EGALITATEA ÎN ISLAM

          Bărbaţii şi femeile au fost creaţi egali în ceea ce priveşte umanitatea lor şi cu toţii au aceeaşi descendenţă şi demnitate, deoarece cu toţii sunt creaţi de Allah Al-Ahad (Cel Unic), având privilegiul de a se afla deasupra tuturor celorlalte creaturi pe care Allah Al-Barr'i (Creatorul) le-a lăsat pe Pământ. Discriminarea de rasă, sex, culoare, descendenţă, clasă socială, regiune sau limbă este cu vehemenţă interzisă în Islam, tocmai pentru a face să dispară acele bariere care împart oamenii în privilegiaţi şi defavorizaţi. Egalitatea nu înseamnă, însă, că toţi oamenii sunt la fel, din moment ce nu există niciun fel de negare cu privire la faptul că există diferenţe naturale între aceştia. Allah Al-'Alaa (Preaînaltul) spune în Coranul cel Glorios:

            „O, voi, oameni! Fiţi cu frică de Domnul vostru, care v-a făcut dintr-o singură fiinţă şi a făcut din aceasta şi pe perechea ei şi care a răspândit din cele două [fiinţe] mulţi bărbaţi şi femei! Fiţi cu frică de Allah, în numele căruia vă conjuraţi [unii pe alţii] şi [fiţi cu frică de ruperea] legăturilor de rudenie, căci Allah este Ar-Raqib [Cel Veghetor peste toate]!” [Surat An-Nisa', 4:1]

            Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

            „O, voi, oameni! Domnul vostru este un Domn Unic. Tatăl vostru este unul sigur: cu toţii sunteţi fiii lui Adam, iar Adam a fost creat din lut. Cu adevărat, cel mai demn de onoare dintre oameni în Faţa lui Allah, Atotputernicul, este cel mai evlavios dintre voi. Niciun arab nu este superior în faţa unui nearab şi nicio persoană de culoare roşie nu este superioară unui alb. În acelaşi mod, niciun alb nu este superior unei persoane de culoare albă, decât în ceea ce priveşte evlavia şi supunerea în faţa lui Allah.” (Ahmad)

            Conform Islamului, indiferent de rasă, întreaga omenire are aceeaşi origine, de aceea, cum ar putea cineva să exploateze alte persoane şi să considere că face parte dintre cei privilegiaţi?! Islamul nu tolerează mândria provenită din descendenţă şi din statutul social. Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

            „Allah Cel Atotputernic a înlăturat mândria care exista în perioada preislamică, atunci când oamenii se mândreau cu strămoşii lor. Întreaga omenire provine de la Adam, care este tatăl omenirii, iar el a fost creat din lut.” (Abu Dawud)

            Mândria privind descendenţa şi clasa socială este deosebit de mare în unele culturi şi societăţi. Spre exemplu, o parte dintre creştini şi evrei au considerat că au un statut superior în ceea ce priveşte genealogia, rasa şi clasa socială de care aparţin. Allah Al-'Alaa (Preaînaltul) a vorbit despre acest tip de aroganţă în Coranul cel Nobil, unde spune:

            „Şi zis-au iudeii şi creştinii: «Noi suntem fiii lui Allah şi cei dragi Lui!». Spune: «Şi de ce vă osândeşte pentru păcatele voastre?» Nu, ci voi sunteţi făpturi omeneşti dintre acelea pe care El le-a creat. El îl iartă pe cel pe care El voieşte şi îl chinuieşte pe cele pe care El voieşte. Ale lui Allah sunt împărăţia Cerurilor şi a Pământului, precum şi ceea ce se află între ele şi la El este întoarcerea.” [Surat Al-Ma'ida, 5:18]

            Legislaţia Islamică a eradicat orice urmă de mândrie care stă la baza rasismului. Spre exemplu, Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a spus unuia dintre companionii săi, Abu Dharr (Allah să fie mulţumit de el!), care s-a adresat astfel unui sclav negru:

