EGALITATEA ÎN ISLAM

          Bărbaţii şi femeile au fost creaţi egali în ceea ce priveşte umanitatea lor şi cu toţii au aceeaşi descendenţă şi demnitate, deoarece cu toţii sunt creaţi de Allah Al-Ahad (Cel Unic), având privilegiul de a se afla deasupra tuturor celorlalte creaturi pe care Allah Al-Barr'i (Creatorul) le-a lăsat pe Pământ. Discriminarea de rasă, sex, culoare, descendenţă, clasă socială, regiune sau limbă este cu vehemenţă interzisă în Islam, tocmai pentru a face să dispară acele bariere care împart oamenii în privilegiaţi şi defavorizaţi. Egalitatea nu înseamnă, însă, că toţi oamenii sunt la fel, din moment ce nu există niciun fel de negare cu privire la faptul că există diferenţe naturale între aceştia. Allah Al-'Alaa (Preaînaltul) spune în Coranul cel Glorios:

            „O, voi, oameni! Fiţi cu frică de Domnul vostru, care v-a făcut dintr-o singură fiinţă şi a făcut din aceasta şi pe perechea ei şi care a răspândit din cele două [fiinţe] mulţi bărbaţi şi femei! Fiţi cu frică de Allah, în numele căruia vă conjuraţi [unii pe alţii] şi [fiţi cu frică de ruperea] legăturilor de rudenie, căci Allah este Ar-Raqib [Cel Veghetor peste toate]!” [Surat An-Nisa', 4:1]

            Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

            „O, voi, oameni! Domnul vostru este un Domn Unic. Tatăl vostru este unul sigur: cu toţii sunteţi fiii lui Adam, iar Adam a fost creat din lut. Cu adevărat, cel mai demn de onoare dintre oameni în Faţa lui Allah, Atotputernicul, este cel mai evlavios dintre voi. Niciun arab nu este superior în faţa unui nearab şi nicio persoană de culoare roşie nu este superioară unui alb. În acelaşi mod, niciun alb nu este superior unei persoane de culoare albă, decât în ceea ce priveşte evlavia şi supunerea în faţa lui Allah.” (Ahmad)

            Conform Islamului, indiferent de rasă, întreaga omenire are aceeaşi origine, de aceea, cum ar putea cineva să exploateze alte persoane şi să considere că face parte dintre cei privilegiaţi?! Islamul nu tolerează mândria provenită din descendenţă şi din statutul social. Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

            „Allah Cel Atotputernic a înlăturat mândria care exista în perioada preislamică, atunci când oamenii se mândreau cu strămoşii lor. Întreaga omenire provine de la Adam, care este tatăl omenirii, iar el a fost creat din lut.” (Abu Dawud)

            Mândria privind descendenţa şi clasa socială este deosebit de mare în unele culturi şi societăţi. Spre exemplu, o parte dintre creştini şi evrei au considerat că au un statut superior în ceea ce priveşte genealogia, rasa şi clasa socială de care aparţin. Allah Al-'Alaa (Preaînaltul) a vorbit despre acest tip de aroganţă în Coranul cel Nobil, unde spune:

            „Şi zis-au iudeii şi creştinii: «Noi suntem fiii lui Allah şi cei dragi Lui!». Spune: «Şi de ce vă osândeşte pentru păcatele voastre?» Nu, ci voi sunteţi făpturi omeneşti dintre acelea pe care El le-a creat. El îl iartă pe cel pe care El voieşte şi îl chinuieşte pe cele pe care El voieşte. Ale lui Allah sunt împărăţia Cerurilor şi a Pământului, precum şi ceea ce se află între ele şi la El este întoarcerea.” [Surat Al-Ma'ida, 5:18]

            Legislaţia Islamică a eradicat orice urmă de mândrie care stă la baza rasismului. Spre exemplu, Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a spus unuia dintre companionii săi, Abu Dharr (Allah să fie mulţumit de el!), care s-a adresat astfel unui sclav negru:

            „«O, tu, fiu al unei femei negre!» Auzind acestea, Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) s-a întors spre Abu Dharr şi i-a spus: «Îl insulţi pe acest om vorbindu-i despre mama sa? Cu adevărat, tu ai unele caracteristici care au aparţinut oamenilor din perioada ignoranţei (de dinainte de apariţia Islamului). Însă, acea perioadă s-a încheiat. Nu există niciun fel de superioritate sau merit din partea bărbatului unei femei albe peste fiul unei femei negre, decât prin evlavie, dreptate şi fapte bune.»” (Ahmad)

            De asemenea, s-a relatat că, auzind cuvintele Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), Abu Dharr (Allah să fie mulţumit de el!) şi-a pus capul pe pământ cu umilinţă, pentru ca sclavul cel negru să îşi treacă piciorul peste capul său, ca semn de căinţă pentru fapta sa, deşi Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) nu i-a cerut să facă acest lucru. Însă, în acest mod, Abu Dharr (Allah să fie mulţumit de el!) a dorit să se autodisciplineze prin umilirea propriei persoane, pentru a fi sigur că nu mai repetă această faptă ruşinoasă în viitor.

