O RĂBDARE FRUMOASĂ...

  
 

Toată Slava I se cuvine lui Allah Subhanahu wa Ta’ala şi pacea şi binecuvântările lui Allah fie asupra Profetului Său, a familiei şi a companionilor săi, precum şi asupra a tuturor celor care îl urmează până în Ziua Judecăţii!

Coranul conţine versete cunoscute sub numele de  mutashābihāt sau alegorice, versete care nu au o interpretare definită şi a căror interpretare finală este cunoscută doar de Allah Subhanahu wa Ta’ala:

هُوَ الَّذِي أَنْزَلَ عَلَيْكَ الْكِتَابَ مِنْهُ آيَاتٌ مُحْكَمَاتٌ هُنَّ أُمُّ الْكِتَابِ وَأُخَرُ مُتَشَابِهَاتٌ فَأَمَّا الَّذِينَ فِي قُلُوبِهِمْ زَيْغٌ فَيَتَّبِعُونَ مَا تَشَابَهَ مِنْهُ ابْتِغَاءَ الْفِتْنَةِ وَابْتِغَاءَ تَأْوِيلِهِ وَمَا يَعْلَمُ تَأْوِيلَهُ إِلا اللَّهُ

„El este Acela care ţi-a pogorât Cartea. În Ea sunt versete desluşite – şi ele sunt temeiurileCărţii – şi altele nedesluşite. Cei cu înclinare (către rătăcire) în inimi le urmăresc pe cele în care este nedesluşire, în căutarea vrajbei şi în căutarea tâlcuirii lor. Dar nu cunoaşte tâlcuirea lor decât Allah (...)”

[Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 3:7]

     Cu toate acestea, frumoasa imagistică a acestor versete nu încetează să ne inspire, îndemnându-ne la o pomenire frecventă a lui Allah Preaînaltul şi Preaslăvitul.

     Un alt verset inspiraţional este următorul, din Surat al-Ma’ārij:

تَعْرُجُ الْمَلائِكَةُ وَالرُّوحُ إِلَيْهِ فِي يَوْمٍ كَانَ مِقْدَارُهُ خَمْسِينَ أَلْفَ سَنَةٍ

„Îngerii şi Duhul (Gavriil) se vor înălţa la El într-o Zi a cărei durată este cât cincizeci de mii de ani.”

[Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 70:4]

     „Cincizeci de mii de ani!” – o perioadă de timp imensă! Oare ce semnificaţie ar putea avea aceste verset?! Dacă privim la exegeza coranică, la Tăfsiru-ul lui Ibn Kathir (Allah să aibă milă de el!), vom observa că aceste verset face referire la lungimea Zilei Judecăţii (yaum al-qiāmah), moment în care fiecărui suflet îi va fi pomenit tot ceea ce a făcut în timpul vieţii sale lumeşti. Imaginaţi-vă aceasta: toţi oamenii vor sta la rând, aşteptând timp de cincizeci de mii de ani pentru a primi Judecata finală! În acele momente, toată viaţa noastră de pe acest Pământ va părea ceva nesemnificativ, va fi asemeni unei clipiri de ochi dacă o comparăm cu lungimea acestei Zile măreţe!

     O altă interpretare care i s-a dat acestui verset este aceea că îngerii (Pacea fie asupra lor!) şi Duhul vor avea o perioadă de cincizeci de mii de ani pentru a se înălţa la Allah Cel Atotputernic.

     Acum, comparaţi versetul de mai sus cu un alt verset, care apare în Surat As-Sajdah:

يُدَبِّرُ الأمْرَ مِنَ السَّمَاءِ إِلَى الأرْضِ ثُمَّ يَعْرُجُ إِلَيْهِ فِي يَوْمٍ كَانَ مِقْدَارُهُ أَلْفَ سَنَةٍ مِمَّا تَعُدُّونَ

„El (Allah) cârmuieşte toate lucrurile din Cer şi de pe Pământ. Apoi, ele vor urca la El într-o Zi a cărei măsură este de o mie de ani, după cum număraţi voi.”

[Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 32:5]

     Dacă vom citi aceste versete împreună, vom observa că ambele vorbesc despre nişte de perioade uriaşe. Învăţaţii în exegeză coranică ne spun că toate acestea sunt menite pentru a învăţa răbdarea (sabr). Allah Preaînaltul şi Preaslăvitul ne spune în Nobilul Coran:

فَاصْبِرْ صَبْرًا جَمِيلا ♦ إِنَّهُمْ يَرَوْنَهُ بَعِيدًا♦ وَنَرَاهُ قَرِيبًا

„Așadar fii cu răbdare (o, Mohammed, în fața bătăii lor de joc și a goanei lor spre Pedeapsă), cu o răbdare frumoasă (adică fără a fi dezamăgit şi fără a te plânge altcuiva în afară de Allah)! ~ Cu adevărat, ei îl văd (chinul) departe (ei cred că acesta nu va cădea niciodată asupra lor), ~ Însă Noi o vedem aproape (cu siguranţă se va întâmpla).”

[Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 70:5-7]

     Dacă Allah Cel Atotputernic ar fi dorit, El, Preaînaltul şi Preaslăvitul, ar fi oferit Judecate imediat. Dacă Allah Preaînaltul ar fi dorit, El ar fi poruncit ca îngerii (Pacea fie asupra lor!) să se înalţe la El într-o clipire de ochi. Însă, Allah Subhanahu wa Ta’ala ne oferă lecţii şi pilde prin versetele coranice. El, Preaînaltul şi Preaslăvitul, ne arată că lucrurile nu trebuie grăbite, ci trebuie să avem răbdare şi să fim siguri că lucrurile se vor întâmpla aşa cum trebuie. De asemenea, înţelegem că El, Cel Atotputernic, se află dincolo de spaţiu şi de timp, nu este legat de momentele limitate de timp şi că El este As-Sabūr (Cel mai Răbdător), iar prin Exemplul Său, suntem învăţaţi o lecţie universală: lucrurile de valoare necesită timp, aşadar, fiţi dintre cei răbdători!

     Găsim aceeaşi lecţie în anumite versete din Surat Qāf, printre care se numără şi următorul:

وَلَقَدْ خَلَقْنَا السَّمَاوَاتِ وَالأرْضَ وَمَا بَيْنَهُمَا فِي سِتَّةِ أَيَّامٍ وَمَا مَسَّنَا مِنْ لُغُوبٍ

„Am creat Noi (Allah) Cerurile şi Pământul şi ceea ce se află între ele în şase zile şi nu Ne-a cuprins pe Noi nici cea mai mică osteneală!”

[Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 50:38]

     Nobilul Coran afirmă în nenumărate locuri că Allah a creat Cerurile şi Pământul în şase „zile”, care, în lumina versetelor de mai sus (32:5, 70:4), pot însemna o cu totul altă măsură decât cea pe care o cunoaştem noi, poate însemna o perioadă de timp nedefinită. Investigaţiile ştiinţifice cu privire la āyātu Llāh (Semnele lui Allah existente în natură) ne arată că aceste şase „zile” pot însemna milioane de ani dacă le raportăm la lungimea Zilei în care vom fi judecaţi.

     Ne întrebăm din nou: de ce un timp atât de îndelungat? De ce trebuia să fie specificat un anumit timp? Trebuie să ţinem  cont de faptul că Allah nu avea nevoie de o zi de odihnă, aşa cum afirmă Biblia... De ce Allah a avut nevoie de un anumit timp, de ce crearea tuturor lucrurilor a durat atât de mult şi Allah nu a creat totul dintr-o clipire de ochi? De ce „şase” când, fără îndoială, El poate crea totul instantaneu?! Din nou, pentru a ne oferi o lecţie, aşa cum s-a întâmplat şi în cazul celorlalte versete: aceea a răbdării:

فَاصْبِرْ صَبْرًا جَمِيلا ♦ إِنَّهُمْ يَرَوْنَهُ بَعِيدًا♦ وَنَرَاهُ قَرِيبًا

„Așadar fii cu răbdare (o, Mohammed, în fața bătăii lor de joc și a goanei lor spre Pedeapsă), cu o răbdare frumoasă (adică fără a fi dezamăgit şi fără a te plânge altcuiva în afară de Allah)! ~ Cu adevărat, ei îl văd (chinul) departe (ei cred că acesta nu va cădea niciodată asupra lor), ~ Însă Noi o vedem aproape (cu siguranţă se va întâmpla).”

[Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 70:5-7]

Allahu Alam!