ISLAMUL PROTEJEAZĂ VIAŢA UMANĂ

         

          Acest lucru face referire la următoarele fapte:

1.     Securitatea fizică şi protecţia omului

            Viaţa omului este sacră şi este un dar de la Allah, Creatorul a tot şi a toate. Pentru protejarea vieţii umane, Islamul a legiferat pedepse fizice capitale şi bine-meritate pentru acei criminali care ucid sau care îi rănesc grav pe alţii. Omorul este de trei feluri: intenţionat şi/sau premeditat, un alt tip este cel fără premeditare şi cel de al treilea fel face referire la omorul din greşeală. Nimeni nu are dreptul să se atingă de viaţa, bunurile sau locuinţa unei persoane, fără a avea un motiv legitim. Toţi tiranii sau asupritorii trebuie avertizaţi cu privire la uciderea, lovirea sau asuprirea oricărei persoane inocente din cadrul societăţii Islamice, iar toate pedepsele stricte pentru aceste fapte trebuie aduse în discuţie. Dacă pedeapsa nu ar fi egală cu crima în sine, atunci criminalul ar fi încurajat să comită aceleaşi fapte în continuare. Toate celelalte pedepse corporale ce se pot aplica au acelaşi raţionament, la fel cum şi pedeapsa este direct proporţională cu crima produsă, având reguli predeterminate, tocmai pentru a se evita confuziile. Toate pedepsele folosite sunt destinate protejării vieţii umane şi a proprietăţii individuale din cadrul societăţii Islamice. Allah Al-'Alaa (Preaînaltul) spune în Coranul cel Glorios:

            „Şi aveţi în talion (pavază pentru) viaţă, o, voi cei dăruiţi cu minte, şi poate că o să vă feriţi (de săvârşirea de crime)!” [Coran, 2:179]

            De asemenea, se ştie că pedeapsa din Viaţa de Apoi pentru cel care a ucis în mod intenţionat şi care nu se căieşte pentru ceea ce a făcut va fi Focul Iadului şi Mânia lui Allah Al-'Aziz (Atotputernicul), care spune în Coranul cel Glorios:

            „Celui care omoară un dreptcredincios cu premeditare, răsplata îi va fi Gheena, în care va rămâne veşnic, Allah se va mânia pe el, îl va blestema şi-i va pregăti chin mare.” [Coran, 4:93]

            Islamul a impus anumite îndatoriri, care trebuie respectate de către toţi oamenii, astfel încât viaţa omului să fie protejată. Iată în continuare câteva dintre acestea:

            [1.] Omul nu este proprietarul trupului său: mai degrabă, acesta este o entitate sacră ce i-a fost oferită pentru o perioadă determinată de timp. Nimănui nu îi este permis să îşi facă în mod intenţionat rău sie însuşi, sau să îşi ia viaţa, sau să facă un anumit lucru care ar putea să conducă la distrugerea sa ca persoană. Allah Al-Muta'ali (Preaînaltul) spune în Coranul cel Sfânt:

            „O, voi cei care credeţi! Nu vă mâncaţi averile unii altora pe nedrept, doar dacă este un negoţ legal, cu bună învoială între voi! Şi nu vă ucideţi voi înşivă[3]! Allah este Ar-Rahim [Îndurător] cu voi!” [Coran, 4:29]

            [2.] Omul trebuie să aibă un mod de viaţă moderat, care să asigure cerinţele minime esenţiale pentru un trai decent. Acestuia nu îi este permis să se lipsească în mod intenţionat de anumite tipuri de alimente, băuturi, obiecte de îmbrăcăminte sau de o îngrijire corespunzătoare, care i-ar putea face rău. Allah Al-Ahad (Unicul) spune în Coranul cel Glorios:

            „Spune: «Cine a oprit podoaba orânduită de Allah, pe care El a făcut-o pentru robii Săi şi bunătăţile cele trebuincioase pentru vieţuire?» Spune: «Ele sunt pentru aceia care cred în viaţa lumească şi numai pentru ei în Ziua Învierii. Astfel facem Noi versetele Noastre limpezi pentru nişte oameni care ştiu.»” [Coran, 7:32]

            Allah Al-Muta'ali (Preaînaltul) l-a certat pe Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) atunci când el s-a abţinut de la mâncatul mierii (care îi plăcea în mod deosebit) numai pentru a o mulţumi pe una dintre soţiile sale, iar acest lucru rămâne ca o pildă nemuritoare pentru musulmanii din toate timpurile. Allah Al-'Aziz (Atotputernicul) spune în Coranul cel Glorios:

            „O, Profetule! De ce îţi opreşti tu ceea ce Allah ţi-a îngăduit, căutând mulţumirea soaţelor tale? Allah doară este Al-Ghafur, Ar-Rahim [Iertător şi Îndurător].” [Coran, 66:1]

            Islamul ne învaţă să fim moderaţi. Moderaţia se află la jumătatea drumului dintre zgârcenie şi extravaganţă. Omul se poate bucura de darurile oferite de Allah Al-'Aziz (Atotputernicul) pentru viaţa cea lumească, însă acest lucru trebuie făcut cu moderaţie, fără a încălca ceea ce este permis prin Legislaţia Islamică. Allah Al-'Alaa (Preaînaltul) spune în Coranul cel Glorios:

            „O, fii ai lui Adam! ... Mâncaţi şi beţi, însă nu întreceţi măsura, fiindcă El nu-i iubeşte pe cei care întrec măsura!” [Coran, 7:31]

            Islamul îi interzice persoanei să îşi neglijeze nevoile fizice ale trupului sau să îşi facă ea însăşi rău. Allah Al-'Alaa (Preaînaltul) spune în Coranul cel Glorios:

            „Allah nu impune niciunui suflet decât ceea ce este în putinţa lui. El are ca răsplată ceea ce şi-a agonisit [faptele bune] şi împotriva lui ceea ce a dobândit [faptele rele]...” [Coran, 2:286]

            Anas ibn Malik (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat:

            „Trei bărbaţi au venit la casele soţiilor Profetului Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) pentru a întreba despre modul în care acesta se implică în actele de adorare. Când au aflat cum este acesta, ei au considerat că actele lor de adorare sunt nesemnificative şi au spus: «Unde suntem noi în comparaţie cu Profetul când lui i-au fost iertate păcatele cele trecute şi păcatele viitoare!» Unul dintre ei a spus: «Vreau să îmi petrec toată viaţa în Rugăciune şi să nu mai dorm niciodată.» Un al doilea a spus: «Vreau să ţin Post tot timpul şi să nu îl mai întrerup deloc.» Cel de al treilea a spus: «Mă voi abţine de la orice relaţie cu vreo femeie şi nu mă voi căsători niciodată.» Auzind acestea, Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) le-a spus:  «Pe Allah, eu mă tem de Allah mai mult ca voi şi, dintre voi, eu sunt cel mai supus Lui, însă totuşi ţin Post şi îl întrerup, fac Rugăciuni şi dorm noaptea şi mă căsătoresc. Aşa că cel ce se depărtează de la calea mea, nu este de-al meu.»”  (Bukhari şi Muslim)

            2. Asigurarea păcii şi a siguranţei persoanei

            Dreptul la securitate şi protecţie este dreptul principal, care stă la baza asigurării siguranţei fiinţei umane. Niciun cetăţean musulman nu trebuie speriat sau ameninţat prin intermediul cuvintelor, acţiunilor sau armelor de orice tip. Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

            „Nu este permis ca un musulman să îl sperie pe un alt musulman.” (Abu Dawud, Ahmad şi alţii)

            Sentimentul de securitate şi siguranţă ajută persoană să se simtă liberă, pentru a putea să se deplaseze oriunde, cu scopul de a munci, pentru a îşi asigura un trai cinstit ei însăşi şi familiei sale. Pedepsele au fost impuse în anumite cazuri tocmai pentru ca cei care doresc să distrugă păcea, securitatea şi stabilitătea societăţii musulmane să ştie că există sancţiuni stricte pentru aceste lucruri. Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