            În Islam, toţi oamenii sunt egali în ceea ce priveşte obligaţiile pe care le au în a performa cât mai multe acte de adorare în faţa lui Allah Al-'Azim (Cel Măreţ). Cei bogaţi şi cei săraci, conducătorii şi servitorii, albii şi negrii, cei care au mijloace de trai mai mari şi cei care au mijloace de trai mai modeste, cu toţii sunt egali în faţa lui Allah Al-'Aziz (Atotputernicul), iar cel mai nobil dintre ei este cel mai drept şi mai sincer în comportamentul său, cel care este implicat cel mai tare în actele de adorare şi cel care face cele mai multe fapte bune. Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

            „... cu adevărat, Allah nu se uită la înfăţişarea sau la trupurile voastre, ci se uită la inimile voastre.” (Muslim)

            Tot ceea ce Allah Al-'Alaa (Preaînaltul) a poruncit şi tot ceea ce Allah Al-Ahad (Unicul) a interzis sunt aplicabile tuturor oamenilor, indiferent de clasă, rasă sau statut social. Allah Al-'Aziz (Atotputernicul) spune în Coranul cel Glorios:

            „Cel care săvârşeşte o faptă bună [o face] pentru sine însuşi, iar cel care face rău, o face împotriva sa. Domnul tău nu este nedrept cu robii Săi (aceasta însemnând că nu pedepseşte pe nimeni decât după păcatul săvârşit).” [Surat An-Nisa', 41:46]

            Diferenţele existente între oameni în faţa lui Allah Al-Muta'ali (Preaînaltul) sunt bazate pe nivelul lor de pietate, dreptate şi pe modalitatea în care se implică în îndeplinirea Poruncilor lui Allah, Cel mai demn de laudă. Allah Al-'Alaa (Preaînaltul) spune în Coranul cel Sfânt:

            „O, voi, oameni! Noi v-am creat pe voi dintr-un bărbat şi o femeie şi v-am făcut pe voi popoare şi triburi, pentru ca să vă cunoaşteţi. Cel mai cinstit dintre voi la Allah este cel mai evlavios dintre voi. Allah este Al-'Alim, Al-Khabir [Atoateştiutor şi Bineştiutor].” [Surat Al-Hujurat, 49:13]

            Toţi musulmanii sunt egali în ceea ce priveşte respectarea codului Islamic de Legi (Shari'ah), conform căruia vor fi judecaţi şi pedepsiţi. Pedepsele, judecata şi sentinţele legale se aplică tuturor claselor sociale şi tuturor raselor, fără niciun fel de discriminare şi fără a se acorda o anumită imunitate datorată privilegiilor date de clasă sau de rasă. Un exemplu în acest sens este reprezentat de cuvintele Aishei (Allah să fie mulţumit de ea!), care a spus:

            „În momentul în care o femeie nobilă aparţinând tribului Makhzum a furat, cei din tribul Quraish s-au îngrijorat cu privire la soarta acesteia, deoarece Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a dorit să aplice pedeapsa prescrisă în acest caz, şi anume tăierea mâinii. Oamenii din neamul Quraish au discutat între ei şi şi-au spus: «Cel mai bun dintre noi care ar trebui să îi vorbească Profetului despre situaţia acestei femei din neamul Makhzum care a furat este companionul său iubit (fiul unui iubit companion de-al său), Osama ibn Zaid.» De aceea, ei l-au trimis pe Osama pentru a mijloci pentru acea femeie. Auzind despre ce este vorba, Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) l-a întrebat:  «O, Osama! Ai venit să mijloceşti cu privire la una dintre pedepsele pe care Allah le-a stabilit?»  După care s-a ridicat şi a spus: «Naţiunile dinaintea voastră au fost distruse din cauza faptului că atunci când o persoană de viţă nobilă dintre ei fura, o lăsau să scape fără a fi pedepsită, însă dacă o persoană săracă dintre ei fura, atunci aplicau pedeapsa prescrisă. Pe Allah, dacă Fatimah, fiica lui Mohammed, ar fura, aş chema-o şi i-aş tăia mâna!»” (Bukhari şi Muslim)

            Nimeni nu are dreptul să  monopolizeze, să abuzeze sau să folosească în propriul interes resursele  care aparţin întregii comunităţi. Toţi membrii unei societăţi au dreptul de a utiliza în mod egal resursele colective, totul în concordanţă cu anumite drepturi şi obligaţii echitabile. Cu toate acestea, ei nu sunt egali în ceea ce priveşte munca pe care o au de îndeplinit şi în ceea ce priveşte modalităţile prin care contribuie la binele public. Statul Islamic trebuie să facă toate eforturile pentru a asigura oportunităţi de angajare pentru oamenii săi şi să asigure o bună utilizare a resurselor naţionale. Islamul creează egalitate între oameni în ceea ce priveşte valorile umane universale, însă, fiecare individ va fi recompensat în funcţie de ceea ce oferă comunităţii din care face parte. Singura diferenţă dintre oameni este dată de lucrurile pe care aceştia le oferă. De exemplu, o persoană muncitoare şi una leneşă nu pot fi puse pe picior de egalite în ceea ce priveşte recompensele financiare. Despre acestea, Allah Al- 'Aziz (Atotputernicul) spune în Coranul cel Glorios:

            „Pentru fiecare sunt trepte [deosebite de răsplătire], după cele pe care le-a făptuit, căci Domnului tău nu-I este necunoscut ceea ce ei fac.” [Surat Al-'An'am, 6:132]

~extras din cartea "Drepturile omului în Islam" de dr. 'Abd Al-Karim bin 'Abd Ar-Rahman Ash-Sheha ~

http://islamhouse.com/ro/books/430793/