RĂBDAREA PROFETULUI ﷺ

     Răbdarea Profetului ﷺ a fost ieșită din comun, fiind greu încercat încă de la o vârstă fragedă, rămânând orfan, în lipsuri, fiind pe parcursul anilor, rănit și insultat. Unchiul său, Abu Talib, a murit, iar el ﷺ a dat dovadă de răbdare. Soția sa, Khadijah (Allah să fie mulţumit de ea!) a murit, iar el ﷺ a dat dovadă de răbdare. Pe perioada revelației Coranului, în prima perioadă a ei, ignoranța și neînțelegerea acesteia îi făcea pe oameni să îl îndepărteze și să îl alunge pe Profet ﷺ. Să nu uităm nici faptul că moartea fiilor și a fiicelor sale i-a provocat Profetului ﷺ o foarte mare suferință, îndurând acestea cu o răbdare greu de imaginat. Acuzațiile false, în ceea ce o privește pe soția sa castă și nobilă, 'Aishah (Allah să fie mulţumit de ea!), uciderea rudelor și a companionilor săi, alungarea adepților săi din casele lor, unirea dușmanilor pentru a lupta împotriva sa l-au făcut de neclintit, numai cu Voia lui Allah, care a revărsat asupra sa o răbdare pe care numai el, Profetul ﷺ, o putea avea. Profetul ﷺ a avut o mare răbdare în fața ispitelor lumești, a podoabelor, a averilor, și nu s-a atașat de niciuna dintre ele; a fost un exemplu perfect de perseverență, în toate aspectele vieții sale, răbdarea fiindu-i un scut, un aliat și un prieten adevărat.

     ● Ori de câte ori era deranjat de cuvintele răuvoitoare ale dușmanilor săi, Profetul ﷺ își amintea versetul:

     „Rabdă ceea ce ei spun și înalță laudă Domnului tău; înainte de răsăritul soarelui, înainte de asfințitul lui și în ceasurile nopții laudă-L, și la capetele zilei, poate că astfel vei fi tu mulțumit!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 20:130]

      ● Când se temea de necredincioși și de puterea dușmanului, recita versetul:

     „Deci rabdă, așa cum au răbdat cei statornici dintre trimiși, și nu cere să vină degrabă asupra lor! și în Ziua când vor vedea ce li se promite, atunci li se va părea că nu au rămas [pe Pământ] decât un ceas dintr-o zi. Iată o vestire! Și oare cine să fie nimiciți, afară de neamul de nelegiuiți?” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 46:35]

     ● Anas (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că Profetul Mohammed ﷺ a spus:

     „Am fost rănit de dragul lui Allah așa cum nimeni altcineva nu a fost rănit vreodată, m-am speriat de dragul lui Allah, cum nimeni nu a fost. De asemenea, am fost cu Bilal timp de treizeci de zile încheiate și nu am avut niciun fel de mâncare pentru a supraviețui, cu excepția a ceea ce Bilal ascundea sub subțioara lui.” (Ahmad și Ibn Majah)

     ● Urwa ibn Az-Zubayr (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că:

     „L-am întrebat pe 'Abd Allah ibn 'Amr: «Care a fost cel mai rău lucru pe care politeiștii i l-au făcut Mesagerului lui Allah ﷺ ?» El a răspuns: «L-am văzut pe Uqba ibn Abu Muꞌait venind spre Profet ﷺ, în timp ce acesta se ruga. Uqba a înfășurat îmbrăcămintea sa în jurul gâtului Profetului și a strâns-o foarte puternic. Abu Bakr a venit și l-a tras pe Uqba departe de Profet, spunându-i: „Intenționezi să omori un om doar pentru că acesta spune: «Domnul meu este Allah» și pentru că a adus în acest sens numeroase semne, care sunt, evident, de la Domnul tău?”»” (Al-Bukhari)

     ● De asemenea, 'Abd Allah ibn Masꞌud (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat:

     „Odată, Profetul ﷺ se ruga în zona Kaꞌabei. Abu Jahl stătea cu câțiva dintre companioni. Unul dintre ei i-a întrebat pe ceilalți: «Care dintre voi poate aduce intestinele cămilei lui Banu cutare, pentru a le pune pe spatele lui Mohammed, în timp ce el se roagă?» Cel mai rău dintre ei a mers și a adus ceea ce i s-a cerut. El a așteptat până când Profetul a stat în prosternare, apoi a pus intestinele pe spatele lui, chiar între umeri. Abdullah ibn Masꞌud a spus: «Priveam, dar nu puteam face nimic. Aș fi vrut să fie mai multe persoane alături de mine, care să mă sprijine împotriva lor.» Ei au început să râdă. Mesagerul lui Allah era în prosternare și nu și-a ridicat capul până când Fatimah (fiica Profetului) a venit și a aruncat ceea ce era pe spatele lui. El și-a ridicat capul și a spus de trei ori: «O, Allah, pedepsește-i pe cei din neamul Quraiş.»...” (Al-Bukhari)

      ● Acesta a fost modul în care Profetul ﷺ a suferit din cauza cruzimii, violenței și ignoranței poporului său și, cu toate acestea, el ﷺ a rămas întotdeauna răbdător.