            „«O, tu, fiu al unei femei negre!» Auzind acestea, Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) s-a întors spre Abu Dharr şi i-a spus: «Îl insulţi pe acest om vorbindu-i despre mama sa? Cu adevărat, tu ai unele caracteristici care au aparţinut oamenilor din perioada ignoranţei (de dinainte de apariţia Islamului). Însă, acea perioadă s-a încheiat. Nu există niciun fel de superioritate sau merit din partea bărbatului unei femei albe peste fiul unei femei negre, decât prin evlavie, dreptate şi fapte bune.»” (Ahmad)

            De asemenea, s-a relatat că, auzind cuvintele Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), Abu Dharr (Allah să fie mulţumit de el!) şi-a pus capul pe pământ cu umilinţă, pentru ca sclavul cel negru să îşi treacă piciorul peste capul său, ca semn de căinţă pentru fapta sa, deşi Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) nu i-a cerut să facă acest lucru. Însă, în acest mod, Abu Dharr (Allah să fie mulţumit de el!) a dorit să se autodisciplineze prin umilirea propriei persoane, pentru a fi sigur că nu mai repetă această faptă ruşinoasă în viitor.

            În Islam, toţi oamenii sunt egali în ceea ce priveşte obligaţiile pe care le au în a performa cât mai multe acte de adorare în faţa lui Allah Al-'Azim (Cel Măreţ). Cei bogaţi şi cei săraci, conducătorii şi servitorii, albii şi negrii, cei care au mijloace de trai mai mari şi cei care au mijloace de trai mai modeste, cu toţii sunt egali în faţa lui Allah Al-'Aziz (Atotputernicul), iar cel mai nobil dintre ei este cel mai drept şi mai sincer în comportamentul său, cel care este implicat cel mai tare în actele de adorare şi cel care face cele mai multe fapte bune. Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

            „... cu adevărat, Allah nu se uită la înfăţişarea sau la trupurile voastre, ci se uită la inimile voastre.” (Muslim)

            Tot ceea ce Allah Al-'Alaa (Preaînaltul) a poruncit şi tot ceea ce Allah Al-Ahad (Unicul) a interzis sunt aplicabile tuturor oamenilor, indiferent de clasă, rasă sau statut social. Allah Al-'Aziz (Atotputernicul) spune în Coranul cel Glorios:

            „Cel care săvârşeşte o faptă bună [o face] pentru sine însuşi, iar cel care face rău, o face împotriva sa. Domnul tău nu este nedrept cu robii Săi (aceasta însemnând că nu pedepseşte pe nimeni decât după păcatul săvârşit).” [Surat An-Nisa', 41:46]

            Diferenţele existente între oameni în faţa lui Allah Al-Muta'ali (Preaînaltul) sunt bazate pe nivelul lor de pietate, dreptate şi pe modalitatea în care se implică în îndeplinirea Poruncilor lui Allah, Cel mai demn de laudă. Allah Al-'Alaa (Preaînaltul) spune în Coranul cel Sfânt:

            „O, voi, oameni! Noi v-am creat pe voi dintr-un bărbat şi o femeie şi v-am făcut pe voi popoare şi triburi, pentru ca să vă cunoaşteţi. Cel mai cinstit dintre voi la Allah este cel mai evlavios dintre voi. Allah este Al-'Alim, Al-Khabir [Atoateştiutor şi Bineştiutor].” [Surat Al-Hujurat, 49:13]

            Toţi musulmanii sunt egali în ceea ce priveşte respectarea codului Islamic de Legi (Shari'ah), conform căruia vor fi judecaţi şi pedepsiţi. Pedepsele, judecata şi sentinţele legale se aplică tuturor claselor sociale şi tuturor raselor, fără niciun fel de discriminare şi fără a se acorda o anumită imunitate datorată privilegiilor date de clasă sau de rasă. Un exemplu în acest sens este reprezentat de cuvintele Aishei (Allah să fie mulţumit de ea!), care a spus:

            „În momentul în care o femeie nobilă aparţinând tribului Makhzum a furat, cei din tribul Quraish s-au îngrijorat cu privire la soarta acesteia, deoarece Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a dorit să aplice pedeapsa prescrisă în acest caz, şi anume tăierea mâinii. Oamenii din neamul Quraish au discutat între ei şi şi-au spus: «Cel mai bun dintre noi care ar trebui să îi vorbească Profetului despre situaţia acestei femei din neamul Makhzum care a furat este companionul său iubit (fiul unui iubit companion de-al său), Osama ibn Zaid.» De aceea, ei l-au trimis pe Osama pentru a mijloci pentru acea femeie. Auzind despre ce este vorba, Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) l-a întrebat:  «O, Osama! Ai venit să mijloceşti cu privire la una dintre pedepsele pe care Allah le-a stabilit?»  După care s-a ridicat şi a spus: «Naţiunile dinaintea voastră au fost distruse din cauza faptului că atunci când o persoană de viţă nobilă dintre ei fura, o lăsau să scape fără a fi pedepsită, însă dacă o persoană săracă dintre ei fura, atunci aplicau pedeapsa prescrisă. Pe Allah, dacă Fatimah, fiica lui Mohammed, ar fura, aş chema-o şi i-aş tăia mâna!»” (Bukhari şi Muslim)

            Nimeni nu are dreptul să  monopolizeze, să abuzeze sau să folosească în propriul interes resursele  care aparţin întregii comunităţi. Toţi membrii unei societăţi au dreptul de a utiliza în mod egal resursele colective, totul în concordanţă cu anumite drepturi şi obligaţii echitabile. Cu toate acestea, ei nu sunt egali în ceea ce priveşte munca pe care o au de îndeplinit şi în ceea ce priveşte modalităţile prin care contribuie la binele public. Statul Islamic trebuie să facă toate eforturile pentru a asigura oportunităţi de angajare pentru oamenii săi şi să asigure o bună utilizare a resurselor naţionale. Islamul creează egalitate între oameni în ceea ce priveşte valorile umane universale, însă, fiecare individ va fi recompensat în funcţie de ceea ce oferă comunităţii din care face parte. Singura diferenţă dintre oameni este dată de lucrurile pe care aceştia le oferă. De exemplu, o persoană muncitoare şi una leneşă nu pot fi puse pe picior de egalite în ceea ce priveşte recompensele financiare. Despre acestea, Allah Al- 'Aziz (Atotputernicul) spune în Coranul cel Glorios:

            „Pentru fiecare sunt trepte [deosebite de răsplătire], după cele pe care le-a făptuit, căci Domnului tău nu-I este necunoscut ceea ce ei fac.” [Surat Al-'An'am, 6:132]

~extras din cartea "Drepturile omului în Islam" de dr. 'Abd Al-Karim bin 'Abd Ar-Rahman Ash-Sheha ~

http://islamhouse.com/ro/books/430793/

ISLAMUL ŞI CELE CINCI NEVOI ESENŢIALE ALE VIEŢII

     Islamul, ca ultimul şi cel mai bun Mesaj de la Allah , urmăreşte să stabilească, prin principiile sale, un cadru juridic, un cod de etică şi o societate ideală, în care să existe un echilibru între drepturile individuale şi cele ale întregii societăţi. O modalitate de a atinge acest scop este prin îndeplinirea nevoilor esenţiale ale indivizilor, fără a le discredita, în niciun fel, pe cele colective. Dacă toţi membrii unei comunităţi se bucură de drepturile lor legale la pace, linişte, libertate, ca şi de toate drepturile generale care cuprind toate cerinţele fundamentale ale omului şi toate acestea se află în echilibru cu bunăstarea întregii comunităţi, atunci toţi oamenii vor avea posibilitatea de a trăi o viaţă rodnică, plină de mulţumire. Acest tip de mulţumire este definită de către Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), care a spus:

            „Oricine se trezeşte dimineaţa cu sentimentul că se află în siguranţă în sânul comunităţii sale, al cărui trup nu suferă din cauza niciunei boli şi care are mijloacele necesare de trai pentru o zi întreagă este asemeni celui care stăpâneşte întreaga lume.” (Tirmidhi)

            Islamul a formulat un sistem unic de drepturi şi obligaţii, care prevede şi menţine următoarele cinci nevoi de bază ale fiinţei umane:

            ● păstrarea intactă a Religiei Divine (Islamul)

            ● protejarea vieţii umane

            ● conservarea minţii

            ● păstrarea onoarei musulmanului şi a relaţiilor de rudenie

            ● păstrarea şi onorarea drepturilor celor slabi

            ● păstrarea averii musulmanului.

