ÎNSUFLEŢIREA SUFLETULUI ÎN ULTIMA PARTE DIN LUNA RAMADAN

Zilele şi nopţile lunii Ramadan trec cu rapiditate, mult prea repede, şi, înainte de a fi pregătiţi să ne luăm rămas-bun de la ea, ne şi găsim în ultimele zile ale acestei luni binecuvântate.

Pentru a beneficia de aceste ultime zile binecuvântate, putem face următoarele:

1. să căutăm iertarea lui Allah Preaînaltul şi să ne căim pentru toate faptele noastre rele, pentru toate micile scăpări, pentru fiecare moment de lenevie sau de lipsă de concentrare în actele de adorare;

2. să medităm la scurgerea rapidă a acestei vieţi pământeşti, care trece asemeni unei clipiri de ochi.

Căutarea iertării şi căinţa

Trebuie să fim conştienţi de faptul că luna Ramadan este luna milei, a iertării şi a generozităţii, iar Allah Preaînaltul iartă păcatele robilor Săi care postesc cu credinţă în suflet. De aceea, trebuie să înţelegem faptul că persoana care profită de această lună, cea care este învingătoare este aceea care are păcatele iertate, iar pierzătoare este cea care va ieşi din această lună în timp ce păcatele sale sunt încă acolo.

În ultimele zile din luna Ramadan, Allah Preaînaltul ne oferă ultima oportunitate de a ne căi pentru toate micile scăpări, pentru a ne prinde de Uşa lui Allah şi să persistăm în a rămâne pe Calea cea Dreaptă, să Îl implorăm pe Allah pentru a ne arăta cele mai bune modalităţi prin care să Îl slăvim. Este perioada în care să ne căim pentru tot ceea ce am greşit, în care să ne cerem iertare pentru acestea, să ne purificăm inimile şi trupurile pentru a putea persista în pomenirea lui Allah (dhikr Allah). Odată ce primim aceasta, vom deveni persoane noi.

Nu fiţi pesimişti gândindu-vă că păcatele voastre sunt prea mari şi că Allah nu vă va ierta, Allah este Atoateiertător, Preamilostiv, Prea Îndurător. El acceptă căinţa celor care se căiesc, Mila Sa cuprinde toate lucrurile, fiind mai Milostiv şi mai Îndurător decât o mama este cu propriii copii.

Trecerea rapidă a vieţii pământeşti

De cele mai multe ori, omul este tentat să urmeze chemările acestei lumi și propriile pofte, uitând că viața pe Pământ este asemenea unei picături de apă într-un ocean, una trecătoare și lipsită de importanță, fiind un punct intermediar, care pregătește omul pentru Viața de Apoi. De asemenea, de multe ori, omul oferă corpului său ceea ce acesta cere și inimii sale nu îi dă nimic (hrana spirituală). În acest mod, corpul este cel care ajunge să conducă persoana și aceasta comite greșeli. Persoana ajunge să slujească această lume și să se afunde tot mai mult în problemele cotidiene, uitând învățăturile Profetului Mohammed (ﷺ), care a spus:

„Pe Allah, această viață (este prea nesemnificativă în comparație) cu Viața de Apoi, tot la fel cum, dacă unul dintre voi își va băga degetul în ocean și apoi îl va scoate și compară apoi cu apa din ocean.” (Muslim)

De asemenea, Profetul Mohammed (ﷺ) i-a spus companionului său, ʻAbd Allah ibn ʻOmar (Allah să fie mulţumit de el!):

„Comportă-te în această lume ca şi cum ai fi un străin sau un călător.” (Al-Bukhari)

Mai mult decât atât, el (ﷺ) a spus:

„Ce legătură am eu cu această lume? Eu sunt un călător care s-a oprit sub un copac, căutându-i umbra, pentru ca apoi să plece şi să îl lase în urmă.” (At-Tirmidhi)

De multe ori, inima este legată de bogățiile materiale, pe care omul le posedă în această lume, de toate lucrurile pe care acesta le poate cumpăra pentru sine sau pentru cei care se află în jurul său. Astfel, inima devine captivă propriilor pofte, este încătușată și nu mai reușește să îl întâlnească pe Creatorul Său; legătura cu El, Preaînaltul, se rupe, iar trupul, lipsit de prezența Sa Divină și de lipsa hranei spirituale, se îmbolnăvește, nemaiajungând să vadă realitatea așa cum ar trebui. Mesagerul lui Allah (ﷺ) ne avertiza asupra acestui lucru, spunându-ne:

„Fiți cu grijă! Este o bucată de carne în corpul vostru, iar dacă aceasta este sănătoasă, tot corpul va fi sănătos, dar dacă ea este stricată, și corpul vostru va fi stricat; iar acea parte este inima.” (Al-Bukhari și Muslim)

Allah Subhanahu wa Ta'ala a făcut inima omului supusă și curată, însă Șeitan, audhu billeh, șoptindu-i la ureche, ajunge, astfel, în interiorul inimii, făcând-o să devină nestatornică, corupând-o. Astfel, omul se afundă clipă după clipă în întuneric, iar răul își face loc în inima acestuia. Șeitan, audhu billeh, plasează îndoiala în inimile oamenilor, astfel încât aceștia nu mai sunt siguri de nimic din tot ceea ce fac și, astfel, se îndepărtează tot mai mult de supunerea pe care o datorează lui Allah Subhanahu wa Ta'ala, iar sufletul lor se pierde:

„Șeitan a pus stăpânire peste ei și i-a făcut pe ei să uite pomenirea lui Allah. Aceștia sunt ceata lui Șeitan și ceata lui Șeitan este cea pierdută! ” [58:19]

Fericirea adevărată este cea care va binecuvânta o persoană în Viaţa de Apoi. Acesta este motivul pentru care un musulman va face eforturi pentru a deveni mai bun.

„În ce-i priveşte, cei care vor fi fericiţi se vor afla în Rai; în veci vor sălăşlui în el, cât vor dăinui Cerurile şi Pământul, doar dacă Domnul tău va voi altfel. [Acesta va fi] un dar neîntrerupt.” [11:108]

Nu ar trebui ca unicul scop în viaţă să fie acumularea de avere, deoarece Profetul Mohammed ﷺ a spus:

„Această lume este închisoarea credincioşilor şi Paradisul necredincioşilor.” (Abu Dawud)