Societatea contemporană în lumea modernă, este
caracterizată, aproape în totalitate, printr-o gândire total
materialistă, excluzând și chiar negând dimensiunile spirituale ale
ființei. Oamenii disprețuiesc tot mai mult stilul de viață echilibrat,
căutând împlinirea dorințelor imediate. Astăzi, se dorește tot mai mult
atingerea unor poziții cât mai înalte în interiorul societății, care să
ofere cât mai multe satisfacții materiale și păstrarea unor relații
sociale cât mai bune, acestea aducând mulțumirea individului mai mult
decât fericirea sufletului.
Pretutindeni, nu întâlnești decât ură,
resentiment care provoacă răni tuturor celor din jur, îmbolnăvind
inimile și distrugând ființa umană. Societatea este supusă haosului,
lucrurile rele ne întâmpină în orice clipă, iar sufletele cad într-o
letargie totală, din care nu se pot trezi decât dacă se întorc spre
adevărata spiritualitate, astfel aducându-și aminte că ființa umană a
fost creată într-o formă desăvârșită. Allah Preaînaltul spune în Coranul
cel Nobil:
"Noi l-am creat pe om cu cea mai frumoasă înfățișare." [Surat At-Tin, 95:4]
Când oamenii vor înțelege faptul că Allah subhanahu wa taꞌala le-a
oferit o responsabilitate imensă, atunci ei se vor întoarce cu
recunoștință spre Creatorul lor, adorându-L prin orice mijloc și prin
tot ceea ce fac în această viață, căutând, astfel, să primească,
inshaAllah, binecuvântarea lui Allah subhanahu wa taꞌala și răsplata
promisă în Viața de Apoi. Ei devin conștienți că totul în această lume
are un final și că ceea ce va rămâne este Creatorul a Tot și a Toate,
iar faptul cel mai important este apropierea de El, Preaînaltul, inimile
lor rezistând, astfel, în fața atracțiilor acestei lumi și
întorcându-se cu dragoste și supunere către Allah subhanahu wa taꞌala.
În fața încercărilor care apar în calea lui,
fiecare suflet va fi încercat și testat în mod continuu și, odată cu
fiecare greutate trecută, vine și răsplata ei, inshaAllah:
"Vă vom
încerca cu puțină spaimă, foamete, lipsire de bunuri, de suflete și de
roade, dar binevestește celor răbdători, ~ Care, dacă s-a abătut asupra
lor vreo nenorocire, spun: «Noi suntem ai lui Allah și noi la El ne
întoarcem.» ~ Aceia sunt cei peste care se pogoară binecuvântarea
Domnului lor și Îndurarea Lui și aceia sunt cei călăuziți." [Surat Al-Baqara, 2:155-157]
Musulmanii dreptcredincioși știu că cea mai
mare datorie pe care o au în această lume este de a fi întotdeauna pe
placul lui Allah subhanahu wa taꞌala, de a Îi mulțumi continuu pentru
tot ceea ce primesc și de a se întoarce numai spre Allah, Unicul, Cel
Îndurător și Cel Demn de Laudă. Ei răspândesc bunătate în jurul lor și
fac numai lucruri care știu că vor fi plăcute de Creatorul lor. Credința
pură care se regăsește în inimile lor face ca sufletele să fie umplute
de liniște și pace, adevărata esență a Islamului, pentru că ei știu că
Allah Preaînaltul este întotdeauna prezent în orice acțiune și faptă a
lor, ocrotindu-i de orice rău specific acestei lumi:
"(...) «Nu
vă temeți și nu fiți mâhniți și primiți bunăvestire despre Raiul ce vi
s-a făgăduit! ~ Noi suntem ocrotitorii voștri în viața din această lume
și din Viața de Apoi; voi veți avea în ea ceea ce doresc sufletele
voastre și veți avea în ea ceea ce veți cere, ~ Ospeție de la un
Iertător, Îndurător [Ghafur, Rahim].»" [Surat Fussilat, 41:30-32]
Religia și credința sunt subiecte foarte greu de
abordat în societatea în care trăim. Este extrem de dificil pentru o
persoană care trăiește intens viața cotidiană, să creadă în ceva
empiric, într-un lucru care nu este palpabil, care pare a nu avea niciun
fel de finalitate sau de perspectivă. Credința (iman) se bazează pe
lucruri pe care niciun sistem democratic al zilelor noastre nu îl poate
oferi: înseamnă a fi protejat de orice fel de teamă, promisiune,
încredere; ea vizează aspectele permanente ale vieții și existenței
umane, fie ele materiale sau spirituale, lumea exterioară oferind doar
conturul unor aspecte trecătoare ale vieții noastre pe acest pământ.
