bărbatul deja mersese la Mesagerul
lui Allah (ﷺ), care se afla călare
pe cămila sa şi i-a spus:
„O, Mesager al lui Allah! Noi doar discutam
aiurea şi glumeam, doar pentru a ne trece timpul în această călătorie!”
Ibn ʻOmar
(Allah să fie mulţumit de el!) a spus:
„Parcă îl vedeam atârnând de frâiele cămilei
Profetului (ﷺ), cu pietre lovindu-i
picioarele în timp ce el spunea: «...discutam
aiurea şi glumeam», în timp ce Mesagerul lui Allah (ﷺ) recita:
«(...) Voi luaţi în derâdere pe Allah, şi Semnele Lui, şi pe
Trimisul Lui?!»
[Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 9:65]”
Putem
observa astfel că replica Profetului (ﷺ) la astfel de remarci teribile a fost doar
recitarea unui verset din Nobilul Coran, prin care acesta îi spunea bărbatului
că Allah şi Mesagerul Său (ﷺ) se află mult deasupra bătăii de joc. El (ﷺ) nici nu s-a înfuriat, şi nici nu a poruncit ca bărbatul să fie
pedepsit cu asprime. Oricine altcineva ar fi procedat astfel, însă nu şi
Mesagerul lui Allah (ﷺ), care, într-adevăr, a fost un exemplu de
milă faţă de toate creaturile şi un model care arăta cum ar trebui oamenii să
se comporte în orice situaţie pe care o întâmpină.
Modalităţile
Profetului Mohammed (ﷺ) de a corecta greşelile oamenilor
Ştim
cu toţii că a îi învăţa pe alţii este una dintre faptele bune cele mai măreţe,
ale cărei beneficii se răsfrâng în jurul tuturor persoanelor din jurul celui
care îi învaţă pe alţii. Acesta este rolul învăţaţilor, a educatorilor, care
trebuie să ofere mai departe moştenirea Profeţilor şi a Mesagerilor lui Allah
(Pacea fie asupra lor!). Trimisul lui Allah (ﷺ) a spus:
„(...) Allah, îngerii Săi, locuitorii Cerurilor şi ai
Pământului, chiar şi furnica în gaura sa şi peştele (în apă) se roagă în
favoarea celor care le transmit oamenilor cunoaşterea.” (At-Tirmidhi)
Sunt
nenumărate modalităţi şi tipuri de răspândire a cunoaşterii, cu diferite
metode, una dintre acestea făcând referire la corectarea greşelilor. Această
chestiune este o parte a educaţie, cele două sunt inseparabile, la fel ca
părţile gemene.
A
te confrunta cu aceasta şi a corecta greşelile celor din jur fac parte din
sinceritatea în religie (nasihah), care este o îndatorire a oricărui
musulman. Legătura dintre corectarea greşelilor şi conceptul de a realiza ceea
ce este bine şi de a interzice ceea ce este rău, care, la rândul său, este o
îndatorire a fiecărui musulman, este evidentă (însă trebuie remarcat faptul că
zona greşelilor este mult mai larg răspândită decât cea a răului – munkar, fapt
pentru care o greşeală nu este neapărat o parte a categoriei răului).
A
corecta greşelile atunci când le observăm nu este o îndatorire doar a
învăţaţilor şi a educatorilor, ci a fiecărui musulman responsabil. Fiecare
dintre noi poate şi trebuie să ofere sfaturi, precum şi să îi corecteze pe
copiii lor, rudele, prietenii, colegii etc. De aceea, este o cerinţă pentru
fiecare dintre noi să înţelegem acest fapt, astfel încât să devenim o naţiune
mai eficientă, in shaa Allah.
Puncte
însemnate care trebuie luate în considerare atunci când avem de a face cu
greşelile
Înainte de a corecta pe cineva, trebuie să luăm în
considerare anumite puncte, pe care trebuie să le păstrăm constant în minte.
Aveţi mai jos o listă cu câteva dintre acestea.
•► Sinceritatea faţă de Allah Preaînaltul
Atunci când corectăm greşelile altora, este esenţial
ca intenţia noastră să fie aceea de a câştiga Mulţumirea şi Răsplata lui Allah
Subhanahu wa Ta’ala, iar nu dorinţa de a ne demonstra superioritate faţă de
alţii, a ne elibera furia sau dorinţa de a îi impresiona pe alţii.
•► A face greşeli este o parte a naturii umane
Profetul (ﷺ)
a spus:
„Fiecare fiu al lui
Adam păcătuieşte, iar cei mai buni dintre cei care comit păcate sunt cei care
se căiesc.” (At-Tirmidhi)
Având acest lucru clar în mintea noastră, putem
privi lucrurile din perspectiva adecvată, fapt pentru care cel care îi învaţă
sau corectează pe alţii nu va crede că omul este o persoană infailibilă şi nici
nu va judeca în conformitate cu ceea ce se aşteaptă el să fie, fapt pentru care
va considera un eşec tot ceea ce se află dincolo de perspectiva sa. Acesta
trebuie să aibă o perspectivă realistă asupra greşelii, bazându-se pe faptul că
fiecare persoană greşeşte, aceasta fiind în natura umană. Cauzele care conduc
la greşeală sunt multiple: unii o fac din ignoranţă, alţii din neglijenţă, din
dorinţa de a scurta lucrurile, din cauza unor dorinţe puternice sau a uitării.
Atunci când afirmăm că o persoană a greşit trebuie
să ne bazăm judecata pe dovezile existente în Coran şi Sunnah, pe
care trebuie să le înţelegem la adevărata lor valoare. Nu trebuie să corectăm
ceva doar din simplul fapt că nu ne este nouă pe plac.
•► Cu cât mai gravă este greşeala, cu atât trebuie să fie mai mare
efortul de a o corecta
Eforturile de a corecta greşelile care au legătură
cu ʻaqīdah trebuie să fie mai mari
decât în momentul în care corectăm anumite greşeli ce au legătură cu eticheta
islamică, spre exemplu. Profetul (ﷺ)
era preocupat în mod special de corectarea tuturor greşelilor ce aveau legătură
cu shirk-ul (idolatria) şi formele sale, deoarece această chestiune este
cea mai importantă.
•► A lua în considerare eforturile persoanei de a corecta greşeala
făcută
Sfatul unor oameni este mai uşor de acceptat decât
al altora datorită statutului sau a legăturii cu persoana care greşeşte sau
datorită faptului că aceia care corectează au o anumită autoritate asupra
persoanei în cauză, ca, spre exemplu, un tată care îi explică propriului copil
sau un profesor cu studenţii săi etc. Cel mai în vârstă nu este asemeni celui
tânăr, o rudă nu este asemeni unui străin, o persoană cu autoritate nu este asemeni unui simplu cunoscut.
Înţelegerea acestor diferenţe îl vor face pe cel care corectează să observe
lucrurile dintr-o altă perspectivă şi să evalueze lucrurile în mod
corespunzător, astfel încât remarca sau corecţia sa să nu conducă la un rău
încă şi mai mare. Poziţia celui care corectează este dată şi de respectul pe
care îl are în faţa celui/celei pe care o corectează, iar acest fapt atrage cu
sine şi modalitatea prin care se va face corectarea greşelii. Aceasta arată
gradul în care greşeala trebuie corectată: cu blândeţe sau cu puţin mai multă fermitate. Din
aceasta, învăţăm două lucruri:
1. faptul că persoana căreia Allah
Preaînaltul i-a oferit statut sau autoritate trebuie să se folosească de
aceasta pentru a impune binele şi a interzice răul, precum şi pentru a îi
învăţa pe cei din jurul său. Aceasta trebuie să înţeleagă faptul că i s-a
oferit o deosebit de mare responsabilitate, deoarece oamenii vor accepta
lucruri de la ea mult mai uşor decât de la alte persoane, fapt pentru care
poate face mult mai multe decât alţii;
2. persoana care caută să impună binele şi să
interzică răul nu trebuie să judece greşit situaţia, punându-se pe sine într-o poziţie
superioară, comportându-se în acord cu nişte calităţi pe care nu le are,
deoarece, astfel, îi va face pe cei care greşesc să se îndepărteze sau să
comită greşeli şi mai mari.
•► A face distincţia între cei care greşesc din cauza ignoranţei
şi cei care comit o greşeală în ciuda cunoaşterii pe care o deţin
Persoana ignorantă trebuie învăţată, cea care se
află în îndoială trebuie să primească explicaţii, persoana neglijentă trebuie
să primească aduceri-aminte, iar cea care persistă în greşeală trebuie
avertizată. Nu este corect să îi tratăm pe cei care deţin cunoştinţe sau care
cunosc regulile în acelaşi mod în care o facem cu cei ignoranţi. De asemenea,
manierele de corectare trebuie să fie diferite. A îl trata prea aspru pe cel
care nu deţine cunoştinţe poate atrage după sine îndepărtarea acestuia şi
refuzul sfatului, spre deosebire de învăţarea lui cu înţelepciune şi blândeţe,
pentru simplul fapt că persoana ignorantă nu realizează că face o greşeală.
