Se porunceşte ca musulmanii să impună
virtute şi dreptate şi să prevină răul prin toate mijloacele posibile, fiecare
după puterea lui. Acesta este
baza securităţii în societate, care împiedică răspândirea nedreptăţii, a
corupţiei morale şi asigură faptul că legea implementată este Shariʻah şi
nu legile pandemoniului.
Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:
„Cel care vede ceva respingător să îl schimbe cu mâna lui şi, dacă nu poate, cu vorbele lui, şi, dacă nu poate, atunci să-l scoată din inima lui şi aceasta este cea mai slabă formă a credinţei.” (Muslim)
Astfel, cei care sunt ignoranţi faţă de unele aspecte ale
Islamului ar trebui învăţaţi şi cei care sunt nepăsători trebuie să fie
avertizaţi. Astfel, corupţia morală va fi eradicată, iar cei care sunt drepţi
vor fi ajutaţi şi Legea lui Allah va fi pusă în aplicare şi respectată. Allah
Preaînaltul spune:
„Într-ajutoraţi-vă în împlinirea faptelor bune şi în evlavie, dar nu vă ajutaţi la păcat şi la nedreptate! Şi fiţi cu frică de Allah, căci Allah este Aspru la pedeapsă!” [Traducerea sensurilor Coranului cel Nobil, 5:2]
Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie
asupra sa!) a explicat care vor fi consecinţele dacă oamenii nu mai impun
binele şi nu mai interzic răul. El (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie
asupra sa!) a spus:
„Exemplul unei persoane care respectă Legile lui Allah şi al unei persoane care le încalcă este asemenea a două grupuri de persoane care s-au adunat pe o navă şi au decis să împartă locurile între ei. Un grup a primit puntea superioară, în timp ce celălalt grup a primit partea de jos a vasului. De fiecare dată când grupul de jos avea nevoie de apă, trebuia să treacă prin oamenii din partea de sus a navei. Oamenii din partea de jos s-au gândit astfel: «Dacă am face o gaură în partea noastră de navă, am putea avea acces la apă fără a deranja oamenii din partea de sus a navei.» Dacă oamenii de pe partea de sus a navei ar aproba planul lor, atunci toţi oamenii ar fi pierduţi, iar dacă ei l-ar interzice, atunci toţi ar fi salvaţi.” (Al-Bukhari)
Allah Preaînaltul menţionează, de asemenea, pedeapsa
pentru cei care nu opresc de la fărădelegi şi nu poruncesc la bine:
„Blestemaţi au fost aceia dintre fiii lui Israel care nu au crezut, prin ce au spus David şi Isus, fiul Mariei, şi asta pentru că s-au răzvrătit şi au călcat poruncile, ~ Nu s-au oprit unii pe alţii de la fărădelegile pe care le-au săvârşit. – Şi ce fapte rele au săvârşit!” [Traducerea sensurilor Coranului cel Nobil, 5:78-79]
Islamul, cu toate acestea, a prescris câteva
linii directoare şi principii care trebuie urmate atunci când se porunceşte
binele şi se interzice răul:
a. cel care preia
această sarcină, de a porunci binele şi a interzice răul, trebuie să aibă
cunoştinţe vaste despre Islam, ca să nu îndepărteze persoana cu care vorbeşte
de la religie. Sufyan
ibn ʻAbd Allah Ath-Thaqafi a spus:
„«O, Mesager al lui Allah! Informează-mă despre un lucru pe care pot să-l fac repede.» El (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: «Spune: „Domnul meu este Allah, apoi fi statornic.”» Am întrebat: «O, Mesager al lui Allah, de ce ţi-e frică cel mai mult pentru mine?» Atunci, şi-a prins limba şi a spus: «De aceasta.»” (At-Tirmidhi)
Ibn
Hibban (Allah să aibă milă de el!) a spus:
„Motivul pentru care Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi-a prins limba şi a spus „De aceasta.” atunci când el ar fi putut să spună „limba” fără să o prindă cu mâna, este pentru că Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) ştia foarte bine ceea ce i-a învăţat pe oameni, astfel el voia să aplice ceea ce i-a învăţat, el (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a spus celui care l-a întrebat: «Lucrul de care mă tem cel mai mult, este ceea ce te-ar putea duce la numeroase încercări.», astfel el i-a poruncit să se abţină de la a vorbi mult. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a aplicat ceea ce el ştia pentru a clarifica diferenţa între atunci când o persoană trebuie să caute ştiinţa şi atunci când trebuie să-şi împărtăşească ştiinţa.”
b. interzicerea
unui lucru rău nu ar trebui să conducă la comiterea altuia.
c. persoana care
îndrumă nu trebuie să facă ceea ce el însuşi interzice şi nici să neglijeze
ceea ce el cere. Allah Preaînaltul spune:
„O, voi, cei care credeţi! De ce spuneţi voi ceea ce nu faceţi? (acesta este un avertisment pentru oricine spune ceva şi face cu totul altceva, ca un sfat, sau care nu face acel lucru deloc, ca o făgăduinţă) ~ Cel mai urât lucru de Allah este să spuneţi ceea ce nu faceţi.” [Traducerea sensurilor Coranului cel Nobil, 61:2-3]
d. cel care
porunceşte sau interzice trebuie să fie blând şi binevoitor. Profetul (Pacea şi
binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:
„Bunătatea nu se găseşte în orice, dar, adăugată, înfrumuseţează, iar dacă este retrasă din orice, urâţeşte.” (Muslim)
e. persoana care
îşi asumă această sarcină trebuie să suporte orice neplăcere cu răbdare. Allah
Preaînaltul menţionează în Coranul cel Nobil, sfatul învăţatului Luqman pentru
fiul său:
„O, fiul Meu! Împlineşte rugăciunea (as-salāh), porunceşte fapta bună, opreşte de la ceea ce este urât şi rabdă ceea ce vine asupra ta, căci aceasta este dintre lucrurile hotărâte (de Allah)!” [Traducerea sensurilor Coranului cel Nobil, 31:17]
~ extras din cartea: "Mesajul Islamului" de dr. `Abd Ar-Rahman bin Al-Karim Ash-Sheha ~
Mesajul Islamului
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu