BÂRFA ŞI CALOMNIA ÎN ISLAM

  O formă de respect pe care musulmanul o arată fraţilor şi surorilor sale este reprezentată prin faptul că nu vorbește despre ei atât timp cât aceştia nu sunt prezenţi, încercând să stea deoparte de orice fel de cuvinte care ar putea conduce la bârfă şi la calomnie.
      O inimă pură este întotdeauna sinceră și, de aceea, el trebuie să spună ceea ce gândeşte. Orice musulman călăuzit de lumina Islamului este conștient de faptul că a vorbi despre o persoană care nu este prezentă înseamnăipocrizie, iar aceasta conduce la pedeapsa cumplită a Iadului. Acest fapt nu face altceva decât să îl îndepărteze de adevărata credință.
      Dacă unul dintre noi aude o bârfă, trebuie să se opună acesteia şi să îl corecteze pe cel care o aduce. Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) le-a cerut celor care aud o bârfă să încerce să corecteze şi, dacă aceasta nu este posibil, să plece până când discuţia îşi schimbă cursul, după cum ne este spus şi în Coranul cel Nobil:

„(...)îndepărteză-te de ei, până ce ei vor începe o altă discuţie!(...) [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, Surat Al-Hujurat, 6:68]

     Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Oricine apără onoarea fratelui său în absenţa acestuia, îşi va feri faţa sa de Focul Iadului.” [Bukhari]
      De asemenea, Anas (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că l-a auzit pe Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) spunând:

     „Când Domnul meu m-a dus în Cer, am trecut pe lângă un grup de oameni care aveau unghiile de cupru, cu care îşi zgârâiau feţele şi piepturile. Am întrebat: «O, Jibril, cine sunt aceştia?» El a răspuns: «Aceştia sunt cei care obişnuiau să mănânce carnea fratelui lor şi care i-au ponegrit onoarea.” [Abu Dawud]

     Prin urmare, musulmanul încearcă prin orice mijloace să se îndepărteze de astfel de fapte, de ceea ce este interzis în Sfântul Coran. El știe că pedeapsa va fi la fel de mare, atât pentru cel care răspândește bârfa, cât și pentru cel care pleacă urechea la aceasta, așa cum spune Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!):  

     „Cel care spune o bârfă și cel care răspândește o bârfă sunt la fel cu cei păcătoși.” [Bukhari]

_________________________________________

        Allah spune în Coran:                                                     

        „Şi fiţi cu frică de Ziua în care vă veţi întoarce la Allah, când fiecare suflet va fi răsplătit după ceea ce a agonisit, iar ei (oamenii) nu vor fi nedreptăţiţi.” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, Surat Al-Baqara, 2:281]

       Cu adevărat, păcatele majore sunt cauza tuturor nenorocirilor, relelor şi a pedepselor, atât din această viaţă, cât şi din Viaţa de Apoi. Printre păcatele majore distructive se află bârfa şi calomnierea.

      Aceste două păcate au fost interzise de Allah prin intermediul Profetului Său (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), deoarece acestea nu fac altceva decât să semene duşmănie, rău şi neînţelegere între oameni şi să conducă la distrugere. Ele provoacă regretul cautorului lor atunci când regretul nu mai este de niciun folos. Ele provoacă ostilităţi între oameni care trăiesc în acelaşi loc, între vecini şi rude. Ele pot micşora numărul faptelor bune şi creşte numărul celor rele, precum şi să conducă la lipsă de onoare şi ruşine.

      Bârfa şi calomnia sunt aducătoare de ruşine şi dezonoare. Autorul lor este o persoană detestată de către oameni şi Allah deopotrivă. El, preaînaltul şi Preaslăvitul, interzice aceste acte prin Cartea Sa, Coranul, atunci când spune:

     „O, voi cei care credeți! Feriți-vă cu strășnicie de bănuieli, căci unele bănuieli sunt păcat! Nu vă iscodiți și nu vă ponegriți unii pe alții! Oare voiește vreunul dintre voi să mănânce carnea fratelui său mort? (Nu!) Voi ați urât aceasta! Și fiți cu frică de Allah, fiindcă Allah este Tawwab (Iertător), Rahīm (Îndurător).”[Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, Surat Al-Hujurat, 49:12]

       Acest verset interzice cu putere bârfa, lucru pe care îl putem observa din faptul că Allah îl aseamănă pe bârfitor cu cel care „mănâncă carnea fratelui său mort.” Dacă o persoană urăște aceasta atât timp cât este în viață, ar trebui ca ea să urască de asemenea și să îl bârfească și calomieze pe fratele său întru Islam.

    Atunci când refelctăm la cuvintele acestui verset, înțelegem gravitatea acestor acțiuni și aceasta este de ajuns pentru a ne ține departe de bârfă și calomnie.

     Abu Hurairah (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a întrebat:

     „«Știți ce înseamnă bârfa?» Ei (companionii) au răspuns: «Allah și Trimisul Său știu mai bine.» El (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus apoi: «Aceasta (bârfa) înseamnă a spune ceva despre fratele tău în absența acestuia.» Cineva a întrebat: «Dar dacă ceea ce spunem reprezintă adevărul?» Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a răspuns: «Dacă ceea ce spui despre el reprezintă adevărul, atunci tu l-ai bârfit, iar dacă ceea ce a si sps nu este adevărat, atunci tu l-ai calomniat.»” [Muslim]

      Abu Musa Al-Ash’ari (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că l-a întrebat pe Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!):

     „«Cine este cel mai bun musulman» El (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a răspuns: «(Adevăratul musulman) este cel de ale cărui limbă şi mâini ceilalţi musulmani sunt în siguranţă.»” [Bukhari şi Muslim]

     Dragi fraţi şi surori întru Islam! Nu lăsaţi ca limbile voastre să alunece şi nu îi oferiţi libertate mânii pentru a face rău pentru tine şi pentru cei din jurul tău. Nu uitaţi că o limbă slobodă îl distruge pe cel care o deţine şi cauzează doar nenorocire şi rău.

      Bârfa este atât de răspândită încât rar întâlneşti o adunare la care aceasta să nu fie prezentă. Ea este o cale prin care oamenii îşi exprimă furia, îndoiala şi gelozia, iar prin aceasta, oamenii îşi ascund propriile imperfecţiuni, uitând că prin aceasta îi rănesc pe alţii. Ei uită că prin aceasta se rănesc şi îşi fac rău chiar lor înşişi şi aceasta deoarece bârfitorul va fi tras la răspundere în Ziua Judecăţii atât pentru faptele sale rele, cât şi pentru faptele rele ale celui pe care l-a bârfit. În Ziua Învierii, el va sta în faţa lui Allah, care este Cel mai Drept Judecător, iar El va lua din faptele bune ale bârfitorului şi i le va oferi celui care a fost bârfit, iar faptele rele ale celui bârfit îi vor fi oferite caomniatorului.

     Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Bârfitorul nu va intra în Paradis.” [Bukhari şi Ahmad]

_______________________________________________

     Nu uitaţi că o persoană bună poate fi recunoscută prin comportamentul şi cuvintele pe care aceasta le rosteşte. Adevărata frumusețe a unei persoane se află în interiorul său și, de foarte multe ori, nu poate fi observată prin modul în care o persoană o reflectă, decât prin propriile cuvinte și prin comportamentul său.

     Un bun musulman se poate recunoaște prin propriile sale cuvinte, prin bunătatea lor, prin felul în care acesta vorbește despre frații săi, chiar și când ei nu sunt de față. De aceea, el nu vorbește de rău pe frații lui, chiar dacă aceștia nu se află în preajmă, pentru că știe că va fi pedepsit pentru aceasta, iar pentru cei ce fac acest lucru, le este rezervat locul lor în Focul Iadului. Musulmanul mumin știe că puterea cuvintelor este deosebit de mare și că acestea au o importanță extraordinară: cuvintele pot așeza o persoană printre credincioși, sau pot scoate persoana din Islam. Adevăratul credincios știe că orice vorbă rostită va fi notată de către Îngeri, aleihum sallam, în cartea faptelor sale, despre care va fi întrebat de către Allah Preaînaltul, în Viața de Apoi. De aceea, el nu vorbește de rău pe fratele său, care nu se află în preajmă, pentru că știe că pedeapsa pentru aceasta este reprezentată de Focul Iadului, așa cum scrie în Sfântul Coran:

     „(...)Nu vă iscodiți și nu vă ponegriți unii pe alții! Oare voiește vreunul dintre voi să mănânce carnea fratelui său mort? (Nu!) Voi ați urât aceasta! Și fiți cu frică de Allah, fiindcă Allah este Tawwab (Iertător), Rahīm (Îndurător).” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, Surat Al-Hujurat, 49:12]

     Vorbele pe care o persoană le folosește în momentele critice (și nu numai) reprezintă o bună descriere a acesteia. Un musulman dreptcredincios se diferențiază de un necredincios prin modul său de a se comporta și de a vorbi în situațiile dificile, precum momentele când se primește o veste rea, sau când o persoană este acuzată pe nedrept. Credinciosul urmează învățăturile Profetului Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), care a spus:

     „Cel care se teme cu adevărat de Allah și de Ziua de Apoi, trebuie să spună numai cuvinte bune sau să tacă.” [Bukhari şi Muslim]

Fie ca Allah subhanahu wa ta'ala să ne dea înțelepciunea de a oferi respectul și dragostea cuvenite tuturor fraţilor şi surorilor noastre în Islam, pe care noi înșine ni le dorim! Fie ca Allah Subhanahu wa Taꞌala să ne îndrume pe Calea Sa cea Dreaptă și să ne dea înțelepciunea de a folosi cuvintele cele mai frumoase - chiar și atunci când sufletul nostru trece prin încercări grele - și puterea de a fi mereu drepți cu frații și surorile noastre!

Amin ya Rabb!