•► Deosebirea dintre o greşeală făcută din dorinţa sinceră de a
face ceea ce este corect şi o greşeală făcută în mod deliberat
Nu este nicio îndoială asupra faptului că, în primul
caz, persoana nu trebuie blamată. Aceasta va primi o răsplată chiar dacă a
greşit, atât timp cât intenţia sa a fost una sinceră şi a încercat să facă
numai ceea ce este drept şi aceasta deoarece Profetul (ﷺ)
a spus:
„Dacă un conducător conduce şi se străduieşte să judece
cu corectitudine, dacă are dreptate, va primi două răsplăţi; iar dacă se
străduieşte să judece cu corectitudine şi nu are dreptate, va primi o singură
răsplată.” (At-Tirmidhi)
•► A fi drepţi şi lipsiţi de părtinire atunci când corectăm
greşelile cuiva
Uneori, atunci
când o rudă sau un prieten comite o greşeală, cel care observă nu îi
corectează, la fel cum ar face în cazul unei persoane pe care nu o cunoaşte.
Acest lucru nu este corect din punct de vedere islamic, este o părtinire sau o
discriminare.
•► A fi atenţi ca prin corectarea unei greşeli să nu conducem la o
greşeală mai mare
Este ştiut
faptul că, atunci când avem de a face cu două rele, Islamul ne cere să alegem
răul cel mai mic. De aceea, un educator trebuie să se abţină să corecteze pe
cineva dacă ştie că acest fapt o va conduce pe persoana respectivă la o greşeală
mult mai gravă.
•► A înţelege faptul că stă în natura omului să comită greşeli
Trebuie să
ştim că orice am face, unele greşeli nu pot fi complet eradicate, acestea
făcând parte din natura cu care a fost creat omul.
•► A face distincţia între greşelile care depăşesc limitele
Islamului şi greşelile care doar îi afectează pe alţi oameni
Dacă Islamul
ne este mai drag decât price altceva, trebuie să îl protejăm de orice
denaturare, de orice insultă, însă nu prin mânie sau atac, deoarece astfel nu
facem decât rău, ci alegând modalităţile diplomatice cele mai bune, urmând
modul de comportament profetic. El (ﷺ)
nu s-a înfuriat vreodată şi nici nu s-a răzbunat, indiferent de situaţiile prin
care a trecut.
De asemenea,
atunci când îi corectăm pe cei din jurul nostru, trebuie să urmăm câteva
puncte:
• o intenţie bună faţă de
cel care a greşit nu trebuie să ne oprească de la a corecta greşeala persoanei;
• a face distincţia între
o persoană care face aceeaşi greşeală în mod repetat şi o persoană care
greşeşte pentru prima dată;
• a face distincţia între
cei care greşesc frecvent şi cei care fac aceasta arareori;
• a face distincţia între
cei care fac greşeli în mod deschis şi ostentativ şi cei care încearcă să îşi
acopere greşelile;
• a fi atenţi la acele
situaţii în care aderenţa unei persoane la Islam nu este foarte puternică, a cărei
inimă trebuie să fie deschisă către religie, fapt pentru care nu trebuie să o
tratăm cu asprime;
• nu lua în considerare
doar efectele, fără a înţelege cauzele care au condus la acestea;
• a nu exagera cu privire
la acea greşeală;
• a nu ajunge la extreme
din dorinţa de a demonstra că greşeala chiar a avut loc, astfel încât să îl
forţăm pe cel care a greşit să recunoască aceasta;
• a oferi timp suficient
pentru corectarea greşelii, în special în cazul unei persoane care s-a obişnuit
să comită acel lucru timp îndelungat; timp în care vom continua să sfătuim
persoana şi să o ajutăm să îşi corecteze greşeala;
• a nu îl face pe cel pe
care îl corectăm să ne considere a fi duşmani, pentru că scopul este acela de a
câştiga oamenii alături de noi, nu de a înscrie puncte împotriva lor.
Metodele profetice folosite în corectarea greşelilor
♦ A te grăbi să
corectezi greşelile oamenilor
Profetul (ﷺ)
obişnuia să corecteze greşeala unei persoane imediat ce o observa.
♦ A le reaminti
oamenilor principiile islamice
Atunci când o
persoană comite o greşeală, ea o face deoarece a uitat principiile islamice şi
ea este pierdută în acel moment. În acest caz, reiterarea principiului islamic
şi rostirea acestuia cu voce tare poate avea efectul dorit: acela de a opri
persoana din a mai comite greşeala.
♦ A corecta
concepţiile greşite
De regulă,
greşelile apar din cauza unor concepţii greşite, din cauza înţelegerii
deficitare, fapt pentru care trebuie să explicăm faptele.
♦ A arăta compasiune
faţă de cel care comite greşeala
Acest fapt se
aplică în cazul celor care merită compasiunea noastră, care simt remuşcare
pentru greşeala comisă şi care se căiesc.
♦ A nu ne grăbi să îi
spunem cuiva că greşeşte
O persoană
care caută cunoaştere nu trebuie să se grăbească să condamne orice opinie care
este diferită de a sa, de ceea ce îi este familiar. Mai întâi, ea trebuie să
verifice, deoarece acea opinie este posibil să fie la rândul ei validă.
♦ A rămâne calmi
atunci când avem de a face cu o greşeală
Acest lucru
poate fi observat din hadith-ul amintit la începutul articolului.
♦ A explica efectele nocive ale greşelii
A explica efectele negative ale
greşelii este un fapt deosebit de important atunci când dorim să convingem pe
cineva de faptul că greşeşte.
♦ A oferi o alternativă validă
În cazul celor care îi învaţă pe
alţii sau a celor care corectează greşelile, putem observa că obişnuiesc să
condamne actul comis, fără a oferi o alternativă sau a explica ce anume trebuie
să facă în acel caz. Ştim că în Islam, orice interzicere a venit cu o
alternativă: atunci când zina (adulterul) a fost interzis, a fost prescrisă
căsătoria, atunci când riba (cămătăria) a fost interzisă, comerţul a fost prescris
etc.
♦ A nu confrunta persoana direct cu greşeala
comisă şi a aborda chestiunea la modul general
Sunt multe exemple din tradiţia
profetică ce indică faptul că identitatea persoanei care a comis greşeala nu a
fost expusă. Abordarea indirectă şi evitarea unei confruntări direct are
nenumărate beneficii, printre care:
1. evită o reacţie negativă din
partea persoanei care a comis greşeala şi previne orice încercare de ceartă;
2. este mult mai uşor de acceptat
de către persoana care a comis greşeala şi are un efect mult mai mare;
3. acoperă greşeala persoanei în
faţa oamenilor;
4. creşte statutul educatorului şi
face ca sfatul său să fie mult mai iubit.
♦ A îi cere persoanei care comite greşeala să
se oprească
Este foarte important ca
persoana să se oprească din comiterea greşelii, mai ales atunci când avem de a
face cu o chestiune religioasă deosebit de importantă, care nu suferă niciun
fel de amânare. ʻOmar (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că a spus:
„«Nu, (jur) pe
tatăl meu!» Mesagerul lui Allah (ﷺ) i-a spus: «Opreşte-te!
Oricine jură pe altceva sau altcineva în afară de Allah a comis shirk.»” (Ahmad)
Alte metode folosite de către
Profet (ﷺ) au fost:
• a îi vorbi direct unei
persoane cu privire la greşeala pe care o comite;
• a îi călăuzi pe oameni spre
ceea ce îi poate împiedica să comită greşeala;
• a îi oferi sfaturi practice
celui care comite greşeala;
• a explica gravitatea greşelii
comise;
• a se confrunta cu greşeala
prin explicarea regulii (hukm);
• a se confrunta cu greşeala
prin amintirea permanentă ca oamenii să aibă teamă de Allah Cel Atotputernic.
Atunci când avem de a face cu două persoane
• Trebuie să ne adresăm ambelor
persoane, până când înţelegem cine este cel care a greşit. De regulă, cel care
greşeşte a suferit o greşeală din partea celuilalt mai înainte. În acest caz,
ambele părţi trebuie certate şi sfătuite.
• A îi cere persoanei asupra
căreia s-a comis greşeala să o ierte pe cea care i-a greşit.
• A îi aminti persoanei care a
greşit de calităţile persoanei asupra căreia a comis greşeala, astfel încât să
simtă regretul şi să îşi ceară iertare.
• A încerca să calmeze ambele
părţi, astfel încât să se evite fitnah.
Fie ca Allah să ne călăuzească
întotdeauna paşii pe
Calea Sa cea Dreaptă şi să ne dea înţelepciune în orice situaţie!
Amin ya Rabb!
- Follow Us on Twitter!
- "Join Us on Facebook!
- RSS
Contact