            Toate societăţile islamice au elaborat propriile sisteme pentru a păstra aceste nevoi fundamentale ale omului şi vom discuta mai pe larg aspectele unice ale sistemului Islamic. Însă, înainte de a discuta despre aceste scopuri fundamentale mai în detaliu,vom face unele observaţii generale despre adesea neînţelesul termen de «egalitate».

~extras din cartea "Drepturile omului în Islam" de dr. 'Abd Al-Karim bin 'Abd Ar-Rahman Ash-Sheha ~

http://islamhouse.com/ro/books/430793/

MOTIVUL PENTRU CARE OMENIREA A FOST CREATĂ

     Unul dintre cele mai măreţe Atribute ale lui Allah este Înţelepciunea, iar unul dintre cele mai măreţe Nume ale Sale este Al-Hakiim (Cel Înţelept). Astfel, trebuie ştiut faptul că El nu putea crea nimic în deşert, ci doar cu un motiv măreţ şi înţelept şi cu un cop sublim. Allah ne spune  aceasta în Cartea Sa cea Sfântă, Coranul:

•      "Oare credeţi că v-am creat pe voi fără rost (în deşert, fără înţelepciune) şi că nu vă veţi întoarce la Noi? ~ Preaînalt este Allah, Stăpânul adevărat! Nu există altă Divinitate în afară de El, Stăpânul Tronului sublim!" [Surat Al-Mu'minun, 23:115-116]
• "Noi nu am creat Cerul şi Pământul şi ceea ce se află între ele jucându-Ne! (ci pentru a le da Harul Nostru, pentru ca după aceea ei să Ne aducă mulţumire şi să se îndrepte către cele pentru care au fost creaţi)." [Surat Al-'Anbiya', 21:16]
• "Şi nu am fpcut Noi Cerurile şi Pământul şi ceea ce se află între ele jucându-ne (în deşert)." [Surat Ad-Dukhan, 44:38]
• "Noi nu am creat Cerurile şi Pământul şi cele care se află între ele decât întru adevăr şi (pentru) un termen hotărât(...)" [Surat Al-'Ahqaf, 46:3] 

      Astfel, din versetele coranice se poate observa că este o înţelepciune în spatele creării omului. O persoană înţeleaptă nu poate face altceva decât să accepte că toate lucrurile au fost create pentru un motiv şi să se gândească asupra faptului că tot ceea ce el, ca persoană, face are un anumit motiv. Astfel cum ar putea crede că Allah, care este Cel Înţelept, ar crea ceva fără rost?

     Allah spune în Coranul cel Glorios:

     "În crearea Cerurilor şi a Pământului şi în schimbarea nopţii şi a zilei sunt semne pentru cei dăruiţi cu minte, ~ care Îl pomenesc pe Allah, stând (în picioare), şezând (jos) sau pe o parte şi cugetă la facerea Cerurilor şi a Pământului, (zicând): 'Doamne, nn-ai făcut acestea în deşert! Slavă Ţie! Apără-ne pe Noi de chinul Focului!" [Surat 'Al-'Imran, 3:190-191]

     De asemenea, Allah spune, descriind atitudinea necredincioşilor cu privire la Înţelepciunea din spatele Creaţiei Sale:

     "Noi nu am făcut în deşert Cerul şi Pământul şi ceea ce se află între ele. Aceasta este bănuiala celor care nu au crezut. Dar vai necredincioşilor pentru focul (care-i aşteaptă)!" [Surat Sad, 38:27]

     Sheikh ‘Abd Ar-Rahman As-Sa'di (Allah să aibă milă de el!) spune cu privire la versetul de mai sus:

     "Allah ne spune astfel că Înţelepciunea Sa este Perfectă şi Măreaţă şi că El nu a creat Cerul şi Pământul fără Înţelepciune şi în zadar, fără un scop precis. Acesta este modul de gândire al celor care nu cred în Domnul lor, care nu Îi observă Măreţia. Pedeapsa acestora va fi Focul Iadului, deoarece ei nu au crezut în monoteismul islamic şi în Cuvântul Domnului lor."