Aspectele credinței sunt valabile și astăzi la
fel de mult cum au fost încă de la apariția omului. Sistemele politice,
economice, sociale, existente în prezent, se află în permanentă
schimbare, în funcție de locurile și de circumstanțele în care acestea
au loc.
Religia este permanentă, principiile sale privind
moralitatea, credința, venerarea, sunt aspecte valabile în orice timp
și în orice loc. Credința în Allah subhanahu wa taꞌala, recunoașterea
existenței Sale, credința în Viața de Apoi, în Profeți, aleihum sallam,
în cărțile revelate, în Îngeri, aleihum sallam, sau în destin (Qadar) nu
au nimic de a face cu trecerea anilor. Islamul a lăsat oamenilor
principii fundamentale, care-i ghidează, indiferent de situația în care
se află.
Inimile celor credincioși se umplu de iubire
pentru Allah subhanahu wa taꞌala, îndemnându-i, astfel, să își iubească
frații și surorile în Islam, ca și întreaga Sa Creație, precum și
iubirea de adevăr și de pace. Lumea a reușit să cunoască această formă
de iubire, pentru prima dată, prin intermediul Profeților, aleihum
sallam.
Încă de la început, oamenii au fost ghidați de
către Profeți, aleihum sallam, pe Calea cea Dreaptă. Credincioșii
trebuie să poarte mai departe, în inimile lor, învățăturile celor bine
călăuziți, aleihum sallam, și să urmeze modelul lor, știind că cel care
face aceasta va primi o răsplată bine-meritată, așa cum Profetul
Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam, a spus:
"Oricine va reaminti un aspect al Sunnei mele, uitat după moartea mea,
va avea o recompensă egală cu a celor care îl urmează, fără ca răsplata
lui să scadă în vreun fel." (Tirmidhi)
De asemenea, Allah subhanahu wa taꞌala spune în Coranul cel Sfânt:
"Cheamă la
calea Domnului tău cu înțelepciune [cu dovadă limpede pentru Adevăr, care să elimine orice dubiu sau cu Coranul] și bună îndemnare și discută cu
ei cum e mai frumos! Domnul tău este mai bineștiutor al acelora care
s-au abătut de la calea Sa și El este cel mai bineștiutor al celor care
sunt binecălăuziți." [Surat An-Nahl, 16:125]
Metodele moderne de comunicare au transformat
întreaga lume într-o mare familie, ajutând la transmiterea într-un mod
mult mai ușor a informațiilor; totul este a întrebuința știința și
tehnologia în avantajul oamenilor, astfel, apropiindu-i mult mai mult
unii de alții, pentru a iniția un dialog necesar.
Generațiile precedente s-au confruntat cu o
puternică luptă între știință și religie, care a condus la apariția
materialismului și a ateismului. Acest conflict nu ar trebui să existe,
pentru că știința nu poate în niciun caz contrazice credința, căci
unicul ei scop este acela de a înțelege mult mai bine natura umană, ca
parte a manifestării Voinței Unice și a Puterii lui Allah Preaînaltul.
Credința este un element esențial în toate
realizările științifice, este asemenea unui vast ocean, care oferă
resurse de cunoaștere; este unicul ghid care deține adevărul suprem și
care nu poate nicicum induce în eroare, pentru că ea, spre deosebire de
cunoaștere, care este un produs al minții umane, reprezintă Voința
Divină. Aceasta se manifestă printr-o unică formă de cunoaștere,
reprezentată prin ceea ce este răspunsul la toate întrebările și care
este Cuvântul inimitabil al lui Allah subhanahu wa taꞌala, transmis
ultimului Său Profet, Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam:
"Cu
adevărat l-am pogorât pe el [Coranul] și cu adevărat el a coborât, iar pe
tine nu te-am trimis decât ca vestitor și prevenitor. ~ [Noi l-am făcut]
un Coran pe care l-am împărțit [în sure și versete] pentru ca tu să-l
citești oamenilor în răstimpuri. și l-am pogorât Noi rând pe rând." [Surat Al-ꞌIsraꞌ, 17:106-107]
Coranul cel Nobil cuprinde însăși Înțelepciunea,
arătând vastitatea Universului și iubirea imensă pe care Allah subhanahu
wa taꞌala a arătat-o omenirii. Coranul este calea care conduce oamenii
spre armonia universală, contrabalansând relațiile dintre indivizi,
familii, societate și întreaga Creație. Pasiunea pentru cunoaștere,
pentru iubirea de adevăr și pentru toate persoanele aflate în jurul
nostru, modul de abordare al tuturor problemelor vieții, sunt chestiuni
menționate în Sfântul Coran. De aceea, cei care citesc cu credință
Coranul cel Nobil, vor regăsi rezolvarea problemelor, aducându-le și
călăuzire, și o frumoasă răsplată promisă de Allah subhanahu wa taꞌala
tuturor robilor Săi credincioși.
Coranul este sursa inepuizabilă de cunoaștere,
dimensiunile sale inimitabile și neschimbătoare aducând reguli care
guvernează asupra problemelor schimbătoare ale acestei vieți. El
stabilește principii fundamentale, care orientează oamenii pe Calea cea
Dreaptă, stabilită de către Allah Preaînaltul.
Ideile democratice din lumea modernă își au
rădăcinile în Revoluțiile americane (1776), ca și în cele franceze
(1789-1799). Însă, drepturile omului au fost stabilite cu mult înainte,
prin cuvintele Sfântului Coran și ale Profetului Mohammed, salla Allahu
aleihi wa sallam, care vorbea despre egalitatea între oameni, spunând că
nu există niciun fel de diferențe bazate pe rasă, culoarea pielii,
vârstă sau naționalitate:
"Oamenii sunt egali, la fel ca dinții unui pieptene; un alb nu are
niciun merit în plus față de un negru și niciun arab în fața unui
nearab, decât prin evlavie." (Ahmad)
Islamul consideră că societatea este formată din
indivizi conștienți, care au dreptul la liberă alegere, responsabili
atât de propria lor soartă, cât și de a celor din jurul lor.
Comportamentul și propria voință a individului determină viața sa din
această lume, ca și din Viața de Apoi; de asemenea, progresul sau
declinul societății sunt determinate de voința și de modul de viață al
tuturor oamenilor. În Coranul cel Sfânt, scrie astfel:
"(...)
Allah nu schimbă starea unor oameni până ce ei nu schimbă ceea ce se
află în sufletele lor. Iar dacă Allah voiește un rău pentru un neam,
acesta nu poate fi respins. și ei nu au în locul lui Allah niciun alt
ocrotitor." [Surat Ar-Raꞌd, 13:11]
Dreptul la viață, pe care Allah subhanahu wa
taꞌala l-a stabilit pentru robii Săi drept-credincioși, este garantat și
nu poate fi luat de nimeni în afară de Allah Preaînaltul, Care este cu
Putere peste Toate:
"De aceea,
am prescris Noi pentru fiii lui Israel că cel care ucide un suflet
nevinovat de uciderea altui suflet sau de o altă stricăciune pe pământ,
este ca și când i-ar ucide pe toți oamenii, iar cel care lasă în viață
un suflet este ca și cum i-ar lăsa în viață pe toți oamenii. Trimișii
Noștri au venit la ei cu semne învederate și totuși iată că mulți dintre
ei săvârșesc silnicii pe pământ și după aceasta [venirea trimișilor]." [Surat Al-Maꞌida, 5:32]
Creatorul a Tot și a Toate îndeamnă oamenii la
toleranță și pace, trăsături de caracter esențiale ale musulmanilor.