            „Cu adevărat, sângele, averea şi onoarea unui musulman sunt inviolabile. Acestea sunt lucrurile nepermise pentru musulmani, la fel cum interzisă le este lupta în această zi sacră (Ziua de Arafah), în această lună sfântă (luna Pelerinajului, Dhul-Hijjah) şi în acest oraş sacru (Mecca).” (Bukhari)

3.     Asigurarea hranei şi a băuturii pentru toţi locuitorii

            Hrana trebuie asigurată pentru toţi locuitorii unui stat Islamic, iar acest fapt se realizează prin oferirea de locuri de muncă decente şi potrivite pentru toţi cetăţenii. Acesta este un lucru extrem de necesar, pentru că în acest fel se asigură satisfacerea nevoilor de bază ale omului. Cei care nu pot lucra, din cauza vârstei înaintate, dizabilităţilor, a bolilor cronice sau  lipsei de forţă de muncă în interiorul unei familii, vor fi ajutaţi de către guvernul statului Islamic. Zakat-ul (dania obligatorie) oferită de către persoanele mai bogate trebuie folosit pentru a îi ajuta pe cei care au nevoie, pe cei care nu au posibilitatea pentru a îşi asigura mijloacele necesare de trai. De aceea, Zakat-ul este o formă de caritate necesară, prin care cei mai bogaţi oferă ajutor pentru cei mai săraci. Acest fapt se bazează pe cuvintele Profetului Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), care i-a spus companionului său, Muadh ibn Jabal (Allah să fie mulţumit de el!), atunci când l-a trimis în Yemen pentru a chema oamenii la Islam:

            „Spune-le oamenilor din Yemen că Allah cel Atotputernic a prescris ca un anumit procentaj din averea celor mai bogaţi să fie luat de la cei mai bogaţi şi oferit celor mai săraci, care au nevoie.” (Muslim)

            Alte donaţii, cadouri şi angajamente financiare sunt, de asemenea, oferite pe Calea lui Allah, pentru a Îl mulţumi pe El, Allah Al-Muta'ali (Preaînaltul), ca şi pentru a oferi bucurie celor săraci, care au nevoie de ajutor. Acest fapt este bazat, de asemenea, pe cuvintele Profetului Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), care a spus:

            „Nu este credincios cel care îşi satisface foamea în timp ce vecinul său este înfometat.” (Bukhari)

            De asemenea, oamenii nevoiaşi au dreptul la o parte din banii primiţi prin donaţii de către statul musulman. Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

            „Oricine lasă în urmă o moştenire (constând în bani sau locuinţe), să ştie că aceasta revine de drept moştenitorilor săi. În ceea ce priveşte familiile care lasă în urmă persoane nevoiaşe, să ştie Allah şi Trimisul Său vor avea grijă de ele.” (Bukhari)

4.     Asigurarea de mijloace necesare menţinerii sănătăţii

            Islamul interzice toate acele lucruri care ar putea dăuna sănătăţii persoanei. De asemenea, interzice anumite substanţe, precum alcoolul, ca şi alimentele care conţin sânge proaspăt, carnea hoiturilor, a animalelor considerate a fi necurate şi nesănătoase pentru organism, aşa cum sunt porcii, ca şi produsele provenite de la acestea. Islamul interzice actele care ar putea dăuna, precum preacurvia, adulterul sau homosexualitatea. De asemenea, Islamul impune carantina în timp de epidemie, atât pentru cei care vin în locul afectat, cât şi pentru cei care doresc să iasă din acel loc. Toate acestea sunt impuse pentru ca societatea să fie sigură că bolile contagioase sau orice lucru ce ar putea dăuna persoanei nu se răspândeşte în întreaga comunitate. Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

            „Dacă auziţi că o anumită epidemie a izbucnit într-o anumită ţară, nu intraţi în interiorul acesteia, iar dacă te afli în locul unde a izbucnit epidemia, nu părăsi acel loc.” (Ahmad)

            De asemenea, Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a mai spus:

            „O persoană bolnavă nu trebuie să meargă în vizită la o persoană care tocmai şi-a revenit din acea boală.” (Bukhari şi Muslim)


~extras din cartea "Drepturile omului în Islam" de dr. 'Abd Al-Karim bin 'Abd Ar-Rahman Ash-Sheha ~


http://islamhouse.com/ro/books/430793/