MUSULMANUL ESTE LIPSIT DE INVIDIE, AROGANȚĂ ȘI NU POARTĂ RANCHIUNĂ

Allah Al-'Alaa (Preaînaltul) spune în Coranul cel Sfânt:

 „Spune: «Domnul meu dă din belşug cele de trebuinţă acelora care voieşte El dintre robii Săi sau le împuţinează lor. Şi pentru tot ceea ce dăruiţi voi El vă va da vouă în schimb, căci El este cel mai bun dintre dăruitori.»” [Surat Saba`, 34:39]

Deoarece acest tip de dorinţe se află în detrimentul satisfacerii personale şi a mulţumirii inimii, credinciosului i se cere să evite astfel de gânduri, după cum Allah Al-Wahid (Unicul) spune în Coranul cel Glorios:

„Nu râvniţi la ceea ce Allah a dăruit [cu Harul Său] unora dintre voi mai mult decât altora. Bărbaţii vor avea parte de ceea ce au agonisit. Deci rugaţi-vă lui Allah pentru harul Său, căci Allah pe toate le ştie.” [Surat An-Nisa`, 4:32]

 Mai mult decât atât, musulmanului i se cere să îşi analizeze în mod continuu propriile fapte, ţinând cont de cuvintele Profetului Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!):

„Învingător este cel care îşi analizează faptele şi care munceşte pentru Viaţa de Apoi, iar pierzător este cel care îşi urmează slăbiciunile şi care se gândeşte doar la împlinirea dorinţelor sale lumeşti şi care nu lucrează pentru Viaţa de Apoi.” (Tirmidhi)

Toate aceste sentimente, de invidie sau ranchiună, sunt asemeni unei boli, care nu fac altceva decât să distrugă fericirea şi să o înlocuiască cu nefericirea. Cel care nu este mulţumit cu ceea ce Allah Al-'Alaa (Preaînaltul) i-a oferit şi doreşte ceea ce au alţii, nu face altceva decât să îşi umple inima cu ură, iar despre acest lucru găsim scris în Coranul cel Glorios:

„Îi pizmuiesc ei pe oameni pentru ceea ce El le-a dat cu harul Său?...” [ٍSurat An-Nisa`, 4:54]

Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a spus comunităţii sale, avertizând-o despre această boală a inimii:

„«Nu vă invidiaţi unii pe alţii, nu oferiţi unul mai mult decât altul (pentru a ridica preţurile), nu vă urâţi unul pe altul, nu vă întoarceţi spatele unul altuia, nu începeţi negocieri, când alţii le-au început mai înainte. O, robi ai lui Allah, fiţi fraţi! Un musulman este fratele unui musulman. El nu-l asupreşte, nu-l umileşte şi nu-l dispreţuieşte. Evlavia se află aici.» – şi spunând asta, a arătat spre pieptul (inima) său, de trei ori. «Este destul de rău pentru un om să-l dispreţuiască pe fratele său musulman. Întreaga fiinţă a unui musulman este sacră pentru un alt musulman – sângele său, averea sa şi onoarea sa sunt inviolabile.»” (Muslim)

Allah Al-'Alaa (Preaînaltul) ne-a cerut să iubim pentru alţii ceea ce iubim pentru noi. Acest sentiment de dragoste pentru fraţii noştri trebuie să provină din inima noastră. Nu trebuie să uităm cuvintele Mesagerului lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!):

„Pentru cel care se roagă pentru fratele său, un Înger va spune: «Amin! Fie ca tu să primeşti la fel!»” (Muslim)

O persoană arogantă nu poate fi fericită, deoarece ştie că oamenii îl dispreţuiesc, fapt pentru care ea îi urăşte pe cei din jurul său, iar aceştia, la rândul lor, o urăsc pe ea. Câtă fericire ar putea un astfel de om să simtă?! Allah Al-'Aziz (Cel Atotputernic) spune în Coranul cel Sfânt:

„... Allah pecetluieşte orice inimă a unui [om] îngâmfat şi nelegiuit.” [Surat Ghafir, 40:35]

De asemenea, Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

„«Cel care are un sâmbure de mândrie în inimă nu va intra în Paradis.» Un bărbat a spus: «Mesager al lui Allah, dacă unei persoane îi pace să poarte haine frumoase şi pantofi?» El (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a răspuns:  «Cu adevărat, Allah este frumos şi iubeşte frumuseţea. Mândrie este atunci când refuzi adevărul şi te uiţi de sus la alţii.” (Muslim)

~ extras din cartea: "Cheia fericirii" de dr. `Abd Ar-Rahman bin Al-Karim Ash-Sheha ~ 

 http://islamhouse.com/ro/books/434053/

ZGÂRCENIA NU ESTE O TRĂSĂTURĂ A MUSULMANULUI

Avariţia este o trăsătură de caracter dispreţuită în Islam şi, cu siguranţă, este una dintre principalele cauze ale apariţiei nefericirii, deoarece persoana zgârcită va fi întotdeauna îngrijorată pentru averea sa şi se va teme că o va putea pierde. Această grijă exagerată a sa nu face altceva decât să nu îl lase să se bucure de ceea ce deţine şi, de asemenea, îl va face să nu îşi dorească să ofere din aceasta pe Calea lui Allah. Pentru aceştia, Allah Al-Wahid (Unicul) spune în Coranul cel Sfânt:

„Să nu creadă aceia care sunt zgârciţi cu ceea ce Allah le-a dăruit din harul Său că aceasta este spre binele lor! Dimpotrivă, aceasta este spre răul lor, căci cele cu care au fost zgârciţi li se vor încolăci^[1] [în jurul gâturilor] în Ziua de Apoi. A lui Allah este moştenirea Cerurilor şi a Pământului şi Allah este Al-Khabir [Bineştiutor] al celor pe care le împliniţi.” [Traducerea sensurilor Coranului cel Nobil, Surat 'Al-'Imran, 3:180]

De asemenea, zgârcenia îl va face pe cel care îşi iubeşte averea să se îndepărteze de oameni, deoarece se teme că aceştia ar putea să fie interesaţi de banii săi şi să îi ia din ceea ce posedă. Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

„Un om generos este iubit de Allah şi de oameni şi va fi protejat de Focul Iadului. Zgârcitul nu este iubit de Allah şi el se află departe de Jannah; este neplăcut oamenilor şi aproape de Focul Iadului. O persoană necredincioasă, dar generoasă, este mult mai iubită de Allah decât cel zgârcit.” (Tirmidhi)

Islamul îi încurajează pe musulmani să ofere pe Calea lui Allah din ceea ce deţin, deoarece, cel care nu oferă din averea sa, va ajunge să o piardă într-un final. Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

„În fiecare zi, doi îngeri se vor ruga spunând: «O, Allah, celui care oferă din averea sa de dragul Tău dă-i lui răsplată binemeritată şi binecuvântează-i averea şi fă-l pe cel care este zgârcit să-şi piardă averea!»” (Bukhari)

Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a avertizat pe oameni cu privire la urmările pe care le poate aduce avariţia, spunând:

„Feriţi-vă de la a face rău, căci, cu adevărat, acestea vor fi o mare pată neagră în Ziua Judecăţii! Feriţi-vă de la a fi zgârciţi, deoarece aceasta i-a distrus pe cei dinaintea voastră, făcându-i să îşi verse sângele unul altuia şi să îşi dezonoreze familiile.” (Muslim)

Această trăsătură de caracter nu este plăcută în Islam, pentru că se consideră că aceasta nu face altceva decât să diminueze iman-ul (credinţa) cuiva. Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

„Credinţa în Allah şi zgârcenia nu pot exista împreună în inima unei persoane.” (Nasa'i)

---

[1] Se vor preschimba în vipere de foc înspăimântătoare şi se vor încolăci în jurul gâturilor cele care nu au oferit milostenie şi îi vor chinui, conform comentariului din Sahih Bukhari

~ extras din cartea: "Cheia fericirii" de dr. `Abd Ar-Rahman bin Al-Karim Ash-Sheha ~ 

 http://islamhouse.com/ro/books/434053/

MUSULMANUL IMPUNE BINELE ŞI DREPTATEA ŞI OPREŞTE RĂUL PRIN ORICE MIJLOACE

Se porunceşte ca musulmanii să impună virtute şi dreptate şi să prevină răul prin toate mijloacele posibile, fiecare după puterea lui.  Acesta este baza securităţii în societate, care împiedică răspândirea nedreptăţii, a corupţiei morale şi asigură faptul că legea implementată este Shariʻah şi nu legile pandemoniului. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