    Allah a Creat Cerurile şi Pământurile întru adevăr şi pentru adevăr. El le-a creat pe ele astfel încât robii Săi să poată înţelege complexitatea Cunoaşterii şi a Puterii Sale, precum şi că El este Singurul care trebuie adorat şi nu acei idoli care nu au fost în stare să creze nici măcar un atom pe acest Pământ. De asemenea, prin aceasta, Allah a Dorit să le arate oamenilor că Învierea după moarte este adevărată şi că Allah va judeca printre oameni, analizând faptele lor bune şi rele şi punându-le în balanţă. Numai cel ignorant consideră că oamenii nu vor fi judecaţi cu dreptate şi în mod egal în Ziua Judecăţii de Apoi. De aceea, Allah spune:

    "Oare să-i punem Noi pe cei care cred şi împlinesc fapte bune împreună cu cei care fac stricăciuni pe Pământ sau să-i punem pe cei cu frică (de Allah) în rând cu nelegiuiţii?" [Surat Sad, 38:28]

      De asemenea, oamenii trebuie să fie conştienţi de faptul că ei nu au fost creaţi doar pentru a mânca, bea şi pentru a se înmulţi, caz în care aceştia nu s-ar diferenţia de animale. Allah l-a onorat pe om şi l-a favorizat în faţa tuturor celorlalte creaţii ale Sale, însă mulţi continuă să insiste în necredinţă, fiind astfel ignoranţi şi negând înţelepciunea din spatele creării lor, ei având grijă doar de plăcerile acestei vieţi lumeşti. Aceştia sunt cu siguranţă rătăciţi, iar Allah spune:

     "(...)în vreme ce aceia care nu cred se vor bucura (în această lume) şi vor mânca aşa cum mănâncă dobitoacele şi Focul le va fi lor sălaş." [Surat Mohammed, 47:12]

     Allah nu l-a creat pe om doar pentru a mânca, a bea şi a se înmulţi, caz în care acesta ar fi doar asemeni animalelor. Allah l-a onorat pe om şi l-a favorizat, alezându-l mult deasupra a multe dintre celelalte lucruri pe care El le-a creat, dar, cu toate acestea, mulţi oameni încă insistă în necredinţă, fiind ignoranţi sau negând adevărata Înţelepciune din spatele creării lor, cu toţii bucurându-se doar de plăcerile acestei lumi trecătoare. Viaţa unor asemenea oameni se aseamănă cu cea a animalelor şi, cu adevărat, ei sunt în mare rătăcire. Allah spune:

• "(...)în vreme ce aceia care nu cred, se vor bucura (în această lume) şi vor mânca aşa cum mănâncă dobitoacele şi Focul le va fi lor locuinţă (după moarte)." [Surat Muhammed, 47:12]

•  "Lasă-i să mănânce şi să se bucure şi nădejdea să-i desfete. Ei vor şti (pe urmă)." [Surat Al-Hijr, 15:3]

• "Şi, cu adevărat, Noi am făcut pentru Gheena pe mulţi dintre djinni şi oameni. Ei au inimi, dar nu pricep cu ele; ei au ochi, dar nu văd cu ei; ei au urechi, dar nu aud cu ele. Aceştia sunt asemeni dobitoacelor, ba chiar sunt şi mai rătăciţi. Aceştia sunt nepăsători." [Surat Al-'A'raf, 7:179]

    Este bine-cunoscut pentru oamenii înţelepţi faptul că cel care a creat un lucru cunoaşte cel mai bine înţelepciunea din spatele acelui lucru, mai mult decât oricine altcineva, de aceea, şi Allah, Cel care a creat întreaga omenire, Ştie cel mai bine înţelepciunea din spatele creării omenirii.  Nimeni nu se îndoieşte cu privire la aceasta în ceea ce priveşte chestiunile lumeşti: toţi oamenii sunt siguri abilităţile lor fizice au fost create cu un motiv. Ochii au fost făcuţi pentru a vedea, urechile pentru a auzi şi aşa mai departe. Aşadar, abilităţile fizice au fost create cu un motiv precis, însă omul însuşi a fost creat în van?! Allah ne spune că El a creat Cerurile şi Pământul, viaţa şi moartea, toate cu un singur motiv: acela de a fi un test pentru om. Oricine I se supune Lui, va avea recompensă măreaţă de la Allah şi oricine nu I se supune Lui, va primi Pedeapsa Sa. Allah ne spune:

• "El este Cel care a creat Cerurile şi Pământul în şase zile - în vreme ce Tronul Său era pe apă - pentru ca să vă încerce care dintre voi este cel mai bun întru făptuire. Iar dacă tu spui: Veţi fi voi înviaţi după moarte", cei care nu cred vor zice: Aceasta nu este decât vrăjitorie vădită." [Surat Hud, 11:7]

• "Acela Care a creat moartea şi viaţa, ca să vă testeze pe voi, care dintre voi este cel mai bun întru faptă. Şi El este Al-‘Azīz (Invincibilul, Cel Atotputernic), Al-Ghafūr (Atoateiertătorul)" [Surat Al-Mulk, 67:2]

      În urma acestor teste, putem observa manifestarea lui Allah, în conformitate cu Numele şi Atributele Sale, precum Cel mai Îndurător (Ar-Rahman), Atoateirtător (Al-Ghafuur), Cel mai Înţelept (Al-Hakiim), Cel Care Acceptă căinţa (At-Tawaab), Cel mai Milostiv (Ar-Rahiim) şi multe alte manifestări. 

     Unul dintre cele mai măreţe motive pentru care Allah a creat omenirea - care este şi unul dintre cele mai mari teste ale acesteia - este Porunca de a afirma Unicitatea Sa (Tawhiid) şi de a Îl adora doar pe El, fără parteneri sau asociaţi în adorare. Allah spune cu privire la aceasta:

     "Eu nu i-am creat pe djinni şi pe oameni decât pentru ca ei să mă adore." [Surat Adh-Dhariyat, 51:56]

     Ibn Kathir (Allah să aibă milă de el!) a spus cu privire la acest verset:

     "Aceasta înseamnă că Allah i-a creat pe oameni şi că El le Porunceşte să Îl adore doar pe El, nu pentru că El ar avea vreo nevoie de aceasta, ci pentru că omul are nevoie de El."

     'Ali ibn Abu Talha (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat de la Ibn 'Abbas (Allah să fie mulţumit de el!): "Cu excepţia faptului că ei trebuie să Mă adore doar pe mine."

     Ibn Jurayj (Allah să aibă milă de el!) a spus: "Ei ar trebui să Mă cunoască pe Mine."

    Ar-Rabi' ibn Anas (Allah să fie mulţumit de el!) a spus: "Cu excepţia cazului că ei trebuie să Mă adore pe Mine.", toate acestea însemnând că Allah spune clar că acesta este scopul creării omenirii.

    (Tăfisr - Ibn Kathir)

     Sheikh 'Abd Ar-Rahman As-Sa'di (Allah să aibă milă de el!) a spus:

    "Allah, Slăvit fie El, a creat omenirea pentru ca aceasta să Îl adore doar pe El şi pentu a Îl cunoaşte prin Numele şi Atributele Sale, şi să se comporte în conformitate cu acestea. Oricine I se supune Lui şi face ceea ce El i-a permis să facă va fi printre cei care vor izbândi, însă, oricine se îndepărtează de la aceasta, se va afla printre pierzători. El, preaînaltul, va aduna omenirea la un loc în mod inevitabil în Viaţa de Apoi, unde îo va răsplăti sau o va pedepsi, pentru că ei au făcut sau nu ceea ce El i-a poruncit. Allah ne descrie chiar şi modul în care mushrikin (politeiştii) au negat răsplata şi pedeapsa, spunând:

    "(...)Dar dacă tu spui: Veţi fi voi înviaţi după moarte", cei care nu cred vor zice: Aceasta nu este decât vrăjitorie vădită." [Surat Hud, 11:7]

      Aceasta înseamnă că, şi dacă vorbeşti cu aceşti oameni şi le spui despre Învierea de după moarte, ei tot nu te vor crede ci, mai degrabă, vor respinge cuvintele tale cu vehemenţă şi vor nega mesajul pe care tu l-ai adus, spunând că toate acestea nu sunt altceva decât vrăjitorie vădită, însă, în realitate, aceasta este adevărul limpede."

    (Tăfsir As-Sa'di)

Şi Allah Ştie cel mai bine!