DREPTURILE FEMEILOR ÎN ISLAM ÎN ANUMITE ETAPE ALE VIEŢII

      

         

            Nu este drept ca islamul să fie acuzat de toate nedreptăţile şi de asuprirea femeilor din moment ce există numeroase versete revelate de către Allah Preaînaltul în Cartea Sa cea Nobilă, Coranul, şi numeroase învăţături ale Profetului Său (ﷺ) care infirmă aceste defăimări. Allah Preaînaltul spune în Nobilul Coran:

            „O, voi oameni! Noi v-am creat pe voi dintr-un bărbat şi o femeie şi v-am făcut pe voi popoare si triburi, pentru ca să vă cunoasteţi. Cel mai cinstit dintre voi la Allah este cel mai temător dintre voi. Allah este ‘Alīm (Omniscient, Atoatecunoscător), Khabīr (Binecunoscător).”  [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 49:13]

            De asemenea, Allah Preaînaltul spune:

            „Şi printre Semnele Lui (este acela) ca El v-a creat din voi înşivă soaţe, pentru ca voi să trăiţi în liniste împreună cu ele. Şi El a pus între voi dragoste şi îndurare şi întru aceasta sunt semne pentru un popor care cugeta.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 30:21]

            Profetul Mohammed (ﷺ) a spus:

        „Cu adevărat, femeile sunt jumătăţile gemene ale bărbaților.” (Abu Dawud)

            Allah Prea Măreţul spune în Coranul cel Glorios referitor la necesitatea şi importanţa îngrijirii perfecte a nou-născutului, la care trebuie să aibă dreptul fiecare copil:

            „Şi nu vă omorâţi copiii voştri de frica sărăciei! Noi le vom asigura cele de trebuinţă ca şi vouă. Omorârea lor este un păcat mare!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 17:31]

            Islamul le cere părinţilor să dea copiilor nume frumoase, să aibă grijă de ei, de nevoile lor, să le ofere în mod rezonabil, în funcţie de venituri, un mod de viaţă decent, respectabil şi onorabil.

            Tradiţia Profetică (Sunnah) spune:

       „Cu adevărat Allah v-a interzis  să fiţi neascultători şi nerecunoscători faţă de mamele voastre sau să vă îngropaţi fiicele de vii (...)” (Al-Bukhari şi Muslim)

            Allah Preaînaltul spune în Nobilul Coran:

         „Mamele (divorţate) îi alăptează pe copiii lor doi ani încheiaţi,pentru cei care voiesc să se împlinească timpul alăptării. Iar tatălui îi revine datoria de a le asigura întreţinerea şi îmbrăcămintea după cuviinţă, căci nici unui suflet nu i se impune decât atât cât îi stă în putinţă (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 2:233]

         Îngrijarea şi protejarea este cel mai important drept al copiilor după dreptul la alăptare. Mama are dreptul la custodia copilului, băiat sau fată, în primii ani de viaţă, până la 13, 14 ani. Acest lucru se aplică, în special în cazurile de divorţ din cauza diferenţelor esenţiale existente între părinţi. Islamul îi oferă mamei dreptul la custodia copilului în perioada primelor ani de viaţă, deoarece, ea în general, are mai multă grijă şi este mult mai atentă la nevoile copilului.

            ‘Abd Allah ibn ‘Amr (Allah să fie mulțumit de el!) a relatat că o femeie a venit la Profet (ﷺ) plângându-se de soţul ei:

           „«Pântecele meu a purtat copilul când era făt, sânul meu l-a alăptat când era mic, poala mea l-a legănat o perioadă lungă de timp. Acum tatăl lui divorţează de mine şi vrea să-l îndepărteze de mine!» El (ﷺ) i-a spus: «Meriţi custodia copilului atâta timp cât nu te recăsătoreşti.»” (Abu Dawud)

            Părinţii sunt obligaţi să îi trateze pe toţi copiii cu milă şi compasiune. Abu Hurairah (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat:

           „Trimisul lui Allah (ﷺ) l-a sărutat pe Al-Hasan ibn Ali (nepotul lui) în timp ce Al-Aqra ibn Habis at-Tamimi era așezat lângă el. Al-Aqra a spus: «Eu am zece copii și niciodată nu l-am sărutat pe niciunul dintre ei.» Trimisul lui Allah (ﷺ) s-a uitat la el și a spus: «Cel care nu arată milă față de alții nu va fi tratat cu milă.»” (Al-Bukhari)

            Legea islamică stabileşte că părinţii trebuie să aibă o deosebită grijă şi să acorde atenţie maximă copiilor lor, mai ales fetelor datorită nevoilor speciale ale acestora. Profetul (ﷺ) a spus:

            „Cel care îngrijește în mod corespunzător două fete (fiicele sale sau niște orfane, având grijă de ele şi îndeplinindu-le nevoile) până când ele ating vârsta pubertății, (să știe că) el şi cu mine vom intra în Paradis unul lângă altul ca acestea două (degetul arătător şi degetul mijlociu) (...)ˮ (Muslim)

            Legile şi învăţăturile islamice stabilesc ca părinţii să-şi crească copii în cel mai bun mod cu putință şi să le ofere o educaţie solidă, utilă şi sănătoasă. Profetul lui Allah (ﷺ) a spus:

            „Este păcat pentru o persoană să-i neglijeze pe cei de a căror îngrijire este responsabil.” (Muslim)

            Ibn ‘Omar (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că Mesagerul lui Allah (ﷺ) a spus:

            „Fiecare dintre voi este păzitor şi responsabil pentru ceea ce se află în custodia sa. Conducătorul este păzitorul supușilor săi şi este responsabil pentru ei; soțul este păzitorul familiei sale şi este responsabil pentru aceasta; soția este păzitoarea casei soțului ei şi este responsabilă pentru aceasta; iar un servitor este păzitorul proprietății stăpânului său şi este responsabil pentru aceasta.” (Al-Bukhari)

            Islamul porunceşte dreptate în toate aspectele vieţii şi această hotărâre generală este aplicată faţă de toţi copiii, indiferent de sexul lor. Allah Prea Măreţul spune:

            „Allah porunceşte dreptatea, împlinirea faptei bune şi dărnicia faţă de rude şi El opreşte de la desfrâu, faptă urâtă şi nelegiuire. El vă îndeamnă pentru ca voi să vă aduceţi aminte.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 16:90]

            ‘Aishah, soţia Profetului şi mama credincioşilor (Allah să fie mulţumit de ea!), a spus:

            „O femeie săracă a venit la mine, împreună cu cele două fiice ale ei. Eu i-am dat trei curmale. A dat câte o curmală fiecăreia dintre fiicele sale, apoi a luat o curmală şi a dus-o către gura ei ca să o mănânce, dar fiicele ei şi-au exprimat dorinţa de a o mânca. Atunci, ea a împărţit curmala pe care intenţiona să o mănânce între ele. Acest (tip de) comportament al ei m-a impresionat şi i-am povestit ceea ce a făcut Mesagerului lui Allah (ﷺ). Atunci, el (ﷺ) a spus: «Cu adevărat, Allah i-a asigurat Paradisul, ca urmare (a acestei fapte) a ei (sau a salvat-o de Focul Iadului).»” (Muslim)

            Islamul cheamă la echitate atât materială, cât şi emoţională în îngrijirea şi educarea de către ambii părinţi a copiilor, indiferent de sexul acestora. Unui băiat nu trebuie să îi fie acordată o atenţie specială faţă de o fetiţă sau invers.

            Profetul lui Allah (ﷺ)  i-a spus unui companion, care a făcut un cadou numai unuia dintre copii săi:

          „(...) «Ai dat (echivalentul acestuia) la fiecare dintre copiii tăi?» Răspunsul lui a fost negativ. Mesagerul lui Allah (ﷺ) a spus: «Aveți teamă de Allah şi fiți drepți cu copiii voștri!» Atunci tatăl meu s-a întors şi a luat înapoi cadoul lui.»” (Al-Bukhari)

            Islamul subliniază importanţa îngrijirii orfanilor. Faptul că este orfan are un impact negativ atât mental, cât şi spiritual şi emoţional asupra copilului. Această stare poate cauza deviaţii comportamentale în timp, în special dacă societatea în care trăieşte nu-i oferă atenţia cuvenită, nu-i satisface nevoile, să fie binevoitoare şi miloase cu el. Islamul îi acordă o atenţie deosebită bunăstării orfanilor, băieţi sau fete în aceeaşi măsură.

            Islamul cere ca rudele de gradul întâi să aibă grijă de orfan. Dacă acestea nu există, atunci această responsabilitate le revine reprezentanților statului, care trebuie să se ocupe de gestionarea problemelor lor şi să le ofere protecţie. Allah Preaînaltul spune în Coranul cel Nobil:

            „Aşadar, cât  despre orfan, pe el  nu îl trata cu opresiune (sau cu asprime).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 93:9]

            De asemenea, Allah Preaînaltul spune:

            „Cei care mănâncă bunurile orfanilor pe nedrept, aceia mănâncă în pântecele lor foc şi ei vor arde în Iad.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 4:10]

            Profetul lui Allah (ﷺ) a spus:

           „O, Allah, declar inviolabile drepturile a două persoane slabe: orfanul și femeia.” (An-Nasa’i, Ahmad şi Ibn Majah)

            Astfel, Profetul lui Allah (ﷺ) subliniază păcatul major ce se săvârşeşte în cazul comiterii unui rău sau al unei nedreptăţi acestor două categorii de persoane, din cauza slăbiciunii lor în societate, de multe ori ei fiind neglijaţi şi drepturile lor încălcate.

            Profetul lui Allah (ﷺ) a spus de asemenea:

     „«Evitaţi cele şapte păcate care condamnă persoana la Iad.» A fost întrebat (de către cei prezenţi): «Care sunt acestea, o, Mesager al lui Allah?» El (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a răspuns: «A Îi face asociaţi lui Allah în adorare (shirk), practicarea vrăjitoriei, luarea unei vieți care a fost interzisă de Allah fără un motiv justificat, practicarea cămătăriei, consumarea averii orfanilor, a fugi de pe câmpul de luptă în timpul războiului şi acuzarea unei femei caste şi credincioase de adulter.»” (Al-Bukhari şi Muslim)

            Multe alte declaraţii profetice îndeamnă musulmanii să sponsorizeze orfanii, să aibă grijă de ei, să fie buni cu ei şi să îşi arate dragostea şi afecţiunea faţă de ei. Spre exemplu, el (ﷺ) a spus în acest sens:

            „«Eu şi tutorele unui orfan suntem ca acestea două în Paradis.» și a arătat această distanţă prin unirea degetului arătător cu cel mijlociu.” (Al-Bukhari)

            Islamul are grijă de copiii ilegitimi, care au ajuns în această situaţie nu din vina lor, ci a părinţilor care nu au dorit să îi recunoască. Guvernul din ţările musulmane este obligat să aibă grijă de astfel de copii la fel ca şi de orfani, astfel încât şi aceştia să devină, prin Voia lui Allah Preaînaltul, membrii obişnuiţi şi benefici ai societăţii. În acest sens, Mesagerul lui Allah (ﷺ) a spus, ca o regulă generală a bunăvoinţei:

            „(…) veţi avea o răsplată pentru fiecare faptă bună pe care o faceţi pentru orice fiinţă.” (Al-Bukhari)

            Jurisprudenţa islamică îl obligă pe tată (sau pe tutore) să îşi întrebe fetele atunci când este vorba de căsătorie, deoarece opinia ei este deosebit de importantă pentru a exista un mariaj valid. Ea este liberă de orice fel de constrângere şi, prin urmare, poate accepta sau refuza propunerea.

            Profetul lui Allah (ﷺ) a spus:

   „Condiția pentru validitatea căsătoriei unei femei care a mai fost căsătorită este aceea de a auzi acceptul ei; și condiția pentru validitatea căsătoriei unei fecioare este aceea de a primi permisiunea ei. Oamenii au întrebat: «O, Mesager al lui Allah, cum putem ști că ea și-a dat permisiunea?» El (ﷺ) le-a răspuns: «(Prin) tăcerea ei (din cauza timidității).»” (Al-Bukhari)

            Imam Ahmad şi alţii (Allah să aibă milă de ei!) au relatat că
‘Aishah (Allah să fie mulţumit de ea!) a spus:

      „O femeie a venit la Profetul lui Allah (ﷺ) şi i-a spus: «O, Profet al lui Allah! Tatăl meu mi-a cerut să mă căsătoresc cu un nepot al său, pentru a ridica statutul lui social.» Mesagerul lui Allah (ﷺ) a lăsat hotărârea în mâinile ei, dacă acceptă sau respinge căsătoria. Femeia i-a spus: «Sunt de acord cu ceea ce tatăl meu mi-a propus să fac, însă am vrut să le învăţ pe celelalte femei că taţii lor nu au niciun drept în acest sens (să le oblige să se căsătorească cu oricine doresc ei).»”

            Acest lucru este posibil deoarece fiicele sunt preţioase, aşa cum Mesagerul lui Allah (ﷺ) a spus:

            „Nu le forţaţi pe fiice în orice lucru, pentru că fetele sunt preţioase şi o companie încântătoare.” (Ahmad)