 „Cel care vede ceva respingător să îl schimbe cu mâna lui şi, dacă nu poate, cu vorbele lui, şi, dacă nu poate, atunci să-l scoată din inima lui şi aceasta este cea mai slabă formă a credinţei.” (Muslim)

Astfel, cei care sunt ignoranţi faţă de unele aspecte ale Islamului ar trebui învăţaţi şi cei care sunt nepăsători trebuie să fie avertizaţi. Astfel, corupţia morală va fi eradicată, iar cei care sunt drepţi vor fi ajutaţi şi Legea lui Allah va fi pusă în aplicare şi respectată. Allah Preaînaltul spune:

„Într-ajutoraţi-vă în împlinirea faptelor bune şi în evlavie, dar nu vă ajutaţi la păcat şi la nedreptate! Şi fiţi cu frică de Allah, căci Allah este Aspru la pedeapsă!” [Traducerea sensurilor Coranului cel Nobil, 5:2]

Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a explicat care vor fi consecinţele dacă oamenii nu mai impun binele şi nu mai interzic răul. El (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

„Exemplul unei persoane care respectă Legile lui Allah şi al unei persoane care le încalcă este asemenea a două grupuri de persoane care s-au adunat pe o navă şi au decis să împartă locurile între ei. Un grup a primit puntea superioară, în timp ce celălalt grup a primit partea de jos a vasului. De fiecare dată când grupul de jos avea nevoie de apă, trebuia să treacă prin oamenii din partea de sus a navei. Oamenii din partea de jos s-au gândit astfel: «Dacă am face o gaură în partea noastră de navă, am putea avea acces la apă fără a deranja oamenii din partea de sus a navei.» Dacă oamenii de pe partea de sus a navei ar aproba planul lor, atunci toţi oamenii ar fi pierduţi, iar dacă ei l-ar interzice, atunci toţi ar fi salvaţi.” (Al-Bukhari) 

Allah Preaînaltul menţionează, de asemenea, pedeapsa pentru cei care nu opresc de la fărădelegi şi nu poruncesc la bine:

„Blestemaţi au fost aceia dintre fiii lui Israel care nu au crezut, prin ce au spus David şi Isus, fiul Mariei, şi asta pentru că s-au răzvrătit şi au călcat poruncile, ~ Nu s-au oprit unii pe alţii de la fărădelegile pe care le-au săvârşit. – Şi ce fapte rele au săvârşit!” [Traducerea sensurilor Coranului cel Nobil, 5:78-79]

Islamul, cu toate acestea, a prescris câteva linii directoare şi principii care trebuie urmate atunci când se porunceşte binele şi se interzice răul:

a. cel care preia această sarcină, de a porunci binele şi a interzice răul, trebuie să aibă cunoştinţe vaste despre Islam, ca să nu îndepărteze persoana cu care vorbeşte de la religie. Sufyan ibn ʻAbd Allah Ath-Thaqafi a spus: 

 „«O, Mesager al lui Allah! Informează-mă despre un lucru pe care pot să-l fac repede.» El (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: «Spune: „Domnul meu este Allah, apoi fi statornic.”» Am întrebat: «O, Mesager al lui Allah, de ce ţi-e frică cel mai mult pentru mine?» Atunci, şi-a prins limba şi a spus: «De aceasta.»” (At-Tirmidhi)

Ibn Hibban (Allah să aibă milă de el!) a spus:

„Motivul pentru care Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi-a prins limba şi a spus „De aceasta.” atunci când el ar fi putut să spună „limba” fără să o prindă cu mâna, este pentru că Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) ştia foarte bine ceea ce i-a învăţat pe oameni, astfel el voia să aplice ceea ce i-a învăţat, el (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a spus celui care l-a întrebat: «Lucrul de care mă tem cel mai mult, este ceea ce te-ar putea duce la numeroase încercări.», astfel el i-a poruncit să se abţină de la a vorbi mult. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a aplicat ceea ce el ştia pentru a clarifica diferenţa între atunci când o persoană trebuie să caute ştiinţa şi atunci când trebuie să-şi împărtăşească ştiinţa.”

b. interzicerea unui lucru rău nu ar trebui să conducă la comiterea altuia.

c. persoana care îndrumă nu trebuie să facă ceea ce el însuşi interzice şi nici să neglijeze ceea ce el cere. Allah Preaînaltul spune:

„O, voi, cei care credeţi! De ce spuneţi voi ceea ce nu faceţi? (acesta este un avertisment pentru oricine spune ceva şi face cu totul altceva, ca un sfat, sau  care nu face acel lucru deloc, ca o făgăduinţă) ~ Cel mai urât lucru de Allah este să spuneţi ceea ce nu faceţi.” [Traducerea sensurilor Coranului cel Nobil, 61:2-3]

d. cel care porunceşte sau interzice trebuie să fie blând şi binevoitor. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

  „Bunătatea nu se găseşte în orice, dar, adăugată, înfrumuseţează, iar dacă este retrasă din orice, urâţeşte.” (Muslim) 

e. persoana care îşi asumă această sarcină trebuie să suporte orice neplăcere cu răbdare. Allah Preaînaltul menţionează în Coranul cel Nobil, sfatul învăţatului Luqman pentru fiul său:

„O, fiul Meu! Împlineşte rugăciunea (as-salāh), porunceşte fapta bună, opreşte de la ceea ce este urât şi rabdă ceea ce vine asupra ta, căci aceasta este dintre lucrurile hotărâte (de Allah)!” [Traducerea sensurilor Coranului cel Nobil, 31:17]

~ extras din cartea: "Mesajul Islamului" de dr. `Abd Ar-Rahman bin Al-Karim Ash-Sheha ~ 

Mesajul Islamului

---

ISLAMUL ESTE RELIGIA MODERAȚIEI

Islamul este religia care iubeşte moderaţia, atât în aspectele lumeşti, cât şi în cele religioase. Allah Preamăreţul spune:

„Astfel Noi am făcut din voi o comunitate cumpătată, pentru ca să fiţi martori în legătură cu oamenii şi pentru ca Profetul să fie martor în legătură cu voi.(...)” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, Surat Al-Baqara, 2:143]

Islamul este religia care uşurează. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

„Allah nu m-a trimis să fac lucrurile dificile; dimpotrivă, m-a trimis ca învăţător pentru a face lucrurile mai uşoare.” (Muslim)

Învăţăturile sale cheamă musulmanii să încerce să facă lucrurile mai uşoare pentru ei ori de câte ori au posibilitatea. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

„Aduceţi veşti bune şi nu îngreunaţi lucrurile oamenilor, mai degrabă faceţi lucrurile uşoare şi nu le îngreunaţi.” (Muslim)

 Islamul este religia toleranţei şi a blândeţii. ‘Aishah (Allah sa fie mulţumit de ea!), soţia Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), a spus că un grup de evrei a venit la el (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi a spus:

„«Moartea fie asupra ta.» Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) le-a răspuns: «Şi asupra voastră!» ‘Aishah le-a spus: «Şi asupra voastră moartea şi blestemele.» Ea a spus: «Profetul lui Allah ‎‎(Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)‎ mi-a spus: „Încet, ‘Aishah. Cu adevărat Allah iubeşte blândeţea în toate aspectele.” Am spus: „O, Mesager al lui Allah, nu ai auzit ce au spus?” Profetul ‎‎(Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)‎ mi-a spus: „Deja am spus: «Şi asupra voastră.»”  (Bukhari)

Islamul este religia care doreşte binele oamenilor. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

„Cei mai buni oameni în faţa lui Allah sunt cei care aduc cele mai multe beneficii altora. Cele mai bune fapte în Faţa lui Allah sunt cele care aduc bucurie altui musulman, îi aduc un anumit sprijin, îi plăteşte o datorie sau potoleşte foamea altuia. Să merg cu un musulman pentru a-l ajuta cu nevoile sale îmi este mai drag mie decât să mă izolez pentru adorare într-o moschee timp de o lună. Oricui se abţine la mânie, Allah îi va ţine secretele ascunse. Oricui se opreşte atunci când se poate răzbuna, Allah îi va umple inima cu plăcere în Ziua Judecăţii. Oricui merge cu fratele lui musulman pentru a-şi rezolva problemele, până când acesta o face, Allah îi va face picioarele lui ferme în ziua în care picioarele oamenilor alunecă. Cu adevărat, proastele maniere strică faptele bune ale unei persoane, aşa cum oţetul strică mierea.” (Tabarani)

Islamul este religia care moderează. Allah Preamăreţul spune:

„Allah nu impune niciunui suflet decât ceea ce este în putinţa lui. El are ca răsplată ceea ce şi-a agonisit (faptele bune) şi împotriva lui ceea ce a dobândit (faptele rele) (...)” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, Surat Al-Baqara, 2:286]

Toate poruncile din Islam sunt construite pe acest principiu. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

„Orice v-am interzis, evitaţi. Şi orice v-am poruncit să faceţi, faceţi pe cât de mult este posibil, cu adevărat cei dinaintea voastră au fost pierduţi din cauza întrebărilor lor persistente şi a diferenţelor dintre ei şi Profeţii lor.” (Muslim)

Cea mai bună dovadă pentru aceasta este povestea companionului care a venit la Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!):

„Un om a venit la Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi a spus: «Sunt distrus, o, Mesager al lui Allah!» Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)  a întrebat: «Ce anume te-a distrus?» El a spus: «Am avut relaţii intime cu soţia mea, într-o zi a lunii Ramadan.» Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a întrebat: «Ai posibilitatea să eliberezi un sclav?» El a răspuns: «Nu.» Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) l-a întrebat «Poţi ţine post două luni consecutiv?» El a răspuns: «Nu.» Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a întrebat: «Poţi să hrăneşti şaizeci de persoane sărace?» El a răspuns: «Nu.» Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: «Atunci, aşează-te.» Un coş de curmale i-a fost adus Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi el i-a spus omului: «Împarte aceasta drept sadāqah (milostenie).» Omul a întrebat: «Cuiva mai sărac decât noi? Nu există nimeni în oraş mai sărac decât noi!» Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a râs (cu gura larg deschisă) până când molarii i s-au văzut şi a spus: «Du-te şi hrăneşte-ţi familia cu ele.»”  (Bukhari)

Toate poruncile şi actele de adorare în Islam au fost legiferate conform abilităţii persoanei, o persoană care nu este suprasolicitată. Un musulman poate fi chiar scutit de efectuarea unor acte de adorare, aşa cum este demonstrat de următoarele cazuri:

a. unul dintre stâlpii rugăciunii este acela că ea trebuie efectuată în picioare, dacă o persoană este capabilă să facă acest lucru. Dacă un musulman nu o poate face stând în picioare, atunci el poate sta pe un scaun, iar dacă nici astfel nu o poate face, atunci să stea întins pe o parte. Şi dacă nici aceasta nu este posibil, atunci să-şi facă rugăciunea prin gesturi.

b. dacă o persoană nu are suma minimă de bani în posesia sa, atunci nu este obligată să ofere zakāt-ul obligatoriu. Din contră, dacă o persoană este nevoiaşă sau săracă, îi este alocată o parte din zakāh.

c. musulmanul este scutit de post dacă este bolnav. Femeile sunt scuzate dacă sunt gravide sau dacă sunt în perioada ciclului menstrual sau în perioada postnatală.

d. musulmanul care nu este apt fizic sau financiar, este scutit de la a face pelerinajul (Hajj). Allah Preamăreţul spune:

„(...) Este o datorie a oamenilor faţă de Allah (să împlinească) Pelerinajul la această Casă, dacă au mijloacele pentru aceasta (...)” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, Surat `Al-`Imran, 3:97]

Dacă o persoană se teme că va muri de foame, atunci îi este permis, în funcţie de nevoile sale, să mănânce şi să bea lucruri care sunt interzise în mod normal, precum porcul sau vinul. Allah Preamăreţul spune:

„Dar cel care a fost silit, fără să poftească şi fără să întreacă măsura, acela nu se încarcă de păcat (...)” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, Surat Al-Baqara, 2:173]

~ extras din cartea "Mesajul Islamului" de dr. 'Abd Al-Karim bin 'Abd Ar-Rahman Ash-Sheha ~

http://islamhouse.com/ro/books/441682/