CELE TREI TIPURI DE INIMĂ

       În Coran, Allah Subhanahu wa Ta'ala foloseşte trei cuvinte pentru a descrie inimile noastre: qalb, fu'aad şi sadr. Ştim că fiecare cuvânt din Coran este ales pentru un anumit scop şi, cu toate acestea, cele trei cuvinte sunt cel mai adesea traduse ca fiind "inimă", fapt care conduce la pierderea unor sensuri ale acestora. 

Aşadar, care este diferenţa?

      1. QALB

      Qalb este un termen general folosit pentru inimă. El provine de la o rădăcină care înseamnă ceva care se întoarce, care se suceşte şi care este cu susul în jos. Este în natura inimilor să se schimbe în mod constant, este starea normală a inimilor. Atunci când Allah Preaînaltul se referă la imaan şi la bolile inimii, foloseşte termenul qalb.

     2. FU'AAD

      Fu'aad este un cuvânt care provine de la verbul fa'aada, însemnând care arde sau o văpaie şi de la lahmun fa'id, care înseamnă carne prăjită la foc. Termenul de fu'aad este utilizat atunci când se referă la o inimă care este cuprinsă de emoţii, care se lasă pradă momentului. Fu'aad este folosit în Coran atunci când se vorbeşte despre o inimă plină de senimente: fericire, tristeţe, dorinţă, frustrare, mânie sau regret. Spre exemplu, găsim în Surat Al-Qassas, aya 28:

وَأَصْبَحَ فُؤَادُ أُمِّ مُوسَىٰ فَارِغًا

Şi inima maicii lui Moise a devenit goală. 

(Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 28:10)

       Allah Subhanahu wa Ta'ala descrie inima mamei lui Musa (Moise, pacea fie asupra lui) după ce şi-a pus nou-născutul într-un coşuleţ pe Nil. Inima ei apare ca şi cum ar fi fost gata să o părăsească din cauza îngrijorării şi a tristeţii. Astfel, inima ei a devenit faarigha (goală). Ea se afla într-o asemenea stare emoţională încât nu se putea gândi decât la Musa (Pacea fie asupra sa!). Apoi, Allah Preaînaltul spune:

إِن كَادَتْ لَتُبْدِي بِهِ لَوْلَا أَن رَّبَطْنَا عَلَىٰ قَلْبِهَا

Şi puţin a lipsit ca ea să nu dea totul în vileag, dacă Noi nu i-am fi întărit inima. 

(Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 28:10)

       Astfel, putem observa că Allah i-a întărit inima prin Mila Sa, iar în momentul în care ea şi-a recâştigat imaan-ul, şi-a pus încrederea în Allah, inima ei (fu'aad) a devenit qalb.

        Un alt exemplu de fu'aad este aceal în care Allah Preaînaltul spune:

إِنَّ السَّمْعَ وَالْبَصَرَ وَالْفُؤَادَ كُلُّ أُولَـٰئِكَ كَانَ عَنْهُ مَسْئُولًا

Cu adevărat, auzul, văzul şi inima, pentru toate acestea vei fi întrebat! 

(Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 17:36)

       Allah Azza wa Jal nu a spus că qulub va fi întrebat, ci, mai degrabă, cea întrebată va fi fu'aad. 

       Atunci când oameni comit păcate, anumite tipuri de emoţii îi cuprind pe ei, care îi fac să treacă peste limite. De câte ori nu aţi auzit: "Acesta nu am fost eu însumi!" Însă, în Ziua Judecăţii, omul nu va putea folosi astfel de scuze precum: "Am fost prea sentimental." sau "Am acţionat la mânie.", deoarece noi suntem cei care trebuie să ne controlăm fu'aad. Vom fi traşi la răspundere pentru ceea ce mâinile, ochii şi auzul nostru le-au strâns. 

      3. SADR

      Sadr se referă la un cufăr, iar atunci când Allah Subhanahu wa Ta'ala vorbeşte despre motive sau secrete, El foloseşte termenul de sadr, deoarece acesta aduce cu sine iluzia unui cufăr plin cu comori: ceva ascuns şi scos la iveală. Acest exemplu îl putem găsi în Surat An-Nas:

الَّذِي يُوَسْوِسُ فِي صُدُورِ النَّاسِ

Care şopteşte în piepturile (inimile) oamenilor.

 (Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 114: 5)

     Şeitan nu îşi trimite waswas (şoaptele) în interiorul qulub-ului nostru, ci şoaptele sale ajung în piepturile oamenilor. Astfel, apare o distincţie, deoarece Allah a creat qalb fiind pur. Inima poate fi comparată cu o fortăreaţă, iar ochii, limba, urechile, mâinile sunt porţi prin care se poate intra în aceasta. Şeitan aşteaptă în afara acestei fortăreţe, atacând intrările şi încercând să pătrundă înăuntru. Prin Mila Sa, Allah Ar-Rahman nu i-a oferit lui Şeitan acces la qulub-ul nostru, ci doar la sudur. Noi suntem cei care lăsăm porţile deschise. 

      Astfel, putem observa că aceste trei cuvinte, aparent simple, conţin un ocean de înţelepciune în spate.