Coranul cel Sfânt este mărturie pentru aceasta:
"(...)
V-au venit vouă o lumină și o Carte limpede de la Allah, ~ Prin ea Allah
îi călăuzește pe căile păcii și mântuirii pe aceia care caută
mulțumirea Lui. și El îi scoate din întuneric la lumină, prin grația Sa
și îi călăuzește pe un drum drept." [Surat Al-Maꞌida, 5:15-16]
Principiile jurisprudenței islamice sunt bazate pe aceste drepturi, ca
și pe altele la fel de importante, precum libertatea de exprimare,
dreptul la proprietate, la căsătorie, dreptul la educație și comunicare,
etc. Toate acestea sunt acceptate de către sistemele moderne ale lumii
în care trăim, ca fiind chei esențiale și indispensabile ale oricărei
lumi civilizate. Astfel, Islamul se adresează întregii lumi și îi
atribuie acesteia toate îndatoririle încredințate sistemelor democratice
de astăzi.
Oamenii colaborează unii cu alții, împărțindu-și
îndatoririle și stabilind bazele necesare pentru îndeplinirea acestora.
Islamul însuși recomandă o guvernare bazată pe factorul social. Oamenii
aleg persoanele potrivite care să dezbată și să rezolve chestiunile
problematice. Pe durata în care au domnit cei patru mari califi, radhi
Allahu anhum, deja existau principiile fundamentale de guvernare,
inclusiv alegerea liberă fiind prezentă.
Islamul este religia care are la bază credința
într-un singur Dumnezeu, care este Creator și Susținător al întregului
Univers. Astfel, Universul întreg se supune Legilor lui Allah subhanahu
wa taꞌala, de aceea, putem afirma cu convingere că totul aparține Lui,
Preaînaltul. Cum totul este subordonat Unicului Allah Preaînaltul,
credința și religia sunt valabile în orice timp, indiferent de
societatea existentă în acea perioadă. Întreaga viață a omului, începând
de la formarea sa ca embrion și până la dizolvarea corpului său de după
moarte, orice părticică a corpului urmează cursul prescris de Allah
subhanahu wa taꞌala.
Islamul recunoaște armonia fundamentală a
religiei și crede, în același timp, în Adam, Moise, David, Isus, aleihum
sallam, fapt care explică de ce atât creștinii, cât și evreii s-au
bucurat întotdeauna de drepturile lor, în țările islamice. Sistemul
social bazat pe credință urmărește să formeze o societate plină de
puritate și de virtute, în care se recunoaște dreptul la pace, și nu
forța, ca stâlp al vieții sociale.
Relațiile interumane trebuie să se bazeze pe credință, iubire, respect
reciproc, ajutor și înțelegere. Oamenii nu trebuie să se limiteze doar
la dimensiunea materială a acestei lumi, ci să se apropie mai mult de
latura spirituală, care-i conduce spre răsplata promisă:
"Allah
este lumina cerurilor și a pământului. Lumina lui seamănă cu o firidă în
care se află o lampă. Lampa este într-un vas de sticlă, iar aceasta
pare a fi o stea scânteietoare. Ea se aprinde de la un pom binecuvântat,
un măslin, nici de răsărit, nici de apus, al cărui ulei aproape că
luminează fără să-l fi atins focul. Lumină peste lumină! Allah
călăuzește către lumina Sa pe cine voiește El și Allah dă oamenilor
pilde. Iar Allah le știe pe toate." [Surat An-Nur, 24:35]
Fie ca Allah subhanahu wa taꞌala să aibă milă de sufletele noastre și să le călăuzească mereu pe Calea Sa cea Dreaptă!
"Doamne!
Nu duce în rătăcire inimile noastre, după ce Tu ne-ai călăuzit și dă-ne
nouă Îndurarea Ta, căci Tu ești Cel Darnic [Al-Wahhab]!"
Surat ꞌAl-ꞌImran, 3:8
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu